Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Interesting questions. Let me google them. 🙂
Putea sa ofere si cateva raspunsuri la aceste intrebari. Nu cred ca nu a retinut nimic de la respectiva intalnire
Referitor la limbajul folosit pentru socializarea virtuala am scris un post acum ceva vreme: http://kristallherz17.wordpress.com/2010/05/28/cu-limba-altora/
Am avut dureri de cap cu excesul de englezismele, incat mi se facuse lehamite de ele.
Regret, dar domnul Mihail Neamţu cu vechile domniei sale Noi Republici nu mă poate mişca. Iar întrebările de mai sus (dar şi cele din articol) sînt, după părerea mea, bla-bla-uri.
Nu, Bogdane, întrebările acestea nu sunt bla-blauri. Mîrlanul de pe Internet există şi trebuie să vedem ce facem cu el. Aceasta specie este bine reprezentata in Romania, in special la orase. Birlogul in care salasluieste mirlanul in cauza, care-l face sa fie deosebit de agresiv, chiar feroce, este anonimatul. Replica unui personaj caragialean, „o semnam anonima”, i se potriveste de minune. Motivele pentru care prefera pinda anonima, pititul pseudonimic la raspintie si camuflajul brun, gri sau kaki-cacaniu (acela de militian, politruc sau turnator securist) sint multe. Frustrarile de tot felul, ranchiunile, ratarea si neimplinirea sint doar citeva dintre acestea, pentru care mirlanii n-au somn si musca pe cine apuca. Sub ferinta anonimatului orice fatalau alungat din pat de nevasta-sa are inima de leu. Si, cum spunea un prieten, daca il chemi sa iasa la interval si sa-si spuna numele, tremura sub plapuma si se apuca sa te injure cu tremolo de fetita in glas, speriata ca a facut cochi in chilotei.
Pe linga frustratii acestia cu fruntea ingusta si fontanela moale, exista si mirlani interesati. Foarte raspindita este subspecia mirlanus politicus, care are in rindurile ei pe mercenarul politic, care a zbircit-o cu partidul precedent, pe lingau, pe pupincurist, pe clantaul de sedinta, pe ciripitorul de birou. Toti acestia se pun in slujba vreunui politician sau a unui partid si injura pe toti care critica („aduc atingere” zic ei) pe politicianul sau partidul lor. Dar cum cineva se apuca sa faca o observatie cit de mica la adresa unui partid, cum incep sa fie injurati de mirlanii pomeniti, care, pentru aceasta „activitate”, vor primi o sinecura calduta dupa alegeri, o specializare in Occident pentru a invata cum sa taie pastirnacul, cum sa barbiereasca ouale si tot asa.
Frustrarile si interesul coexista in mirlanus intellectualis, o subspecie arierata, care se recunoaste usor dupa balele de invidie pe care le exhiba mereu. Daca nu bale, face zimbre: pe ala ca a ocupat un post mai, pe alalalt ca si-a luat un doctorat mai, o masina mai, o amanta mai. Si unde nu se pune pe scris! Pe Internet, desigur, si anonim, desigur. Ai scris o lucrare stiintifica, un volum de poezii, un roman – merdele impotriva ta sporesc insutit. Cu cit esti mai original, mai subtil, mai neinstinctual, cu atit improscatorii instinctuali se inmultesc, caci „a scrie despre literatura este in mod sigur mai usor decit a o face” (Witold Gombrowicz).
Dupa cum se vede, mirlanul de pe Internet se recunoaste dupa faptul ca nu asculta argumentele celorlalti. El e mirlan si pace, fie ca e universitar sau om politic.
Nu pot decît să fiu de acord!