Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
vrem si dorim si noi sa sprijinim aceasa lucrare. il cunosc pe fratele ion patras,
Ne putem ruga pentru Poroscovo.
Motivele de rugaciune sunt amintite mai sus.
daniel buhas
E o problema ca volohii din Ukraina, nu prea inteleg limba romana. Vorbesc foarte incurcat, e greu de inteles.
dacă ne-am descurcat cu aromânii din Albania ne descurcăm şi cu volohii,
deja am improvizat un mic dicţionar
harnic – gras
inima – burtă
etc.
Susţinem şi noi, ca biserică, de ani buni de zile, un frate misionar în Ucraina şi nu doar acolo. Şi nu doar financiar. Nu numele şi locaţia este importantă în ochii oamenilor. Doar în ochii Domnului. Dar ştim că nevoile de acolo sunt imense. Şi nu doar materiale… Mai ales spirituale, fiindcă nu întotdeauna şi nu obligatoriu lipsurile îi apropie pe oameni de Dumnezeu, cu toate că mulţi cred aşa. Poate că o aplecare mai serioasă asupra problemei românilor din diaspora ar trebui să fie pe agenda Uniunii la un mod mult mai concret şi organizat! Ceea ce multe entităţi baptiste din ţară fac este mai mult decât lăudabil. Dar n-ar strica o mai „concentrată” informare, astfel încât lucrurile să fie după buna rânduială la care ne cheamă Dumnezeu. Uniunea însă…
Până atunci însă, ar fi bine ca măcar aceia care fac ceva în acest sens să fie susţinuţi din toate punctele de vedere!
poate ca problema diasporei ar trebui sa ocupe un loc mai important pe agenda fiecarui crestin-personal cred rezultatele pot fi mai bune cand initiativa porneste de” jos”
la care diasporă te referi. Cei despre care este vorba aici nu sînt români din diaspora. este impropriu numită aşa în cazul acesta.
Traiesc in Austria de vreo 6 ani si cu durere am constatat ca nici belsugul nu i apropie pe multi de Dumnezeu.Am adus oameni multi la lucru aici ,majoritatea cu situatie financiara grea.Am crezut ca asta ne va apropia pe toti mai mult de El.Stiti ce se intimpla ? Cind am vazut cit de bine e evaluata munca aici am fost in stare sa lucram pina la epuizare.Ne am secatuit de orice energie si stiti de unde am taiat cel mai mult ? Din timpul petrecut cu Domnul si cu fratii.Rezultatul? Trai fara frica facturilor dar suflete tot mai reci si mai separate de ceilalti.Nu , problema nu i nici saracia nici belsugul ci o inima impartita. Si Doamne grea i lupta de a te intoarce la „faptele dintii” dupa ce ani de zile ai trait intr un anume fel.
Puteam fi noi acestia, stramutati.
Pingback: Povestea extraordinara a unei comunitati de volohi din Poroscovo, Ucraina – frati români uitati de lume si de care Romania nu a auzit (edu73) | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman