Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
va multumesc
corect: „traducerea tragic de proasta a SMR-ului”.
nicio editura care se respecta nu ar traduce Calvin din engleza!!! macar din franceza sa o fi facut! editia lui Calvin.
exista o „traditie” in traduceri proaste aici, din cite se pare. ma refer la macelarirea lui Henry de niste persoane care nici teologie, nici filosofie nu stapineau, din pacate nici limba romana destul
chiar ma gandeam zilele acestea la nevoia unei astfel de interventii. Apreciez foarte mult aceasta postare. Cine are urechi de auzit sa auda!
A fost bine, nu zic nu, dar acum cred ca ar trebui nitel echilibrata balanta si cu o opinie metodista. Sau poate Geisler are ceva de spus si el despre Calvin.
Mi s-a parut ca tipul – alminteri capabil, inteligent si bine structurat in prezentare – ii cam mananca din palma Maestrului din Geneva.
E interesant cum l-a „pedepsit” istoria pe Calvin.
Cei care i se declara astazi urmasi fideli (dintre neoprotestanti) sunt descendentii directi ai reformei radicale (anabaptismul, atat cel rationalist cat si cel harmismatic), care alta data ar fi fost arsi pe rug, fara drept de apel, in Geneva lui Calvin.
Cat despre anabaptisti puteti afla mai multe aici: William Estep / Istoria anabaptistilor
…nu cred ca anabaptistii au avut vreo tangenta cu soteriologia lui Jacob Harmenszoon. sau da?
http://www.ecc.ro/index.php?page=shop.product_details&category_id=1&flypage=flypage-ask.tpl&product_id=32&option=com_virtuemart&Itemid=53
Jakob Hermanszoon – Jacobus Arminius !
altminter, Trueman isi cunoaste locul si meseria.
parerismul aista…
altminteri, cu scuzele de rigoare.
da, asa e.
trueman e „biasat” ca e calvinist.
un metodist ar fi obiectiv 🙂
Frate Marius, am o intrebare, de ce cand unii expun in predici faptul ca mantuirea nu se pierde sunt acuzati ca nu cunosc teologie iar atunci cand predica faptul ca mantuirea se pierde nu exista nici o problema? Poate aveti dreptate, poate chiar nu au studiat destul de bine acest aspect dar ar trebui sa fim corecti si sa aplicam aceleasi crtici si celor care predica si imbratisaza doctrinele arminiene a caror teologie nu stim de cele mai multe ori ce are la baza.
Ce am observat este ca atunci cand sunt persoane care isi exprima parerile calviniste sunt atacati nu in ceea ce spun si asupra argumentelor prezentate ci, exact asa cum faceti dumneavoastra, sunt atacati personal (fără a fi frecventat măcariştilea textele care ar reprezenta sursele primare). Tin sa mentionez ca sursele primare nu sunt Institutele, desi sunt foarte importante, ci textele Biblice pe care multi pastori nu le abordeaza in mod direct dand un raspuns clar acestor „scolari” care pretind ca stiu ceva.
Ceea ce vad eu este ceva de genul „ce drept ai tu bă sa vorbesti despre asta”?
Este adevarat ca multi doar isi dau cu parerea din auzite fara sa fi studiat in profunzime macar textele Biblice.Totusi sunt dezamagit vazand atata lupta impotriva celor care impartasesc doctrinele reformate fara a da un raspuns clar afirmatiilor lor. Vad tineri care incep sa adopte teologia reformata si este evident ca discutiile in biserici apar dar ce se intampla este ca acestora nu li se da un raspuns intrebarilor pe care le ridica ci sunt din start „anatemizati”.
Cu sinceritate o spun, stiu ca ati afirmat ca sunteti „calminian” in aceasta privinta dar ati putea explica, clar pozitia dumneavoastra? Ati putea da un raspuns clar asupra textelor biblice care sustin aceasta doctrina a alegerii neconditionate? Ati putea da un raspuns celor care ridica aceste intrebari? Presupuneti ca sunt tineri care nu cunosc nimic si trebuie invatati. Nu raspundeti cu „nu ati citit destul”.
Stiu ca ideea principala a postarii este de a ii indemna pe acesti tineri „scolari” sa aprofundeze mai mult lucrurile dar nu cumva va ascundeti in spatele acestei idei pentru a nu da un raspuns ideilor „noi” pe care acestia le aduc in discutie? Poate gresesc, dumneavoastra stiti mai bine.
Eu sper sa dati un raspuns avand in vedere influenta pe care o aveti.
Sunt trist
cand aud asemenea vesti. Ieri am stat de vorba cu un prieten si frate in Cristos care a terminat teologia la fac. din Copenhaga. Mi-a povestit printre altele ca un prof. de teologie le spunea deseori sa-si lase credinta acasa ori de cate ori vin la scoala pt ca „aici suntem in spatiul academic”. In toata Europa de V se deschid sectii noi de studii islamice in cadrul Universitatilor de Teologie. Majoritatea pastorilor din bisericile luterane din Danemarca vin dintr-un mediu secular/academic liberal si aplica pt. functia de pastor ca pt. un job (pentru ca ai diploma de teologie recunoscuta la nivel intalt,salariile sunt foarte mari, program lejer).
si voi va bateti cu Arminius si Calvin, RUSINE !
acum imi dau seama ce bine vi se potriveste numele pe care l-ati ales: „micul” teolog.
Nu e obligatoriu ca teologia lui Calvin să reprezinte punctul principal de atracţie al calviniştilor de azi, nu prea mai funcţionează cultul personalităţii după atâtea sute de ani.
Dar cum rămâne cu sacramentele şi „clerul” contra preoţia universală la baptişti? Există o dezbatere pentru a se trece la ceva mai apropiat de poziţia reformată? Dacă practic sacramentele Botezului şi Cinei Domnului nu pot fi administrate de oricine, dar nici ordo nu se admite, există şi o doctrină clară pentru uzul credincioşilor?