Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.
Desenele animate erau minunate.
Pacat ca azi vedem numai grozavenii la desenele copiilor, care ii trezeste noaptea din somnul linistit pe care ar trebui sa-l aiba.
Mulţumesc,
sînteţi generos-oasă.
Mai erau Christiana Bota si Felicia Melescanu:). Dar Marinescu cu alura lui de actor american pentru roluri de presedinte era aparte. Zambetul Christianei Botta era atat de special in jurnalul acela gri, cu variatiuni pe o singura tema. Noroc ca era Mihaiela inainte de Jurnal si cate un serial care ne scotea din gri:).
…de preşedinte deprimat 🙂
da, hmm, se pare că acelea erau puţinele zîmbete din acea perioadă, zîmbetele care i-au ucis pe cei care au zîmbit.
Nimeni nu putea face mai mult …
Chiar sa fi vrut, in cateva minute, ar fi fost schimbat, ca sa nu zic neutralizat…
Indiferent cine ar fi fost in locul lui: eu sau tu – ma refer la toata lumea, …
Cat despre mimica, asta i-a lasat-o Dumnezeu, cred.
Ce e mai interesant in zilele noastra ca se tinde spre o mimica falsa, un zambet fortat, fals – de multe ori chiar compania impune angajatilor acest lucru …
Aceeasi Marie cu alta palarie, cu alte cuvinte.
Cat despre continut, fiecare jurnalist de la stiri vrea sa imprime informatiei un anumit accent, ceva ce i se pare lui mai interesant, sau ce i se cer – culoare politica ori interese de alta natura, pentru a influenta ascultatorii.
Rar gasesti persoane care sa-ti prezinte ceva natural / real 100%.
Asta e umila mea parere.
Stimate Dan, am moderat comentariul. Nu se face. Omul este mort. Lăsaţi-l să dea socoteală…
Frate Marius, nu l-ati moderat, ci l-ati sters cu totul. Este o mica diferenta. Dar nu ma supar si nici nu va port pica … mai ales ca a inceputul Postul Craciunului. 🙂
Vedeti, pe principiul ”omul este mort”, asa nu vom putea vorbi niciodata acuzator despre nimeni care a murit: nici despre Ceausescu, nici despre Plesita, nici despre Enoiu, nici despre Turcanu, nici despre Paunescu…
Adevarul ramane: George Marinescu a facut parte dintr-un sistem comunist si a ramas fidel neocomunismului si dupa fuga lui Ceausescu. Eu ii reprosez prestatia de dupa 22 decembrie, ora 12.08: pentru rolul in manipularea ”terorista”, pentru ca i-a refuzat lui Ogoranu aparitia pe ”sticla”, pentru ce-a spus in timpul Mineriadei… (Apropo, ati sters postarea despre Ogoranu?)