Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
pacat insa ca standardele teologice ale adventistilor se opresc la sabat…altfel, nimic de obiectat cu privire la standardele muzicale…cu ce folos, oare? 😦
@freedfromthelaw: Exact acelasi lucru il spun si eu!
Chiar am fost foarte mahnit cand Radio Micul Samaritean a vandut postul catre Radio Vocea Sperantei (adventist). Insa, cugetand mai bine mi-am dat seama ca decenta acestui post de radio si calitatea emisiunilor difuzate (desi impanate cu doctrina eretica adventista) sunt mult mai bune pentru Bucuresti decat paganismul promovat de Radio Vocea Evangheliei (pe nedrept numita astfel) care promoveaza o muzica total pe langa Scriptura (si cuvinte si melodie).
Pe de alta parte este culmea cum o singura biserica/miscare poate produce lucruri atat de serioase si frumoase iar o alianta intreaga (Alianta Evanghelica din Romania) care include cam toate celelalte miscari NU sunt in stare nici macar sa se compare cu adventistii!
Poate adventistii au o mai buna promovare. Si asta conteaza, sa fi celebru inseamna sa sti si cum sa iti faci reclama.
Adventistii au fost intotdeauna inaintea celorlalti in tehnica si prezenta pe internet (cel putin in Romania). Bravo lor.
hai că nu se opresc doar la Sabat;)
Ceea ce ne separa de acestia, este muzica si doctrinele biblice dar ceea ce ne uneste (AZS si AER) este tot muzica si sincretismul. Sincretism la AZS pentru impletirea „armonioasa” a invataturilor Biblice cu invataturile care tagaduiesc divinitatea lui Hristos (de pilda, arhanghelul Mihail adus la „performanta” prin eforturi deosebite de ase numi…fiul lui Dumnezeu…; mai nou, imaculata conceptie cu un Hristos ca fiind singurul fiu al Mariei) !
Apoi, cel de-al doilea aspect care ne separa de ei este ca AZS are o muzica sanatosa, totalmente calitativa prin decenta, continut si prestare (chiar ca ne este aproape sfasietor de trista realitatea cum de melodiile noastre, unele dintre ele cantate de sute de ani, textele pline de continut, cu unele modificari ce-i drept, sunt pe buzele si in inima lor in timp ce noi acceptam muzica dansanta, cu texte repetitive, cu intrari si fara iesiri, cu manifestari ce tin mai mult de incantatii tantrice si mantrele samanilor… Iertati-ma, dar unele asa par…!
Incolo, auditie placuta, ca merita sa fie ascultate !
Ai perfectă dreptate , Aciduzzu ! nu ţi se pare , ci aşa este. Grozăvia muzicală pătrunsă în mediul evanghelic este , într-adevăr , una a incantaţiilor tantrice.
Dar , totuşi , substratul acestei postări ridică o seamă de probleme extrem de interesante. Evocă un cumul de paradoxuri din sfera largă a multor alte paradoxuri creştine , religioase etc.
Ridică mai multe întrebări sub forma lui DE CE se întîmplă aşa ?
Pe scurt, cred că răspunsul ar sta în ce spunea latinul. Age quod agis! Ceea ce oamenii uită, la cam toate nivelele societăţii. Din păcate şi în biserici!
Draga frate Gabriel Baloi,
Chiar in seara aceasta ascultam o predica ce vorbea cu elocinta despre…”cenusareasa” bisericilor care este rugaciunea ! Si se intreba fratele orator (tot retoric) de ce bisericile s-au transformat in frumoasele din padurea adormita (sau frumoasele adormite din padurea vrajita ca nu mai stiu ) ? De ce se pretinde de la pastori si predicatori sa se transforme in printi de basm care sa…sarute frumoasa adormita spre a se trezi. La iesirea din biserica, „am dat mana cu fratele vorbitor” si i-am retinut-o facandu-l sa inteleaga cum ca as avea „o vorba sa-i (mai) spun”
A inteles si in timp ce strangerile de mana se „epuizasera” privi spre mine intrebator si eu il incurajai din priviri sa se apropie fara teama ca nu-s…”caustic”!
Atunci, fara nicio introducere, imi deschisei gura si-i spusei urmatoarea ilustratie :
„…Se zice ca, demult-demult (once upon a time…), s-a imbolnavit rugaciunea..
Imediat fratii au dus-o la doctorul „Nepasare” ! Dupa ce acesta a consultat-o cu competenta si sub prestare de juramant (a lui Hipocrit…), i-a incurajat cum ca rugaciunea n-are nimic ! Se va face iarasi bine !
Rugaciunea slabea insa, pe zi ce trece ! rea tot mai livida, tot mai anemica, tot mai rece, tot mai apatica…Pana intr-o zi cand se anunta in biserica cum ca A MURIT RUGACIUNEA ! Au bocit ce-au bocit, au fost in doua seri la priveghi, a cantat corul, cateva grupuri de tineri cu…lauda si inchinarea, cateva duete, un cvartet barbatesc si apoi, rand pe rand, participantii au prezentat „sincere condoleante” pastorului local si prezbiterilor in exercitiu.
Serviciul divin funerar a fost „prezidat de un…”sobor” (da, sobor !) de vorbitori care de care mai licentiati, mai plini de elocinta lingvistica, si apoi in ritmuri funebre de putpuriu executate magistral de o fanfara in culmea virtuozitatii, au condus-o pe ultimul drum iar „ramasitele pamantesti” ale celei ce fusese pana nu demult o „rugaciune fierbinte facuta cu credinta de catre cei neprihaniti”, le-au asezat intr-un lacas de…vesnica pomenire situat in „Cimitirul Uitarii „!
De-atunci incoace, „Cenusareasa” este intotdeauna alungata de la sarbatoarea partasiei bisericii, iar printesele impostoare imbracate in vesminte de surogat incearca pantofii „Cenusaresei” in zadar si fara sorti de izbanda…nereusind sa inlature…morga sobra, apatica si livida, de pe fetele participantilor…Surasul lor se transformase doar intr-un rictus amar…
Frate Gabriel Baloi, acesta este raspunsul la marele „DE CE ?”, lansat de
dumneavoastra aici si avand o greutate de…meteorit !
asta cu imaculata concepție pe unde ai auzit-o?:)
POST-SCRIPTM:
Ceea ce ne „aseamana” este si…lipsa totala a circumciziunii ! In carne (si potrivit Legii lui Moise) ca despre taierea imprejur a inimii, mai discutam, sau am discutat oare ?
In schimb avem doar…”circum”… si asta cat incape !
Cheia succesului este (cum menționa fratele Marius în postare) standardul de calitate exigent promovat în bisericile adventiste. Și eu am ceva probleme cu teologia lor, iar calitatea muzicală nu este întotdeauna convertită la nivel duhovnicesc, dar nu acesta este subiectul. Câțiva ani în urmă era un alt grup adventist, ”Enthousiasmos”, care cânta comparabil cu acest grup. Eu numesc acest gen de muzică ”binefăcătoare”! Ar putea readuce în bisericile noastre un gen de închinare care s-a pierdut în zarva decibelilor: ÎNCHINAREA CONTEMPLATIVĂ! Face bine sufletului.
Sa aduca Domnul prin Duhul Sfant, ziua aceea a inchinarii contemplative printr-o muzica binefacatoare, asa dupa cum spuneati !
Stimate frate Cristian Ionescu,
da, asta discutam, să nu ne abatem, calitatea muzicii. Ireproşabil. Despre diferenţele de înţelegere teoogică… aceasta este cu totul altă discuţie.
Să nu încurcăm palierele.
Adventistii nu cred in nasterea din nou, dar au muzica decenta.
Ei nu cred in iad, dar au cintari frumoase.
Poate fiindca se boteaza dupa fiecare cadere. :((
Cum oare am ajuns aici?
sa facem atit de putin pentru Dumnezeul nostru care e VIU si a facut pentru noi TOTUL.
In Psalmi se vorbeste de o cintare inteleapta:
Caci Dumnezeu este Imparat peste tot pamintul ;
cintati o cintare inteleapta.
Facem noi acest lucru?
Auzim niste cintari care repeta la nesfirsit cite un vers…fara nicio noima, zici ca-s dusi bietii nostri tineri….mesaj? melodie????
Nu exista!
Si totusi ei cinta Imparatului pamintului; oare stiu ei cui cinta?.
Problema e dincolo de acesti tineri. Sunt aspecte de urmarit spre radacina problemei:
– de ce s-a ajuns aici, cine i-a supravegheat pe acesti copii crescand si formandu-se intr-un anume fel? Nu parintii?
– cine le-a oferit muzica lor si de ce au imbratisat-o? De ce nu au avut si o alta muzica pe care sa o poata indragi, poate fiindca parintii lor au cantat doar de pe buze?
– care anume este standardul la care apeleaza acestia cand judeca o muzica? De ce? Oare nu parintii ar fi trebuit sa fie cei care sa provoace, sa determine, sa consolideze si sa promoveze un standard inalt? Oare nu mediul bisericesc? Si astea inainte sa apara problema in Biserici si sa se discute daca sa se permita anumite cantari sau nu…
Deci, eu as merge mai degraba pe varianta ca stiu ce canta (evident, nu toti), dar ca exista o mare problema in alt compartiment al fiintei lor, problema care trebuie rezolvata si nu adancita prin indiferenta sau apatie in relatiile cu ei. Tinerii sunt fiinte omenesti ca orice alte fiinte omenesti.
de ce zici că „nu cred în nașterea din nou?”
Pentruca asa este, nu e adevarat? am fost gresit informata?
Da, ai fost greșit informată:)
Unul dintre punctele fundamentale de credință spune:
„Adventiştii de ziua a şaptea cred…
Că, în infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfînt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaştem păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi manifestăm credinţa în Isus, ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care primim mîntuirea, vine prin puterea divină a Cuvîntului şi este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi sîntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpînirea păcatului. Prin Duhul, sîntem născuţi din nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre şi ni se dă puterea de a trăi o viaţă sfîntă. Rămînînd în El, devenim părtaşi de natură divină şi avem asigurarea mîntuirii, acum şi în ziua judecăţii.”
Mai spre sfârșit se vorbește și de nașterea din nou… Copiat de la http://adventist.ro/index/convingeri/doctrine-fundamentale/188-experienta-mantuirii.html
Nu știu cine sunt „martorii mincinoși”… Nu vreau să abuzez și mai mult de ospitalitatea oferită pe acest blog așa că mă rezum la a spune că argumentul respectiv e unul mai degrabă logic decât biblic. Argumentele biblice nu sunt atât de clare pe cât ne-ar plăcea tuturor să fie, iar ultima modă în teologie spune că Dumnezeu nu pedepsește deloc…
Pai da; ca doar Satanaila asa a mintit-o si pe doamna Eva. 😦
Evanghelia prosperitatii spune ca Dumnezeu nici nu ne vrea bolnavi, nici saraci…
ca pur si simplu, fara desavirsire ne va asvirli in Rai.
Pentruca El a facut Totul , iar noi trebuie numai sa cascam gura sa pice para malaiata.
Marorii mincinosi sunt ei care isi zic”martorii lui Yehova’ dar cum ei nu sunt, sunt niste mincinosi.
Între timp cred că s-a pierdut un comentariu al tău… Martorii lui Iehova, din câte știu eu, nu au ieșit din adventiști ci doar au fost influențați de teologia adventistă…
Standardele ridicate nu sunt doar la muzica.Cespuneti de centrele lor de recuperare gen Herghelia?Am fost de 3 ori acolo.Servire si tratare la cele mai inalte standarde.Ei sunt mai linistiti de felul lor.Nu-i caracterizeaza zgomotul.
noi nu prea suntem interesati de profesionalism in muzica in biserici, nu suntem dispusi sa ne chinuim putin..
Ba am vazut biserici interesate in asta, si tot usor-usor s-au depopulat, cu tot profesionalismul acesta. Poate ca Duhul Sfant nu e interesat de acest gen de profesionalism, v-ati gandit vreodata la asta? Ci e interesat sa fim profesionisti in a-L iubi pe Domnul si a-i iubi pe cei din jur.
Am ascultat si imi place calitatea muzicii, apreciez. Doar ca ma gandesc ca in Biblie Domnul Isus ne da porunci sa fim preocupati si stresati de calitatea si nivelul dragostei pe care il aratam celor din jur.
Nu ii cunosc pe ei, dar am vazut destule „trupe” profi cu o viata de zi cu zi execrabila, si cu aere in cap. Nu pare a fi cazul lor, sper sa nici nu fie cazul, dar repet, la judecata nu de calitatea asta vom fi noi intrebati………
Mi-a stat puțin inima în loc când am citit complimentul cu privire la standardul de calitate al adventiștilor. Sunt adventist și pe de o parte știu că în România zilelor noastre nu ne prea complimentăm reciproc iar, pe de altă parte, știu bine că nu în toate domeniile standardele de calitate le ținem sus. Una peste alta, m-a făcut să mă simt bine aprecierea. Și mi-am adus aminte de anul în care, făcând practică la Hațeg și negăsind gazdă, un baptist (însurat cu o adventistă:) m-a primit în casa lui și mi-a oferit cea mai confortabilă cameră în care am stat vreodată. Și aș putea scrie o listă cu ceea ce apreciez eu la baptiști în afară de ospitalitate și dragoste.
mulţumim, să mergem în lucrurile în care putem crede împreună… în celelalte Domnul să ne lumineze.
ma deprima cum canta astia.
Mai acultă o dată „Olarul”, ca să-ţi treacă depresia, eLioR! 😉
aici https://mariuscruceru.ro/2011/04/29/in-mina-de-olar/
Din cate stiu, o astfel de muzica reprezinta o benefica terapie impotriva angoaselor deprimante si a starilor de anxietate dobandite intr-o cu totul alta directie, dar…refuleaza aici !
In niciun caz nu este determinata de muzica sanatoasa pe care si florile se invioreaza !
In societatea zilelor noastre exista alte definitii pentru cuvintele folosite. Foarte multe cuvinte sunt folosite in expresii si in context total nepotrivit (nu calomnios) tocmai datorita doborarii standardului si etalonului in postmodernism.
Ceea ce conduce la ruperea relatiilor dintre oameni, la incapacitatea omului de a discuta si la nenumaratele boli ale mintii care apar in societatea de astazi. Aproximativ 40% din europeni – citeam intr-un articol astazi – sufera de o boala a mintii. Nu e de mirare.
multumesc. trece trece. mai ales cu ploaia asta de-acuma. mmm ce fain ii! : )
Păi da , dar tocmai eLioR vine şi confirmă unul din genurile de paradox la care făceam eu referire !
Mi-e teamă să intru în explicaţii.
…………………………………………….
Vreţi un plus de argument ?
Atunci priviţi la clipul de mai jos cît de mirific I se poate cînta , ÎN STIL POLITEIST , lui „Dumnezeu Tatăl” , „Fiul” şi „Duhul Sfînt” !
(puteţi citi mai multe despre această doctrină mormonă aici : http://www.rcrwebsite.com/mormon.htm )
Mă cutremur şi-mi vine să mă întreb şi eu – în spiritul şi intonaţia acelei întrebări pe care şi-au pus-o ucenicii Domnului Isus atunci cînd , speriaţi de furtuna stîrnită pe mare , s-au întrebat „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi-L ascultă ?” – la rîndu-mi :
– oare , ce fel de DINAM spiritual atît de luminător (dar fără Cel numit Lumina lumii) poate produce atîta seriozitate , încît acestor oameni le este supusă chiar şi muzica duhovnicească de cea mai înaltă calitate ???????!!!
…
tu nu intelegi ca exista tspe genuri de muzica si ca oamenii sunt diferiti, ca urmare au si gusturi muzicale diferite. asta nu inseamna ca ceea ce asculti tu este mai dumnezeiesc decat ce ascult eu sau inves. chiar daca tie iti place sa crezi asta.
corul asta e ok pt mine asa o melodie doua din cand in cand. nu mai mult ca iar ma deprima. : )) dar depinde f mult si ce melodii se canta.
Nu , eLioR , nu doar de muzică e vorba aici.
Pe mine mă deprimă şi îmi vine să plîng , chiar , numai cînd mă gîndesc la posibilitatea că toţi aceşti oameni serioşi ar putea , cumva , ajunge în iad , lăudîndu-L în acest mod muzical eminament pe Dumnezeul unei anumite înţelegeri spirituale !
e f bine ca-ti pasa, dar se presupune ca ei cunosc din moment ce-l lauda pe Dumnezeu. mai mult n-ai ce sa le faci. eu zic ca trebuie pasat mai mult de ceilalti care nu-l cunosc inca pe Dumnezeu.
Stai să-ţi mai trimit un cor ! 🙂
Nu inseamna, dar e posibil. Faptul ca exista multe genuri de muzica si multe feluri de oameni nu presupune ca cei spirituali sa asculte doar un anumit gen, dar nici nu presupune contrariul.
Tipul asta de argument nu tine. Daca A nu implica B, atunci nu e adevarat ca implica non-B. Nu neaparat. Deci, daca suntem diferiti putem asculta si acelasi gen de muzica si sa ne placa; daca suntem diferiti si sunt mai multe genuri de muzica e posibil ca unul dintre aceste genuri sa fie mai spiritual ca altul (din mai multe motive) in contextul omenirii (muzica nu exista prin ea insasi si nu poate fi izolata in asa fel incat sa fie considerata pur neutra din orice punct de vedere si in genere).
Frate Gabriel,
Oricât de suprinzător (sau nu?) vi se poate părea, dar eu nu cred că putem pune atât de uşor în joc termenul acesta de „dinam spiritual” vizavi de orice performanţă muzicală. Ştiu că nu aceasta a fost intenţia dumneavoastră. Poate că eu gândesc prea simplist (deşi am fost implicat – nu neapărat la modul profesionist – în muzică mulţi ani), dar nu cred că tehnica muzicală, respectiv calitatea actului muzical rezultantă, poate să fie un criteriu de judecată neapărat şi în domeniul spiritual. Sunt, de exemplu, în muzica modernă, nu neapărat „cultă”, performanţe deosebite, care nu au nimic de-a face cu spiritualitatea.
Ca să nu scriu doar „teorie”, în link-urile următoare am ales la întâmplare câteva performanţe (în opinia mea) vocale ce n-au nimic cu spiritualitatea, dar au cu seriozitatea performanţei tehnice, a performanţei legate de „feeling-ul” concepţiei şi interpretării.Evident, muzica duhovnicească beneficiază de cu totul alt „resurse” şi „motivaţii”, de aceea cred că şi o interpretare mai „slabă” din punct de vedere al tehnicii muzicale poate să aibă o încărcătură spirituală deosebită.
Iată link-urile (repet, alese „la repezeală” din multele piese de gen pe care le admir ca realizări artistice):
(un cover după piesa lui Simon&Garfunkel)
Ascult cu încântare piese de genul celor postate de dumneavoastră, încerc să fac abstracţie când le ascult de cine le cântă (un lucru pe care îl „judec” separat) şi cred că aici, în cazul acestora este vorba doar de un înalt profesionalism şi seriozitate. Şi-atât!
Fiţi binecuvântat!
De ce e în aşteptare comentariul meu anterior? Nu ma pricep la lucruri din acestea, aşa că nu ştiu cu ce am greşit, frate Marius! Întreb ca să nu mai greşesc altă dată! 😦
comentariile care au mai mult de trei link-uri sint retinute automat, ca sa se evite spamul, n-aţi greşit nimic
Ok. Mulţumesc pentru lămuriri. N-am ştiut. Voi evita pe viitor atâtea link-uri. 🙂
Ma rog să aveţi o zi binecuvântată!
Dragă Marinel , toate clipurile pe care le-ai prezentat au şi ele în spate un veritabil dinam spiritual , căci , aşa cum bine ştii , spiritualitatea umană e atît de diversă…
Nenumăratele înţelegeri diferite ale oamenilor , produc , la rîndul lor , tot atîtea diverse genuri spirituale.
Problema invocată de mine viza tocmai chestiunea de depistare dureroasă a unei posibile spiritualităţi para-divine ( necreştine , nedumnezeieşti ) , dar care poate , totuşi , genera atîta aparenţă luminoasă într-un simplu context al unei evocări a Numelui lui Dumnezeu.
Vezi cîtă lumină „spirituală” poate produce chiar şi numai abordarea cu bun-simţ , cu tact , a Numelui (denotaţiei) lui Dumnezeu ?!
Uite , îmi place şi acesta :
asta si mie-mi place. : )
eLioR , ca să poată fi văzută mocuţa aia zîmbăreaţă , tristă etc. pe care vrei s-o postezi , trebuie ca , după ce ai terminat scrierea sau după ce ai pus ultimul punct după comentariu , să apeşi de 2 ori pe tasta de spaţiu , apoi pui , de ex. , cele 2 puncte şi imediat după ele (fără alt spaţiu) paranteza. Astfel ne vom putea vedea la faţă ! 🙂
În altă ordine , mi-am dat eu seama că ultimul clip îţi va plăcea şi ţie !
stiu. le scriu asa (cu spatiu) intentionat pt ca smailurile oferite de bloguri mi se par oribile, iar eu ma-nstramb mai frumos. : ))
Poate daca as sculta melodia fara video as avea o alta parere dar lipsa decentei in imbracaminte ma consterneaza …
şi pe mine mă deprimă brocolli fiert, dar e bun pentru sănătate.
Depinde pe perspectiva din care privesti lucrurile … prajit 1 minut cu putin unt este delicios.
Brocoli la cuptor e si mai fain:
se opareste un pic, se asaza in tava, peste el se pune un sos alb, facut din putina smintina, ou si faina desfacuta in lapte, peste care se rade brinza sau se amesteca toate.
Se da la cuptor si se maninca cu „alta pofta”(una care nu deprima). 🙂
Cred ca „l-a pierdut”proprietarul blogului. 🙂
drept pedeapsa dreapta ca nu am citit acolo unde a spus „sa mergem impreuna in lucrurile in care
credem”.
Asa ca, ramine doar muzica de data aceasta. 🙂
Numai bine si Lumina de Sus sa ne dea Domnul tuturor.
Cred că pedeapsa e pentru reteta de broccoli;)
. :))))
din cauza caloriilor?
Hi Everyone ! I’m searching to bring this choir into France for a festival near the boarder of France Germany and Luxembourg. Can anyone help me to contact this people ? If you have any answers please please phone me at +33 6 74 24 84 72
I’m pianist, conductor of music and conductor of choirs near Metz, really beautiful city. And actually i’m organizing a festival in Ars sur Moselle, if anyone can bring me some news about this guys I will really loved to !
Thanks a lot !