Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Felicitari Trevin!
Prima data cand l-am vazut pe Trevin m-am speriat. Eram in laboratul de calculatoare al UE, iar cineva scria la calculator, facand o galagie ca am crezut ca rupe toata tastura. Erau tastaturile acelea antince, blindate IBM. Cel care scria era Treven (scria cu toate degetele, nu ca noi cu un singur deget), tocmai venit in campus pentru anul pregatitor. Ma uimit faptul ca un american vine in Romania sa faca teologie. Nu l-am cunoscut indeaproape, dar de fiecare data cand te intalneai cu el nu ezita sa-ti zambeasca.
da, multuţumi epntru această evocare, Cristian!
„Subminarea in sfintenie” mi se pare un titlu catastrofal pentru „Holy Subversion”. Imi pare tare rau. Ca unul care isi cantareste impecabil cuvintele, Trevin ar fi meritat mai mult.
Nu ar fi fost mai nimerit si mai provocator, cum si este originalul, „subversiune sfinta” sau „subversivitate sfinta”?
Pacat…
Da, titlul putea fi tradus si in felul propus de tine, frate Natan, dar ma gandesc ca Ramona Simut, care are o experienta indelungata in traducere, a stiut de ce traduce titlul asa. Pana la urma nu vad de ce ar fi atat de catastrofal sa folosesti o traducere sinonima celei pe care o propui. Ramona a tradus cartea la cererea lui Trevin, iar Trevin, folosind aceasta traducere, a tinut cateva prelegeri din ea la UE. Ma gandesc ca traducerea aceasta o fi fost cea mai buna varianta aleasa de cei de la UE.
cred că titlul oricum era imposibil de tradus în româneşte calchiind titlul englezesc.
Trevin se pare că a fost de acord cu titlul, el fiind un vorbitor foarte bun de limba română.
Nu numai ca a fost de acord cu titlul acesta, dar, spre deosebire de varianta propusa de fr. Natan, care nu este decat o simpla traducere a cuvintelor din limba engleza, varianta traducerii lui Ramona transmite mult mai bine ideea pe care doreste Trevin s-o cuomunice. Varianta lui Ramona este o traducere facută tinandu-se cont de context, iar varianta fr. Natan este o traducere facuta in aafara contextului. Trevin ne indeamna, prin acest titlu, sa asezam idolii din viata noastra acolo unde le este locul, dar s-o facem printr-o atitudine de sfinţenie. Ceea ce ne cere Trevin sa facem nu este un lucru „sfant”, aşa cum sugereaza fr. Natan ca ar fi trebuit tradus cuvantul „holy„, ci unul facut in „sfinţenie”. De aceea, e bine sa nu ne grabim in a judeca pana n-am citit cartea, si mai ales a calfica drept „catastrofal” traducerea facuta de cineva care stie traduce.