„Creştinismul … gri” – guest post

Un fapt deosebit de interesant este acela că, pe măsură ce lumea pare a fi tot mai colorată, impresia generală, senzaţia pe care o avem, este că ea este tot mai… gri. Cel puţin acesta este sentimentul pe care îl trăiesc eu. Cu toată slăbiciunea pe care o am faţă de paleta extraordinară de culori ale toamnei (privind dealurile toamna înţeleg cel mai bine câtă imaginaţie poate avea Creatorul!), nu pot să-mi reprim iminenţa gri-ului ce va urma… Căci nici zăpada nu e albă, spun specialiştii! Şi dacă mai există şi „civilizaţie” în jur, albul e chiar un vis…

Dar creştinismul? Cât de colorat este creştinismul nostru? Este el doar în alb şi negru, cum par să-l împartă cei mai mulţi?

Este dificil să te apleci asupra unei probleme disputate atât de mult cum este creştinismul cu pretenţia de a scoate în evidenţă doar „albul şi negrul”. Fără îndoială că, dacă ar fi de subliniat doar „albul”, lucrurile nu ar fi atât de complicate. Există Cuvântul lui Dumnezeu şi simpla evidenţiere a adevărurilor şi învăţăturilor lui ar trebui să fie mai mult decât suficientă. La fel de simplă ar fi şi evidenţierea „negrului”, a părţilor „întunecate” din ceea ce unii numesc creştinism în trăirea lor. Nu în aceste ipostaze stă dificultatea, atunci când ele sunt abordate singular. Când însă încerci să le pui faţă în faţă, descoperi cu o mare doză de frustrare, pentru că preponderenţa nu o are nici „albul” şi nici „negrul”, că, vai!, mult mai evident se arată a fi „gri-ul”.

„Gri-ul” a fost şi este marea problemă pe care omul trebuie să o rezolve de la Adam încoace. Prima ispită îmbiată lui Adam şi Evei a fost marcată de ambiguitate. Înainte de a se pronunţa „categoric” împotriva consecinţelor încălcării poruncii lui Dumnezeu, prin acel „Hotărât, că nu veţi muri”, şarpele a strecurat prima mare doză de „gri”. Şi încă în porţie dublă! „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…?” Nu a afirmat că „nu a zis”, ba chiar mai mult, induce ideea de „percepţie falsă”. Adică, să stai să te gândeşti…chiar să fie adevărat că Dumnezeu a zis? Nu cumva am înţeles greşit? Nu cumva am auzit altceva? Oare?

Nu mă gândesc la creştinismul „gri” având în minte doar „zona gri”, indecisă, cu jumătăţi de măsură, în care ne trăim viaţa creştină. Mă gândesc mai degrabă la „gri-ul” ce caracterizează sentimentele în care ne trăim această viaţă şi care se fac în principal vinovate de „gri-ul” creştinismului nostru.

Întotdeauna am asociat culoarea „gri” cu plictisul, banalul, oboseala, blazarea, automatismul sau, pur şi simplu (dar şi foarte dur spus!) cu noţiunea de „cadavru viu”. Trăim, dar cât de mult? De ce şi pentru cine? Cum? Sau… trăim, doar…

În fond, de ce e greşit „gri-ul” în care trăim? Cei ce se pricep spun că gri-ul se asortează cu toate culorile. Iar dacă e vorba de creştinismul nostru, o!, putem aduce argumente… „cu grecul m-am făcut grec…” A! Ştiu… „să nu vă potriviţi chipului…” Dar.. Hei! Potrivirea e un cuvânt rigid, asortarea e altceva… Trebuie să fim maleabili, nu rigizi…

… O întrebare îmi răsună obsedant în urechi: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”

De ce albe? Dumnezeu a creat culorile!

Şi, cum „de unde au venit”? Din lumea asta… gri!

Marinel Blaj

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în guest post. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la „Creştinismul … gri” – guest post

  1. george zice:

    Culoarea pamantenilor e … “pamantiul”. Lumina adevarata (pe care noi nu o vedem ca atare, ci refractata si reflectata de particulele din atmosfera) este alba. Cineva spunea ca orice culoare este o “chinuire” a luminii albe, care e trecuta prin tot felul de prisme si sfere.
    Cat suntem pe pamant ne vedem unii pe altii intr-un mod deformat si confuz, declarand alb-ul gri sau gri-ul alb. Abia cand vom iesi din limitarile acestea pamantesti se vor vedea clar si fara echivoc cei “care sunt imbracati in haine albe”.

  2. Livius zice:

    As inlocui expresia „cadavru viu” cu alta, care este scrisa in Scriptura: „multi sunt bolnavi, multi sunt neputinciosi si nu putini dorm”.

  3. Radu Pol zice:

    Dumnezeu e un curcubeu.

  4. elisa zice:

    e in curcubeu, nu UN. . 🙂
    atunci de ce tinerele fete prefera culoarea adinca a pompelor funebre, cind Dumnezeu are atitea culori superbe. 🙂

    • george zice:

      Daca va referiti la (maicutele) tinere, negrul simbolizeaza simplitatea, departarea de lume si „ingroparea” omului vechi . Daca va referiti la zburdalnicele noastre tinere, raspunsul (uneori declarat, alteori nu) este: „sunt mai sexy” (!?)

  5. Radu Pol zice:

    si mai bine spus, Elisa.

  6. Han Christian zice:

    Daca ar fi sa dam o culoare acestei postari nu cred ca cineva va alege culoarea alba,…poate gri! Cam tot ce iese din noi si de sub penita noastra e altceva decat alb. Cred ca noi, (cei ce suntem socotiti neprihaniti prin credinta) vom purta acele „haine albe”. Ele nu au nimic deaface cu hainele noastre umane, multicolore.

  7. elisa zice:

    „in curat sa fie haina ce o porti”…………..ce ne facem cu griul?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.