Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Cum ar fi lumea …. fără tine, soţia mea, copilul meu, prietenul meu…” Răspuns scurt: n-ar fi!
„Cum ar fi lumea fără mine?” Ceva mai bună, fiindcă ar lipsi din ea ceea ce e rău în mine!
Dar, Doamne… „Cum ar fi lumea fără Cristos?”… Poate cineva să-şi imagineze şi să formuleze un răspuns suficient de cuprinzător? Deşi e suficent să privim puţin în jurul nostru ca să vedem un crâmpei din ce înseamnă „fără Cristos”!
Chiar că s-ar putea scrie mult pe marginea acestor întrebări… Deşi s-a scris deja atâta…
Mulţumesc, frate Marius! Un foarte, foarte bun subiect de meditaţie, într-un foarte potrivit moment de tristă istorie românească!
da, mulţumesc, aceasta este patria mea… unde îmi sînt înmormîntaţi cei dragi, în fond relaţiile sînt cele care contează oriunde ne-am afla.
Este Germania, Austria, sapnia, etc..cu Cristos?s
se pare ca la noi se vede mai tare asta, de ce?
Foarte frumos articol!
multumesc, pe moment, cînd am văzut videoclipul viral!
Dat fiind faptul ca dupa parerea unora tot ceea ce s-a intimplat, era inevitabil, iar ceea ce nu s-a intimplat, era imposibil, astfel incit intrebarile de acest fel mi se par complet lipsite de sens.
Romanii nu mai stiu sa spere si sa viseze… In Romania nu mai vezi materiale pozitive la adresa Romaniei si la adresa romanilor… Iar cele care mai rasar pe ici colo sunt repede marginalizate sau catalogate „penibile”.
Nu suntem cu absolut nimic mai prejos decat francezii sau englezii, ci dimpotriva… lumea fara Romania ar fi mai retarda si mai inapoiata. Din pacate Romania nu stie sa se vanda si sa isi arate potentialul. Iar acest lucru este mentiut atat de politic cat si de lideri, in special de cei religiosi!
Vreti argumente? Incepeti cu banalul disc Blue-ray – cautati modul cum este scris un astef de disc si apoi cautati informatii despre Dl profesor Eurgen Pavel…
Apoi terminati cautarea cand stati comod in scaunul avionului si priviti motorul de sub aripa… apoi cautati despre un anume Henri Coanda…
Sau poate ar trebui sa aruncati o privire asupra asupra subansamblelor din minunatiile de masini nemtesti fabricate de grupul VW… sau asupra airbagurilor, sau sa cutiilor de viteze, sau…
Aveti dreptate… o intreaga aramata de penibili au facut o bijuterie din tara asta.
da, parcă acum imi vine să sper mai mult pentru țara asta.
Oricum am decis să nu emigrez. Cel puțin deocamdată. ca mulți alții.