„Note muzicale şi neuroni în căutarea unui refren comun” cu Mister „Don’t Worry, Be Happy”

Bobby McFerrin sau mister Don’t Worry pare un personaj superficial, cu un singur succes de casă, celebra piesă Don’t Worry, Be Happy care l-a făcut cunoscut. Am ascultat şi cu alte ocazii intepretări ale unor piese clasice în stilul său foarte cunoscut. Cu o voce care poate genera sunete de cap sau bass „prăjit”, ţine conferinţe, unele cu adevărat fascinante.

Iată-l într-un duet cu Richard Bona

vezi mai ales la minutul 7,

sau BAch

Vă recomand aici filmul întreg al unei conferinţe cu un titlu fascinant.

„Notes & Neurons: In Search of the Common Chorus”

Is our response to music hard-wired or culturally determined? Is the reaction to rhythm and melody universal or influenced by environment? Join host John Schaefer, scientist Daniel Levitin and musical artist Bobby McFerrin for live performances and cross cultural demonstrations to illustrate musics note-worthy interaction with the brain and our emotions.

This segment features an impressive display of improvisational harmony from Bobby McFerrin.

This event took place on June 12, 2009 in the Gerald Lynch Theater at the City University of New York. This is the first of ten segments.

Iată-l aici într-o demonstraţie referitoare la gama pentatonică.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la „Note muzicale şi neuroni în căutarea unui refren comun” cu Mister „Don’t Worry, Be Happy”

  1. Swan zice:

    Bobby McFerrin, „joaca de-a muzica” sau „muzica in joaca”. Totul pare o „joaca”, nu-i asa?

    • Marinel zice:

      „Pare” o joacă… Şi poate că este, în măsura în care inocenţa cea mai pură sub forma cele mai sobre seriozităţi o găsim în joaca nevinovată a copiilor. Mie aşa mi se pare „joaca” lui McFerrin!

  2. Swan zice:

    … continuare:

  3. Gabriel Băloi zice:

    În spatele fascinantului stă mereu o veritabilă capacitate de înţelegere.

    Mă lupt de o vreme cu acest adevăr , fiindcă în ultimul timp m-a preocupat destul de mult ideea actului de creaţie.

    De fiecare dată cînd un act artistic muzical mă fascinează , primul lucru pe care-l receptez în persoana artistului este cel al deţinerii de către acesta a unei ÎNŢELEGERI favorabile şi speciale , pe care se supra-poziţionează , se construieşte şi se menţine o altă nouă minune spirituală ( actul de creaţie).
    Fascinantul acestui gen de muzicalitate (realizat pe moment) constă , pînă la urmă , tocmai în EFECTUL muzical special creat , efect pe care-l generează în fond raţiunea actului de creaţie sau improvizaţie , dar care efect excede forţa naturală a mijlocului înţelegerii de care s-a folosit.
    Reformulînd ,
    actul inteligent al creaţiei – prin efectul său emanat – excede în forţă naturală raţiunea inteligentă pe care el s-a construit , fiindcă efectul este imanent iraţional.
    Inteligenţa folosită în construcţie este , în sine , raţională , structurală , însă EFECTUL NATURAL produs o depăşeşte prin caracterul său imanent nesistematic.
    Efectul e exploziv şi impetuos , adică , în mod natural , nesistematic ( de necenzurat ).

    În exerciţiile lui Bobby McFerrin e folosită şi metoda dicţiunii , tocmai ca mijloc adiţional de creare a efectului divers.
    Dicţiunea muzicală presupune un mod divers şi special de pronunţare şi de atac asupra sunetelor , silabelor sau asupra unor cuvinte special create pentru „ad libitum-ul” publicului auditor pe care-l presupune ( îl dibuie ) pe moment.

    Ceea ce mi se pare iarăşi interesant este dialogul muzical pe care-l antamează la un moment dat cu publicul adresant cît şi folosirea mijlocului sau tehnicii acrimoniei implicite exercitate asupra unor sunete dar şi asupra atitudinii mecanice ( executante ) , în monom , a auditoriului , făcute tocmai în scopul obţinerii unui efect maximal.

    Toate acestea se numesc baze muzicale sensibile , care pun în valoare senzaţii de o altă natură (specială).
    Aceste tehnici sînt folosite de către marii dirijori , în special la repetiţii , cînd se crează momente de un maxim şi real deliciu !

    • Marinel zice:

      „Reformulînd…” Superb formulată explicaţia! De fapt de aici începe totul! Şi în ce priveşte creaţia şi în ce priveşte înţelegerea ei! Şi, daţi-mi voie să remarc că tot de aici pleacă şi neînţelegerea creaţiei de către ascultător, respectiv problema incapacităţii de a apropia percepţia de nivelul şi mecanismul creaţiei (fie şi printr-o intuiţie nesesizată).

  4. Este glorificat Christos prin aceste sunete?

    • Marius David zice:

      Nu, dar prin ghiorăitul maţelor şi sunetul maşinii de ras este glorificat Cristos? Există sunete legitime, absolut necesare, unele nenecesare, dar legitime… putem face o întreagă taxonomie.
      Gîndeşte-te la sunetul vomităturii unui copil de 1 an şi şase luni, la sunetul de parbriz spart al unui accident şi la gemetele dintr-o sală de operaţii. Sînt întrebări simpliste, ca acestea, dar nu neapărat legitime. Tind să ne facă să gîndim foarte simplu, în termeni de DA şi NU, cînd viaţa este mult mai complicată şi complexă. Slavă Domnului!

Lasă un răspuns la Tantar Ioan Alexandru Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.