În aceste zile am văzut cu toţii cum s-a deplasat pendula ceasornicului politic al BOR între Rege şi Preşedinte. Ceasornicul a cîntat de trei ori, dar nu s-a trezit nimeni. Mai trebuie să cînte cocoşul, spune doamna Elena Vijulie într-un ascuţit text AICI.
Nu are rost să ne precizăm confesiunea acum. Nu are importanţă că eu sînt baptist şi doamna Vijulie face parte dintr-o altă confesiune, acum este important să ne recuperăm capacitatea de atenţie la evenimente, bunul simţ politic şi reflectarea lucidă asupra istoriei.
Cred că acum pendulăm de fapt între „Nihil sine Deo” şi „Să trăim bine!”
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a refuzat să ia parte la celebrarea vârstei de 90 de ani a regelui Mihai, cel mai important român recunoscut ca atare în Europa, şi singurul rege ortodox în viaţă. Abia când lumea s-a întrebat dacă nu cumva ierarhia a făcut pact cu puterea, Patriarhia a anunţat că discută cu cei de la Casa Regală o eventuală invitaţie la 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Vom vedea…
Între timp însă, s-a întâmplat ceva care a spulberat orice îndoială cu privire la direcţia politică agreată de capii pământeşti ai Bisericii Ortodoxe Române. Ceva care a spulberat orice îndoială şi în privinţa formei pe care o va lua îndelung predicata Mişcare Populară, camuflajul de vreme rea al PDL-ului cel căzut în sondaje.
La slujba de canonizare a lui Andrei Şaguna de la Sibiu, Traian Băsescu a ţinut un discurs în biserică. Gestul, cu totul şi cu totul neobişnuit, încalcă flagrant ritualul ortodox. Iar faptul s-a întâmplat în prezenţa patriarhului Daniel şi a membrilor Sinodului, fără ca nimeni să protesteze. Cu alte cuvinte, ierarhia BOR a blagoslovit sâmbătă, prin speech-ul lui Traian Băsescu, tentativa PDL-ului de a se da de trei ori peste cap ca să se piardă urma eşecului de la guvernare şi de a înşela publicul că a devenit altceva. Pe scurt, noua republică va mirosi a tămâie sau nu va fi deloc.
Citeşte mai departe AICI
Marius Cruceru 
Sunt curios ce se va intampla la urmatoarele alegeri parlamentare si prezidentiale?
Un laic poate vorbi in biserica, nu se incalca nici un ritual. In plus este presedintele Romaniei, deci si presedintele celor prezenti in biserica. Este conducatorul pentru care ne rugam la fiecare serviciu public. Ca este Traian Basescu, asta este alta poveste, dar in princiupiu nu s-a produs nicio impietate. Doar acest aspect doream sa il sesizez.
problema cu basescu este ca statul roman este un stat laic. asta nu inseamna ca cei din conducerea statului sunt atei, si nu conteaza nici ca sunt sau nu ortodocsi, dar favoritismul fatis al unei singure religii este trecuta cu vederea.
Domnul Ciprian,
Orice sentimente ai avea despre presedintele Romaniei, si oricum s-ar chema, tot cu litera mare se scrie: Basescu.
O consider o scapare. Functia de presedinte a fost compromisa. Un astfel de om mi-a pierdut respectul. Imi cer iertare pentru scapare. Dar omul din spatele numelui nu este vrednic de functie.
http://www.gandul.info/news/cum-a-fost-facuta-fotografia-anului-in-romania-8919213
daca FBI s-ar uita, nici lupa nu le trebuie in spate se afla Osama Bin Laden 🙂
deci trăieşte!
„Pe scurt, noua republică va mirosi a tămâie…”
Şi mai pe scurt… nu a tămâie, ci a ars! 😦
Marinel,
Noua Republica sau Miscarea Populara?? Eu nu le-as confunda….
Hanuku dragă,
Republica asta nu va mai fi nouă niciodată, iar mişcarea nu ştiu cât de populară este, dar de mirosit a ars sigur miroase. Din două motive: primul, că ne-am ars noi, iar al doilea, din cauza atâtor fripturişti! 😀
Marinel,
Din punctul meu de vedere, Noua Republica ramane o varianta credibila. Mai credibila chiar ca si monarhia. Eu zic sa nu ne grabim cu aprecierile. Cat priveste Miscarea Populara, am si eu indoielile de rigoare….
Hanuku, poate fi această Nouă Republică o variantă credibilă… Nu mă îndoiesc de bunele intenţii (cel puţin din câte am ajuns să cunosc despre ea!), dar marea mea îndoială pleacă de la lipsa de încredere pe care o am la această oră în capacitatea de coagulare a acestui popor în jurul ideilor bune! Îmi pare nespus de rău, şi vreau să mă crezi!, pentru aparenta „lipsă de patriotism”, dar nu mă mai pot hrăni cu iluziile cu care m-am hranit atâţia ani. Suntem un popor din ce în ce mai divizat, nu suntem dispuşi să-l ascultăm pe cel care are o altă părere (scriam pe acest blog despre linşajul – acesta e cuvântul – de care era să am parte la primele alegeri „libere” din 90 când îndrăzneam să visez la altceva decât la Iliescu). Dialogul este o noţiune pe cale de dispariţie în ţara aceasta şi el a ajuns în fapt o succesiune de monologuri pe care nu le ascultă nimeni cu mintea, ci doar, eventual, cu urechile. Mai mult, şi dacă presupunem că această mişcare va avea succes în începuturile ei, sunt două motive pentru care mă îndoiesc de durabilitatea ei: primul ar fi motivul pentru care se vor alătura mulţi acestei mişcări, respectiv, dispreţul faţă de ceea ce se întâmplă acum, scârba faţă de clasa politică actuală, lehamitea faţă de tot ce este în jur. Ori, pe dispreţ, scârbă şi lehamite nu se poate în niciun caz construi ceva durabil, Niciodată! Al doilea motiv ar fi acela că sunt atât de multe „hiene” în politica noastră încât va fi nevoie de o abilitate ieşită din comun ca intenţia să nu fie demolată rapid.
Crede-mă, mi-aş dori să reuşească ceva bun dintr-o asemenea intenţie, teoretic suna bine, dar… N-aş vrea să fiu considerat negativist. Dar încerc să fiu cât se poate de realist. Şi, în sensul acesta spun şi susţin cu tărie că reconstrucţia acestei ţări este posibilă doar printr-o întoarcere adevărată a poporului către Dumnezeu şi din însănătoşirea lui pornită de la individ şi familie. Altfel, ar fi ca şi cum ai încerca să-ţi faci o vilă din resturi de cărămizi, peticind pe ici pe colo şi dând cu vopsea nouă peste aceste resturi! 😦
De acord Marinel.
Impartasesc cu tine teama, suspiciunea si neincrederea legata de incapacitatea noastra, a roamanilor de a fi solidari. Dar ce sa facem cand pe stanga avem o alianta contra naturii, o struto-camila cu niste personaje haioase, cand pe dreapta avem un partid care se lupta sa se imbolnaveasca cat mai rapit…?!
Cei lucizi ar trebui sa vada si sa isi exprime cel putin delimitarea fata de ceea ce pare a fi un rau perpetuu.
Şi eu sunt de acord cu descrierile tale privind spectrul politic. Părerea mea este, dincolo de înclinaţia monarhistă pe care o am, şi pentru care încă mai încasez „scatoalce”, că am ratat în anii 90 şansa noastră ca naţiune. Să recapitulăm pe scurt:
1. Lumea s-a temut că vor veni vechii moşieri (majoritatea plecaţi din lumea asta) şi îşi vor lua moşiile înapoi din mâna poporului. Ce s-a întâmplat? Până la urmă tot au venit urmaşii acestora şi şi-au recăpătat (pe bună dreptate!) vechile proprietăţi (cei care au apucat!). Numai că, pe lângă ei, s-au trezit o sumedenie de fripturişti care, folosindu-se de tot felul de tertipuri şi înşelătorii, au pus şi ei mâna pe ce au apucat. Mai mult, şi ceea ce n-a fost revendicat a fost însuşit de sumedenia de profitori. Rezultatul? Să mai spun?
2. A început o luptă pentru putere, luptă în care au loc tot felul de „lichele”. „Nu ne vindem ţara” s-a transformat în „o dăm pe nimic”. Rezultatul? Să-l mai spun?
3. Datorită celor care ne-au condus şi ne conduc (dar şi degringoladei naţionale la nivel de indivizi) ţara şi-a pierdut orice credibilitate pe plan internaţional, demnitatea (bruma aia care se mai ascundea prin păduri şi dădea foc la holde!) şi… busola. Ţara arată tot mai mult a turma aceea de porci din Gadara. Grăbită să se arunce în râpă, mânată de orice fel de duhuri în afara de cel al lui Dumnezeu.
4. Dacă deschizi gura să spui ceva, cel mai inteligent va crede eventual că vrei să caşti de plictiseala lui. Sau vor fi dintre aceia care să gasească repede cu ce să ţi-o închidă (vezi „noi muncim, nu gândim” etc).
De aceea, cred şi repet cu obstinaţie: ţara aceasta mai are şanse doar dacă se întoarce cu adevărat la Dumnezeu şi dacă se pocăieşte, dacă se va ocupa cu atenţie de individ şi familie. Acest DACĂ trebuie strigat pe stradă!
Poate ar trebui s-o numim Noul Ierualim, dupa cum spunea un profet despre Romania. 🙂
Marinel,
Si eu eram monarhist pana am auzit de asazisul „Principele Radu Duda”. Atunci am inteles de ce este invinuit Regele: nu am inteles nicodata de ce nu s-a aparat in cursul timpului…..ba santajat de rusi, ba incuscrit cu ucenicii acestora…..
Ideea lui M Neamtu mi se pare o sansa pentru o noua generatie de a participa la constructie unui nou model de societate.
Legat de afirmatia ta cum ca Romania are nevoie de Dumnezeu, multa vreme am trambitat-o chiar am cantat-o si eu, fara sa reusesc sa-i patrund semnificatia. Da, Romania are nevoie de Dumnezeu numai ca ne lipseste un Martin Luter sau un lider care sa traga dupa el o miscare de amploare. Pana una alta V. Croitor ne-a aratat ca noi nu suntem nici macar in stare sa ne curatam ograda proprie, dar sa ne mai apucat sa o curatam pe a altora….
Hanuku,
Poziţia mea de monarhist are de-a face cu Regele Mihai şi nicidecum cu alţii. Cât priveşte „ba santajat de rusi, ba incuscrit cu ucenicii acestora”, istoria e cu totul alta decât ce a ajuns la urechile şi ochii noştri. Din păcate, idei de genul „curgea aurul din vagoanele cu care a plecat Regele din ţară” încă mai prind la mulţi.
Am spus că IDEEA lui Neamţu nu e rea. M-am îndoit însă de viabilitatea ei…
Iar în ceea ce-l priveşte pe Croitor… Hanuku, uite aici despre ce şi cine face curăţenie: http://groups.yahoo.com/group/strajerul/message/5014
Înţelegi de ce nu mai cred că se poate face ceva? „O casă dezbinată împotriva ei însăşi…” Parcă descria Domnul România prin cuvintele Sale… 😦
Marinel,
Incep cu link-ul ptr ca ma intriga.
1. Nu stiu cine s-a ocupat de culegerea si raspandirea informatiei, dar curat-murdar ca a facut-o din rea credinta.
2. I se imputa faptul ca a cerut si deturnat bani. Sunt curios daca cineva l-a confruntat pe V. Croitor si daca acesta a exprimat un punct de vedere.
3. Problema cu banii este veche si cred ca nu i se poate imputa tocmai lui. Este o obisnuinta care se practica si inca functioneaza!
4. Problema ca si-a insusit niste bani, aici nu stiu in ce conditii si cum. Tine de constiinta lui si nu ma exprim, dar este o problema daca este reala.
5.Daca informatiile furnizate de el sunt prezentate in mod obiectiv, cele prezentate nu o poate afecta – ma refer la carte.
6. Inseamna ca avem un punct de plecare, chiar doua.
Odata subliniate cele mai de sus, ceea ce a prezentat V Croitor spune totusi ceva si despre noi.
Eu cred ca domnul Duda a reusit sa compromita ideea de monarhie, din pacate. Pe mine nu ma intereseaza cu ce a plecat Regele din tara ci, cat de serios si-a luat el acest DREPT. Cat de mult l-a aparat si daca nu cumva l-a vandut pe un „blid de linte”. Asta nu o judec eu, o judeca CEL care i-a dat acest drept. Cert este ca pentru el scaunul de monarh a fost o fata morgana.
Revin la ce ai spus tu.
Am si avem nevoie de pocainta! Ceva nou trebuie sa se nasca!
Din pacate nu stiu cu cine sau cu ce sa incep…….
Hanuku, trebuie să precizez că n-am dat acel link ca şi când aş şi crede tot ce se scrie acolo, ci doar ca să exemplific ideea casei dezbinate. Dacă citeşti doar ceea ce scrie pe acea pagină nu poţi să nu te îngrozeşti. Cât priveşte accesul la dosarele CNSAS… am deja suficiente exemple care atestă ideea că, dincolo de foarte multe situaţii adevărate de colaboraţionism, există destule „făcături”. Securitatea a ştiut ce face şi a făcut-o destul de bine. Cert este că este Cineva care le va judeca la vremea stabilită de El. Dacă cei care sunt vinovaţi n-au avut măcar bunul simţ să se retragă (că de pocăinţă ce să mai vorbim!) e limpede că de judecata lui Dumnezeu nu vor scăpa!
Despre Rege… se pare că nimeni nu încearcă să ţină cont de conjunctura politică în care a fost Majestatea Sa Mihai pus! Contrar părerii multora, eu spun că s-a descurcat destul de bine, dar asta e o discuţie aparte.
Nu ştiu ce va aduce viitorul, dar ştiu cu siguranţă încotro trebuie să-şi îndrepte privirea poporul acesta!
Iar despre „nu stiu cu cine sau cu ce sa incep”… Şi eu mi-am pus întrebarea aceasta. Dar mi-am dat şi răspunsul: încep cu mine, cu familia mea, cu preajma… ştii, acele cercuri concentrice… Şi încep cu pocăinţa şi smerirea în faţa lui Dumnezeu!
asta ati vazut-o? : ))
da, „rîsul domnului Băsescu este molipsitor” spunea domnul Ion Caramitru azi, se pare că nu şi pentru ierarhi, iar dacă rîd, nu-i rîsul lor
Lasand la o parte clasica ineptie si nepricepere a „intelectualului” roman in ale teologiei ortodoxe (vorbesc de canoane si Sfintii Parinti dar nu stiu nici macar Crezul), folosirea improprie sau gresita a lexicului de „specialitate”, articolul abunda de minciuni; in chiar prima propozitie este una:”Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a refuzat să ia parte la celebrarea vârstei de 90 de ani a regelui Mihai”. Eu stiam ca episcopul vicar patriarhal Ciprian Campineanu a fost trimis la celebrarea regelui. Sau: ” Mulţi dintre noi au înghiţit în sec când ierarhii BOR şi-au negociat cu politicienii cei mai blamaţi ai neamului secretizarea dosarelor lor de Securitate”. Raspunsul oficial al Patriarhiei la aceasta problema a fost ca da, sa se deschida arhivele, dar pentru toata lumea, iar nu selectiv, pentru a nu crea culpabilizari ca apoi sa se foloseasca santajul pentru revendicari antiortodoxe.
Chiar sunt curios, unde in canoane se spune ca presedintele tarii nu are voie sa vorbeasca in Biserica! Imi amintesc de exemplu de Olga Greceanu, ucenica parintelui Sofian Boghiu, care avea voie de la patriarhul Justianian sa PREDICE in orice biserica.
Nu grija pentru Biserica o roade pe autoare, ca ea (Biserica) sa se infatiseze inaintea Mirelui fara pata sau zbarcitura aduse de vreun madular nevrednic, ci faptul ca comportamentul ierarhilor nu se potriveste cu agenda ei si a celor ce o platesc!
Raman niste intrebari:
1. A sarit ierarhia in barca lui Basescu? Raspunsul este NU. Intrebarea s-a mai pus si in dreptul lui Iliescu si nimeni nu crede acum ca Sinodul a fost iliescian. Dar si atunci ca si acum au existat presiuni ca Sinodul sa aiba un comportament de un anume fel pentru a implini agenda politica a altora. De acelasi comportament s-a bucurat si Constantinescu. Cred ca nu se intelege deloc faptul ca Biserica da Cezarului ce e al lui si atat!
2. Se lasa Sinodul folosit de Basescu ca acesta sa castige puncte politice? Putem aprecia ca Basescu iese bine politic din alaturarea cu sinodalii, dar acest lucru nu poate fi contracarat dupa cum nu poti face pe altii sa nu mai fie mitocani sau mincinosi. Mai gresit era sa nu-l lasi pe presedinte la sarbatoririle de la Sibiu.
Mie, ca ortodox care imi pasa de Biserica, un regret am: ca asa cum sinodalii l-au primit intre ei ca presedinte al Romaniei nu l-au si certat pe omul Basescu ca nu are o conduita de ortodox in fruntea statului.
ultima fraza este ucigatoare pentru demersul presedintelui si gestul clerului. biserica ortodoxa e prea expusa pentru ca un astfel de eveniment sa fie minimizat.
Avem viziuni mult prea diferite, si antropologice si ecleziologice, ca sa pot fi de acord cu dumneavoastra. Ce pot spune este ca, daca tot atat de adevarat este ca Biserica nu poate fiinta fara stalpul numit episcopat, la fel de adevarat este ca in Biserica crucea cea mai grea o are episcopul. De aceea la fiecare Sfanta Liturghie ne rugam pentru ierahi ca „drept sa invete cuvantul Adevarului”. Dincolo de faptul ca un episcop nu a actionat dupa mintea mea sau dupa cum cred eu ca este mai bine, ramane faptul ca eu nu ma rog suficient pentru ei-iar eu pentru asta voi fi judecat.
Niciodata nu putem sti cum lucreaza Dumnezeu, cum se poate indrepta Basescu prin zambetul trist sau prin dojana tacuta (lasitate ati zice dumneavoastra) ale vreunui ierarh.
Da, avem perspective diferite, dar asta nu scuza judecarea ierarhilor. Scriptura ingaduie judecarea lor, dar cu conditia de a se aduce o martori corecti, astfel incat fapta sa fie dovedita si indubitabil dovedita.
Etica rugaciunii pentru ierarhi este corecta, dar asta nu inseamna ca episcopii nu trebuie sa aiba un dram de intelepciune mai mult decat membrii bisericii. A fi episcop nu se rezuma la o slujba ci la o chemare, iar chemarea nu e facuta pentru prosti. Se presupune ca cei din conducerea bisericii sa fie oameni cu capul pe umeri, capabili sa dea sfat intelept, sa actioneze in consecinta si sa fie vrednic de slujba, adica sa fie om cumpatat. Toata lista este descrisa in Epistolele Apostolului Pavel.
De aceea, biserica, la nivel inalt, ar fi trebuit sa isi judece cat se poate de bine gesturile in cel doua cazuri: prezenta ex-regelui Mihai in parlament si prezenta actualului presedinte in biserica. Eu unul nu pot interpreta acest gest decat ca unul in care biserica ortodoxa, cel putin prin conducerea ei, si-a ales tabara.
Din nou: statul este unul laic. Asta inseamna ca nu ar fi trebuit sa exista nici o slujba religioasa la inceputul anului parlamentar. Corect ar fi fost sa fie prezenti reprezentantii bisericilor legale din Romania, sau sa nu fi fost prezenti absolut deloc nici unul dintre reprezentanti.
Nu am ce comentarii sa fac la primele 3 paragrafe. Ce ma bucura este ca viziunea dumneavoastra n-o regasesc in istoria Bisericii.
Nu cred ca ierarhia este datoare cu nesfarsite explicatii pentru toti carcotasii si rauvoitorii. Sincer, nu va vizeaza pe dumneavoastra!
Este bine totusi ca recomandati cumpatarea! In fond faptele se judeca si dupa consecintele lor, lucru ce cere putina cumpatare.
In schimb sunt foarte multe de comentat la afirmatiile dumneavoastra din ultimul paragraf. Si tin cont de faptul ca laicitatea, asa cum o ganditi, este circumscrisa si de experienta nefericita pe care au acumulat-o baptistii, si nu doar ei, in relatia cu statul si cu ortodoxia, in fine cu reprezentanti ai ei. Lucrurile se mai nuanteaza un pic daca tinem seama totusi de ethosul profund analfabet si antiortodox al multora din aceste minoritati religioase (ce mi-a fost dat sa aud in junetea mea despre ortodocsi si preotii lor la adunarile crestinilor dupa evanghelie! – ii regasim destul de des si pe www).
Ce este de mentionat: laicitatea dumneavoastra, speriata de posibilitatea unui Iran-Afganistan ortodoxist sfarseste intr-o conceptie care nu respecta nevoile si intelesurile majoritatii. Datoria statului nu este sa curme intelesurile majoritatii si exprimarea lor, ci sa sanctioneze derapajele si sa faca posibile aceleasi manifestari si pentru minoritari!
Asadar, afirmatia dumneavoastra cum ca „Asta inseamna ca nu ar fi trebuit sa exista nici o slujba religioasa la inceputul anului parlamentar” este incorecta fata de cei multi care vor ca asa sa fie. Statul, in calitate de garant al drepturilor tuturor trebuie sa va dea posibilitatea, daca solicitati, ca sa dati o binecuvantare baptista la inceputul anului parlamentar intr-o sala unde sa vina cine vrea! Cred ca Dumnezeu vrea sa-i cerem ajutorul in tot ce facem, chiar si in activitatea parlamentara!
La afirmatia despre analfabetismul crestinilor dupa evanghelia fata de ortodocsi se poate contraargumenta cu o simpla observatie empirica: toate cultele sufera de analfabetism in ce priveste cunostintele despre propriul crez, dar si despre celelalte culte sau religii. De aceea, afirmatia dumneavoastra este unidirectionala si incompleta.
In ce priveste problema statului si relatia sa cu biserica lucrurile sunt mult mai simple: statul laic, garant al libertatii religioase, nu ar trebui sa ingaduie nici unui cult vreun avantaj in detrimentul altui cult. Asadar, in calitatea sa de stat laic, nu ar fi trebuit sa existe nici o slujba religioasa la inceput de an parlamentar. Ideea dumneavoastra este bine intentionata, dar implicatiile politice pot dauna.
In al doilea rand, faptul ca majoritatea sau minoritatea are o cerere sau o doleanta, nu inseamna ca automat trebuie indeplinita. Daca tot suntem stat constitutional, cel putin atat cat suntem, politicienii, indiferent de coloratura politica sau religioasa, ar trebui sa ofere acelasi nivel de drepturi oricarui cult. Asta ati spus si dumneavoastra, din cate am observat.
In al treilea rand, statul laic nu ar trebui sa se asocieze cu nici unul din culte. Politicienii au prostul obicei de a profita de pe urma cultelor, iar cultele, prin unii reprezentanti, cauta ajutorul statului tot in interes propriu. Statul laic nu ar trebui sa finanteze nici un cult, ci sa il lase sa functioneze fara interdictii, exceptie facand interventiile in caz de abuzuri (de orice natura).
In al patrulea rand, nu sunt carcotas, dar nici nu mi se pare corect ca ierarhii sa se ascunda sub vreo imunitate impusa pe principii nebiblice.
1 Timotei 5:19 imi ingaduia sa cer socoteala ierarhilor:
„Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.”
in biblia ortodoxa textul este si mai clar:
„Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori. ”
Textul in greaca nu lasa nici o urma de indoiala:
κατὰ πρεσβυτέρου κατηγορίαν μὴ παραδέχου, ἐκτὸς εἰ μὴ ἐπὶ δύο ἢ τριῶν μαρτύρων.
Preotii si lucratorii bisericii sunt responsabili inaintea lui Dumnezeu pentru toata invatatura pe care o dau, dar sunt responsabili si celor pe care ii pastoresc.
Simt nevoia sa spun foarte multe si nu mai simt nevoia sa spun nimic.
Pana la urma aveti dreptul constitutional sa criticati ce vreti despre ce ierarh(i) vreti!
Si asta nu in calitate de martor asa cum intelegeti dumneavoastra invatatura Apostolilor, caci nu va calificati…
Dar sa vorbim despre temeiurile statului. Asa cum inteleg eu, statul este adus la viata si tinut in viata prin vointa comuna a unei majoritati care vrea ca realitatea sociala sa imbrace anumite forme. Asa ca imi este imposibil sa pricep cum doleanta unei majoritati nu poate fi implinita. Va rog sa-mi spuneti: exista o autoritate laica superioara vointei majoritatii? Care este aceasta si cine o califica?
Se poate inchipui, principial vorbind, situatia in care statul- ca expresie juridica si institutionala a vointei unei majoritati sa nu raspunda la comanda aceleiasi majoritati?
In cazul acesta statul laic de care vorbiti este ori o dictatura ori este de drept divin. Imi vine sa zic: tertium non datur.
In aceasta perspectiva ceea ce afirmati dumneavoastra imi pare solipsistic.
Am trasat in postarea mea anterioara niste atribute ale statului asa cum le vad. V-as ruga sa le comentati. Ceea ce mi-ati scris ulterior nu sunt decat niste revendicari (ideologice si politice) menite, dupa cum scriam, sa va apere de derapaje. Problema lor este ca trebuie sa le gasiti un suport demo-cratic pentru ca o majoritate sa-si amputeze propriul ethos pentru a-l aborda pe altul strain ei.
Crestineste vorbind, nu pot sa pricep cum puteti sa sustineti: „Asadar, in calitatea sa de stat laic, nu ar fi trebuit sa existe nici o slujba religioasa la inceput de an parlamentar. Ideea dumneavoastra este bine intentionata, dar implicatiile politice pot dauna.” Daca implicatiile politice pot dauna, nu mai e bine sa se faca rugaciune?
Doleanta unei majoritati poate fi implinita dar nu este obligatoriu. Nu inseamna ca daca mai multi cer ceva au si dreptate. Principiul democratic are limite. Mie nu mi-a convenit ca trebuie sa am un presedinte pe care nu l-am votat, dar m-am supus principiul constitutional care sustine ca presedinte este cel care primeste mai multe voturi. Asta e. Din fericire, exista o forma politica mult mai sanatoasa decat democratia, dar care nu va fi implementat: teocratia. A devenit un principiu politic ideal.
De exemplu, daca majoritatea vrea ceva, faptul ca o minoritate nu vrea acelasi lucru, nu inseamna ca dreptul meu este incalcat? Nu, pentru ca principiul democratic sustine ca majoritatea decide. Dar asta duce la o groaza de derivate neplacute, cum ar fi, de exemplu, intr-o persecutie. Daca majoritatea vrea sa persecute, trebuie oare ca statul sa inceapa persecutia? Nicidecum. Asadar, ce ne ramane: un sistem politic incomplet.
Problema religioasa va fi intotdeauna fitilul care se aprinde mult prea repede in Romania. Da, statul nu trebuie sa raspunda automat cerintelor unei majoritati pentru ca si statul si majoritatea se supun unei constitutii care apara dreptul individual si colectiv. Astfel, daca o majoritate vrea sa aduca prejudicii unei minoritati, principiul majoritatii nu mai are nici un temei constitutional de a fi pus in practica.
Indubitabil ca cel mai sanatos lucru este sa se faca rugaciuni! Problema care pe mine ma deranjeaza este ca statul si biserica sunt mult prea apropiate. Statul nu ar trebui sa se bage in viata bisericii. Principiul conform caruia orice laic poate cuvanta in biserica nu presupune ca acest lucru trebuie implinit, mai ales in anumite conditii.
Usuratatea cu care scutiti episcopii de judecata ofera o poarta larga pentru abuzuri. Acelasi principiu este valabil in oricare cult. Daca Scriptura ofera posibilitatea de a judeca o fapta rea a unui episcop, de ce nu ascultam de ea?
M-ati rugat sa va comentez ideile legate de stat, dar va rog sa explicati versetul din 1 Timotei 19. Este in Scriptura, este dat pentru a ajuta biserica sa se corecteze. De ce sa nu il luam in seama?
Cu placere raspund (in asteptarea raspunsului dumneavoastra):
1Timotei 5:19 Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori.
Intrebari preliminare:
1. Din punctul dumneavoastra de vedere cine trebuie sa primeasca pâra impotriva sinodului?
2.Care este, din punctul dumneavoastra de vedere, pâra care trebuie depusa?
3.Cine se califica drept martor?
Apoi, eu nu pot explica deloc bine ce este in Sfintele Scripturi. Asa ca va trimit la o autoritate indreptatita (cel putin pentru ortodocsi) – Sf Ioan Gura de Aur: http://www.scribd.com/doc/7905967/Sfantul-Ioan-Gura-de-Aur-Talcuiri-La-Epistola-Intai-Catre-Timotei
Problema e ca n-o sa va multumeasca deloc raspunsul sfantului.
Sa urmarim logica textului:
a.Apostolul ii scrie lui Timotei, ucenic al sau, supraveghetor al bisericii.
b.Timotei primeste sfatul de a nu ingadui nici o invinuire sa ii fie adusa vreunui prezbiter, decat daca este facuta de cel putin doi martori.
Intrebarea este:
cine sunt acei martori?
a.oameni din biserica?
b.oameni din afara bisericii?
c.oameni rauvoitori din biserica?
d.oameni rauvoitori din afara bisericii?
Adevarul e ca nu conteaza: o fapta rea nu isi pierde din gravitate daca martorul este din biserica sau nu. Eu unul cred ca pira vine din partea celor din biserica.
Cristos le spune ucenicilor ca El este Pastorul, dar si ei sunt pastori ai turmei Sale. Ei ar trebui sa ia exemplul Lui si sa carmuiasca cu mare grija oile. Daca asa ceva nu se intampla va fi vai si amar de ei. Dar, lucrurile nu se opresc aici: Apostolul Pavel ingaduie pira impotriva prezbiterilor, dar numai in anumite conditii.
Bunavointa, simtul dreptatii si adevarul acuzelor se dovedesc intr-un proces, dar, odata dovedite, trebuie sa se ia masuri.
ei, să nu folosim cuvinte prea pretenţioase… viziuni… antropologice, eclesiologice, nu sînteţi cam tineri epntru pretenţia de articulare a unui sistem teologic, a unei viziuni? să fim serioşi!
să coborîm pe pămînt,
aş prefera să spuneţi .. avem …. păreri diferite… am tras confuzii diferite.. dar să nu ne aruncăm prea sus că cădem jos.
Ba da, ştim cîteodată cum lucrează Dumnezeu, să nu facem afirmaţii riscate şi riscante.
Sunteti un mare glumet domnule.
Frate Alexandru, aveti dreptate, e nevoie din cand in cand si de un Sf. Ambrozie, care sa aiba curajul sa “infrunte pe potrivnici”, fie ei si guvernamentali/businessmen, sa ii opreasca sa intre in biserica/amvon si sa ii trimita la penitenta.
Un astfel de Sf. Ambrozie e asteptat si la ortodocsi, si la penticostali, si la alti “sectari” 🙂 !
Domnul sa va binecuvinteze!
Nu-i o noutate. Basescu a mai predicat si la adventisti si la penticostali. Probabil, dupa prezidentiale, Basescu nu se va mai face marinar ci pre-dicator, ca a simtit ca „se traieste bine” de pe urma Bisericii.
Excelent articol dle Cruceru. Desi sunteti pastor cred ca aveti si un ascutit simt politic.
Da, mulţumesc, prietneii mi-au spus că sînt un om de afaceri ratat şi un foarte promiţător potenţial om politic. Le-am luat drept jigniri pe ambele amîndouă.
Cica ar trebui sa ne vedem, fiecare, lungul nasului!..
foarte greu cînd ai nasul scurt! şi dacă îl ai mai lung ajungi să priveşti cruciş, ceea ce nu este bine..
ah, este bine că-i cruciş, dar nu-i bine pentru sănătate.
să facem o cruce cu limba!
Pingback: Ponta – adjectiv | Marius Cruceru