Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Deşi „genul respectiv este afurisit din biserici” şi deşi nu sunt un „fan” al acestui gen, mie chiar îmi place! În special pentru tensiunea pe care o transmite, tensiune care chiar te obligă să gândeşti…
da, de aceea am ales acest cîntec… pentru că ne face să gîndim.
mai ales că pentru unii este deranjant ritmul, cu atît mai mult vor fi atenţi la versuri
Ma intreb daca Fiul lui Dumnezeu s-ar fi gandit ca lumea in care trebuie sa coboare e prea depravata, diabolica, satanista, pierduta etc cine ar mai fi auzit MESAJUL Sau ? Personal ma bucur pentru cei care au avut curajul sa puna acest mesaj pe un astfel de ritm.
curaj? pentru ce… de ce numiţi acest lucru … curaj?
SuperbBBBBBBBBBBBBBBBBBBB! Ma bucur ca ai avut curajul sa o postezi! Trebuie sa confesez, ca este genul de muzica pe care-l ascult cand conduc, printre altele. La mine are alt efect decat la tine, ma face sa apas pe pedala de acceleratie. Dar este o amre diferenta intre pocaitii nostrii si altii care te lesina cu rap-ul lor asa zis crestin. super!
Nu prea am inteles din acest comentariu daca efectul melodiei este pozitiv sau negativ.
Care este pana la urma diferenta dintre crestini si asa-zisii crestini (cf. confesiunii dvs. si din perspectiva muzicii rap)?
da, există muzică pentru condus, există muzică pentru săăpat şanţuri, muls vacile şi chiar făcut duş… 🙂
există şi muzică liturgică … etc.
da… există trupele acelea care imită trupe laice… jalnice… am scris altă dată despre asta.
Frate Viorel, la cum ati reactionat am crezut ca melodia va apropie de Dumnezeu, dar apoi ascultand-o, curios fiind, am inteles treaba cu acceleratia. Probabil melodia este o satisfactie pentru police, amenzile sunt un profit pentru ei
Foarte faina!
Obisnuiesc sa ascult piesa in lungul drum spre casa, numa’ bun de cugetari intense. Nu sunt nici pe departe o impatimita a genului, dar piesa asta reusea mereu sa imi „aranjeze” gandurile pe „rafturi”.
Place :).
Ascultand aceasta melodie care pe unii ii incita sau zgandara (de ex. sa apese pe acceleratie) iar altora le creeaza repulsie, intrebarea pe care mi-o pun este:
CINE este miscat de Duhul lui Dumnezeu pentru a intra repede si adanc cu plugul pe ogorul lui Dumnezeu? Acesta este refrenul si indemnul piesei, nu-i asa?
Rog pe cei ce au fost astfel influentati de ascultarea piesie sa impartaseasca cu toti.
Altfel ramane doar critica muzicala a unei piese.
Cred ca asta este Singurul lucru care conteaza.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Continuand sa ascult, apare si urmatoarea intrebare: macar trupa care interpreteaza CREDE SI PRACTICA ceea ce canta?
Daca acesta este cazul, trebuie sa urmeze o revigorare spirituala pe oriunde ajunge!
Altfel, arama sunatoare si chimval zanganitor …
Keith, chiara stiut sa cinte,
Am ajuns in America cind el sa prabusit cu avionul, Am fost la un concert al misiunii lui ,el nu mai era doar sotia lui . E unil din favoritii mei. A renuntat sa-si comercializeze cintatul desii avea contract cu fisma mare de records. Cred ca si el a fost unul de care lumea nu afost vrednica.
Da, aşa este, Mihai, a fost multă vreme unul dintre favoriţii mei.
Keith Green..RAP??? I’m not sure if this group has anything to do with Keith Green. He has never played this music. I remember ” So, you wanna go back to Egypt” and others but they are totally different style. Keith Green did love the Lord.
As far as Group 1 Crew, I don’t know them but if this song will reach out to the lost ones and bring them to Jesus, Praise the Lord! Cine-i sfant sa se sfinteasca si mai departe.”.. dar la inceput vine ce este firesc… Cat despre cei intinati de lume si de ritmurile ei, ii va judeca Domnul. Nu cred ca Domnul Isus a cantat o astfel de cantare „duhovniceasca” cu ucenicii inainte de patima Lui. The songwriters : REYES, JOSE „MANWELL” / VILLATORO, PABLO / REYES, BLANCA / ANDERSON, ANDY / BOLLER, JUSTIN DAVID MICHAEL
Sunt mare iubitor de muzica.Doar doua genuri nu pot asculta manelele si rap-ul.
Incercati asta.
Am cântat-o de sute de ori, în zeci de locuri! 😀 Este una dintre piesele preferate din trecutul meu muzical şi o reascult de fiecare dată cu plăcere şi nostalgie… Şi totuşi, nici Crosby, Stills, Nash and Young n-au avut deloc o trăire creştină. Şi eu detest (da, acesta este cuvântul!) maneaua şi rap-ul, dar aici ni se atrăgea atenţia asupra unui mesaj, nu asupra muzicii…
şi cu ce este mai bună muzica asta decît cele amintite de tine?
nici mie nu-mi place brocoli.
mai ales fiert.
🙂
…
@ genul muzical al lui Keith Green
Genul acesta muzical nu este unul chiar atît de uşor de calificat.
Nu este un gen despre care poţi spune cu uşurinţă că îţi place sau nu-ţi place şi nici unul din categoria celor care l-ar putea califica drept un rap creştin /sau un rap necreştin , ci , mai degrabă , constituie un MIJLOC sau un veritabil şi special INSTRUMENT muzical ENDOSCOPIC , de observare a unei realităţi mult mai adînci , complexe şi complicate , o realitate a lumii care nu poate fi observată nici chiar de către biserică , de acolo din locul ei DE PE STÎNCĂ , cu tot cu mijloacele ei muzicale sau spirituale de care dispune ; e un instrument muzical special care poate coborî , pătrunde şi introspecta tocmai în acele zone cavitare sau cavernale dintre cele mai întunecate ale lumii.
E un instrument muzical care s-a construit exact din elementele scandalizatoare şi din tehnica de observare şi percepţie directă a acelor medii interioare bolnave , adînci , dureroase şi mai ascunse ale lumii.
Un mijloc audio-vizual care coboară pînă acolo unde sînt cele mai mari infecţii în trupul bolnav al lumii.
(De exemplu , d.p.d.v. medical poţi să cunoşti că există un calcul renal care produce durere şi inflamare chiar şi cu un aparat ecografic , dar nu poate fi văzută exact piatra şi locul respectiv afectat decît cu un alt mijloc introspectiv , mult mai special , pe care , în medicină , îl reprezintă endoscopul).
Uneori , pentru a putea fi observat ceva foarte specific care se întîmplă în lume , este necesar să operezi tocmai cu instrumentele lumii.
Există lucruri care nu se revelează / nu se developează bine de la nivelul suprafeţelor pacifiste sau din pajiştile verzi ale Împărăţiei lui Dumnezeu unde se aud melodii sublime , ci trebuie coborît , cu instrumentele acestea în mîini , pînă în mijlocul acelor lucruri murdare şi văzute de acolo de jos , de la faţa locului lor dureros şi cu probleme.
Muzica aceasta reprezintă exact un astfel de instrument de observare directă – dar rebelă şi scandaloasă – tocmai de la faţa locului cu probleme.
Este un gen supărat DE durere şi supărat PE durere , unul care scandalizează pentru nedreptăţile confirmate de cele mai adînci şi dureroase realităţi ale lumii.
Este compus din „note muzicale violente” de reproş implicit la adresa lui Dumnezeu (şi poate începe direct cu evocarea Numelui Său) , o atitudine de revoltă provocată de sentimentul indignării , generat de nedreptăţile percepute de oamenii din afara Împărăţiei lui Dumnezeu.
Cînd sînt evocate în stil înşiruit ( fie şi într-o formă de revoltă implicită ) nedreptăţile din lume , acţiunea muzicală asociată nu poate fi decît una a sunetelor violente.
Ceea ce atrage la acest gen muzical este EVOCAREA „PERTINENTĂ” a unor aparenţe , dar făcută într-o manieră simulacră , într-un anumit ritm şi comentare răcnită foarte consecvente.
Mie îmi place să-l ascult tocmai pentru că evocă realităţi profunde (cu ele consimte fiecare ureche omenească ) , fiindcă vine din adîncurile unei lumi pierdute , aflate în contrast cu lumea lui Dumnezeu , şi se învăluie cu un fundal muzical tot de/din adînc.
(am avut în vedere genul muzical şi nu , neapărat , muzica lui Keith Green)
mi s-a intamplat uneori sa citesc randuri scrise de cineva(de obicei in contexte literare mai clasice)si sa gandesc:iete domle exact ce voiam sa scriu eu ,da deja s-a publicat -asta e un astfel de moment; as mai adauga doar ca unele discutii ,mai ales f aprinse pe marginea subiectului nu-si au rostul-mie unuia treba-mi pare simpla:chiar nu as vrea sa vad asa ceva intr-o adunare ,da in rest oricine poa sa faca si sa asculte ce gen de muzica vrea;cine isi aroga autoritatea sa clasifice genurile muzicale in crestine si necrestine-sa ne fereasca DOMNUL de sfita traditie evangelica(mentionez ca sunt un fost ascultator serios de rock”rau”si rap,care de cand s-a convertit merge serios spre „stilul amish”)