Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Daca avea temelia zidita pe stanca, poate mai mergea, dar aceasta casa este la temelia stancii ….
Dealul nu prea poate fi comparat cu pestera, necesita mai mult efort financiar, banuiesc.
Totusi cer sfaturi, daca este posibil, pentru ca si eu am o astfel de posibilitate de a „sapa” o casa in deal.
singura problema majora o reprezinta scorpionii si alte insecte de genul. Vazusem un documentar despre case construite in salbaticie. Aveau de toate, plus erau foarte eco. Un singur dezavantaj: regulat, trebuia sa vina o echipa sa caute dupa insecte. Dar nu erau gandaci de bucatarie ci tarantule si scorpioni.
Ce-ati zice, frate Marius, daca si in Romania ar exista o astfel de casa ?
CASA AMERICANA DIN TENNESSEE
Aciduzzu, asta nu e casa din peşteră! Asta e peştera din casă! 😀
Frate Marinel,
Am fost convins dintotdeauna ca o judecata sanatoasa determina o reactie pe masura !
Si totusi, se cauta…se cauta si asa ceva !
Eu am folosit-o ca o comparatie de…contrast !
sa fiti binecuvantat, frate Marinel !
Frate dragă, testam doar să mă conving că nu ţi-ai pierdut agerimea şi simţul umorului… că te-am vazut mai rar pe-aici în ultima vreme! Acum m-am liniştit… 🙂
Frate Marinel,
Si mie-mi lipsiti dar incerc sa fiu mai cumpatat si sa ma multumesc cu cele citite in special desspre dumneavoastra si despre fratele marius (adica doar cu cele ce scrieti) Intervin ce-i drept dar mai rar. Poate pe viitor !
Sa fiti binecuvantat !
„Casa” respectiva ar fi trebuit sa dea de banuit din pricina consumului de electricitate! Sau poate si acela era produs inhouse …
prin biciclete statice dispuse strategic. 🙂
Fratele Marius, scuze…