Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
„Este vinovat sau nu Dumnezeu pentru toate relele şi suferinţele care ni se întâmplă?”…mereu găsesc această întrebare nefondată și uneori, stupidă!
Paradoxul lui Epicur, nu-i aşa?
Iar dacă citirea numelui acestui paradox în grai „moldovinesc” vă deranjează (interesantă ironie lingvistică), atunci îl putem redenumi „paradoxul epicurean”.
Citez cu aproximatie acest paradox a lui Epicur, fiindcă merită comentat, vizavi de film: „”Fie Dumnezeu vrea să oprească răul, dar nu poate; fie poate, dar nu vrea. Dacă vrea, dar nu poate, atunci nu e Atotputernic. Dacă poate şi nu vrea, atunci este El Însuşi rău. Dacă Dumnezeu poate opri răul şi vrea să-l oprească, atunci de ce mai există rău în lume?”
1. Interesant cum iese din „ecuaţia” asta chiar autorul răului, respectiv, omul. Dacă Dumnezeu l-ar împiedica pe om să facă răul, atunci ar fi nedrept, fiindcă ar obliga la facerea doar a binelui!
2. Dumnezeu oferă alternativa la rău. Omul alege.
3. Pentru că este drept, El îngăduie răul. Dar fiindcă este nu doar Atotputenic, ci şi bun, oferă celor ce aleg să fie buni viaţa veşnică, unde răul nu mai există.
Se poate comenta mult pe marginea filmului şi a paradoxului lui Epicur, dar poate ar fi mai bine să-l înţelegem prin prisma cuvintelor lui Pavel: „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!”
Sunt perfect de acord cu domnul Marinelblaj…
In nici un caz nu-l poti acuza pe Dumnezeu de ce se intampla rau in lumea si viata noastra,daca ne-am trai viata in conformitate cu Cuvantul lui Dumneazeu cu siguranta ca altul ar fi destinul si mersul lucrurilor in lumea si viata noastra.
Insa cum putem explica asta unor „carcotasi” care cauta nod in papura lui Dumnezeu si Cuvantului Lui?!?
Se intampla deseori ca acest tip de persoane sa fie chiar din familia noastra si atunci trebuie sa ne silim sa-i lamurim…
Dacă Dumnezeu este sursa răului , atunci cine este sursa binelui ?
On topic: http://viorelmihai.wordpress.com/2010/12/22/dacaexista_un_dumnezeude_ce_permite_atata_suferinta_si_nedreptate_de_ce_slabul_cade_prada_celui_puternic/
http://viorelmihai.wordpress.com/2011/07/19/suferintele-nu-sunt-jocul-intamplarilor-intamplare-nu-exista-in-natura-totul-e-oranduit-totul-se-misca-voit-si-dupa-norme-de-o-armonie-si-exactitate-necuprinsa-de-mintea-noastra/
Şi în literatura Holocaustului Roşu există un moment de judecare a lui Dumnezeu pentru suferinţele celor din închisorile comuniste: poezia „Judecata din urmă” a lui Radu Gyr.
„Prigonit ca o fiară prin smârcuri imunde,
cu găuri în tâmple, orbite afunde,
rupt ca un steag, cotropit de cangrenă,
sfâşiat de bice ca furu-n arenă,
în lanţuri, cu gloanţe ce carnea îmi scurmă,
aşa voi sosi la Judecata din urmă!
Alb, vei străluci sub zăpezi boreale,
eu, vânăt de durere, voi sta înainte.
Rece vei fi sub varul gloriei Tale,
eu, cu durerea, fi-voi fierbinte.
Şi glasul din genuni va răsuna de-odată:
– Hai, omule, vorbeşte! E Marea ta Judecată!
Atunci voi urca pe înaltele trepte
Şi-ngenunchiind sub abside,
cu zâmbet de sânge pe buze livide,
Îţi voi răspunde cu, trupul inert:
– Pentru toate rănile nedrepte,
Doamne, eu Te iert . . .”
Mărturisesc că atunci cînd am citit-o pentru prima dată, m-am tulburat – chiar şi acum mă mişcă; e tulburător să vezi ce face suferinţa din oameni.
Pt Bogdan Burghelea,
Scuze,exista o legatura de rudenie intre dvs. si DR.Burghele???[o somitate medicala]
prin Italia,cautandu/mi de sanatate, nu in buzunarele broscarilor,am avut simtamantul ca sunt …abandonat …de familie ,prieteni..chiar de El,…de Dumnezeu!……si atunci cu …manie siii …mila L/am Iertat! reantors acasa, incerc sa pot Ierta inca o data Indiferenta Lui pt. fiinta umana..!!
…Doamne,…eu….Te Iert !!
Bun sau rau dar ne-a creat oricine ar fi ,unde e creatie de viata ca in cazul nostru nu poti trage la raspundere pe nimeni deoarece nu exista un benefiuciu pentru creator,deci un motiv pozitiv tot exista.
– A-s fi mai curios cand ajung la judecata dumneZEII nostri gen basESCU,iliESCU.antonESCU,constantinESCU ca parca am fi blestemati mai ceva ca evrei cu astia pe cap
Cat de necunoscatori sunteti!!De ce ingaduie Dumnezeu raul pe pamant?NOI am ales raul,noi ne facem singuri rau.Dumnezeu inseamna iubiresi este atotputernic.El ne-a dat LIBERUL ARBITRU oameni buni.Stiti ce inseamna asta?Putem sa alegem noi.Consecintele faptelor noastre, le suportam fiecare in parte.Deci Dumnezeu,ne-a dat de ales de la facerea lumii,pe ce cale si cum vrem sa ne traim viata aceasta,iar omul a pacatuit si a ales si raul pt el.Puterea lui Dumnezeu este mare si unica, nu va indoiti de aceasta,El este creatorul nostru si ne iubeste.Sa va dau un exemplu;parintii buni isi educa copii cum cred ei ca este mai bine,le explica ce este bine sa faca in viata,si ce nu este bine.Copii cand cresc si sunt liberi,aleg ei singuri calea.Asa si noi, Dumnezeu ne invata sa facem ce este bine,dar noi alegem uneori si raul.Noi suntem vinovati de raul care ni se intampla;mai bine suntem pedepsiti aici in viata aceasta decat in adevarata viata de dincolo.Ganditi-va ca Iisus fiul lui Dumnezeu a suferit pe acest pamant.cat toti oamenii la un loc,si a facut pt noi aceasta.El nu a facut decat bine omenirii.Deci,Dumnezeu sa se indure de noi ,sa ne ierte si sa ne dea putere si credinta sa le ducem pe toate la bun sfarsit.