Efeseni 2:8 Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
11 De aceea voi, cari altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia cari se cheamă tăiaţi împrejur, şi cari sînt tăiaţi împrejur în trup de mîna omului:
12 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
Pagini
-
Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați.
Meta
Calendar
-
Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați.
Arhive
- decembrie 2025
- septembrie 2025
- august 2025
- iunie 2025
- martie 2025
- ianuarie 2025
- decembrie 2024
- noiembrie 2024
- octombrie 2024
- septembrie 2024
- august 2024
- iulie 2024
- iunie 2024
- mai 2024
- aprilie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
Marius Cruceru






„am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”… Asta înseamnă practic noua cetăţenie!
Ceva mai încolo, apostolul spune: „Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu” (v.19)
Şi îmi amintesc faptul că spunea un păstor odată că „nimeni nu poate fi un cetăţean al cerului dacă nu este un bun cetăţean al pământului”.
Numai că, din păcate, unii se cred atât de „buni” cetăţeni ai Cerului încât nu mai sunt… buni de nimic aici pe pământ!
textul este absolut fascinant!
Păcat ca afost cald şi a trebuit să scurtez…
La noi din: Fapte 4; 1-31
FAPTELE APOSTOLILOR CAPITOLUL 4
si versetul de aur din
Iacov 5:16
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
La noi a fost astăzi ceva mai „altfel”… Am avut invitat un fost preot ortodox, fr.Daniel Cristian Florea, care, folosind textul din Filipeni 3:3-9, a mărturisit povestea întoarcerii sale la Domnul. Dincolo de orice „spectaculos”, a fost cu adevărat tulburător! Nemaivorbind că a durat cu 20 de minute peste timpul cu care biserica e obişnuită (de ce oare?) şi absolut nimeni n-a dat semne că… se răceşte supa! Doamne, câte lucruri nu ştim încă!
Partea proasta la noi, la ortodocsi, e ca multi se fac preoti numai pentru bani, iar predicile multor preoti sunt jalnice.
Bine, daca o sa va intrebati de ce nu sunt nroprotestant am doua raspunsuri:
1. Am citit Noul Testament in traducerea Cornilescu de sase ori, din pacate mi-a picat in mana versiunea ” imbunatatita” aparuta la Editura ” Lumina Lumii” din Korntal, 2000, iar aceasta editie modernizata e plina de greseli gramaticale, incat m-am intrebat, pe drept, oare Duhul Sfant binecuvanteaza asemenea lucrari pline de greseli?
2. Am citit Biblia singur, poate doar cu ajutorul lui Bartolomeu Anania ( folosind si Biblia in versiunea dumnealui) si mie mi se pare ca Dumnezeu mantuieste nu numai prin credinta, ci si prin fapte; ” Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.” ( Iacov 2: 24).
Iertati-ma pentru lungul comentariu!
Dragă Ioan,
Iartă-mă dacă voi fi mai direct în cele ce-ţi scriu!
„Partea proastă” este mai degrabă ceea ce stă în spatele faptului „ca multi se fac preoti numai pentru bani, iar predicile multor preoti sunt jalnice”. Adică o învăţătură corectă neglijată şi o tradiţie supralicitată. Asta ca să fiu succint.
1. Permite-mi să te sfătuiesc să ceri părerea cuiva „în temă” când vrei să citeşti Noul Testament în versiuni „îmbunătăţite”. Mai bine rămâi la versiunea originală Cornilescu şi cere ajutor acolo unde te împotmoleşti. Dacă e nevoie, îţi stau la dispoziţie cu tot dragul!
2. Textul din Iacov trebuie citit ca orice alt text din Biblie fără a fi scos din contextul întregului Cuvânt! Ca argument vezi doar concluzia din versetul 22 la ÎNTREGUL capitol !
Cornilescu original are multi termeni cam arhaici, eu folosesc, de atunci, Biblia ortodoxa.
Ioan C,
Mie imi place N T de Emil Pascal si Anania imi place, de multe ori citesc la ora mea de partasie din NT al fiului meu, daca nu are nevoie de el tocmai atunci.
In Efeseni spue”pentru faptele bune asezate inainte” :
prin credinta, pentru fapte. 🙂
(Cr.Ionescu)
Da, stiu doamna Elisa, Efeseni 2: 10.
Nu-i lung, Ioan C. îţi arăt eu pe aici nişte comentarii cu adevărat lungi.
1. Şi celelalte versiuni sînt cu greşeli ..
2. Poate voi reveni la Iacov curînd.
Ce face domnul Anania, ce a făcut, nu se poate numi traducere, este un fel de interpretare .. .aşa .. .mai poetică.
” Ce face domnul Anania, ce a făcut, nu se poate numi traducere, este un fel de interpretare .. .aşa .. .mai poetică.”
Asa e!
notă de subsol, poetic în contextul meu are sens depreciativ, ca nu cumva să fiu înţeles greşit.
Eu citesc Sinodala. editia 1988.
Draga Ioan,
Daca Dumnezeu mantuieste SI prin fapte, putem scoate din istorie (si a umanitatii dar si a Bisericii) RFORMA care tocmai aceasta clarificare a adus-o „NUMAI PRIN CREDINTA”
Pe de alta parte, omul regenerat (exclusiv prin credinta) va face dovada atat prin credinta cat si (sau mai ales) prin fapte!
Altfel spus, credinta fara fapte este moarta in ea insasi!
Sa avem lumina!
Amin!
De mult eram curios sa aud vorbind un preot ortodox convertit la o alta confesiune. Am gasit aceasta marturie a lui:
Sunt putin dezamagit, insa. Se pare ca dilemele lui nu erau de ordin teologic, ci mai mult moral. Adica contradictia intre actele celor ce se considerau ortodocsi, si asteptarile lui. Ori asta este o problema veche. In Romania sunt de fapt doar 4-5% din populatie crestini ortodocsi practicanti, adica din cei ce merg Dumnica de Duminica la Biserica. Si nici aceasta ‘practica’ nu certifica o conduita morala ireprosabila, lucru valabil si in alte confesiuni.
Sunt sigur ca povestea dansului este mai complexa decat ce se vede in acest filmulet. Totusi, un seminar, o facultate de teologie, practica de cativa ani ca si preot, ar trebui sa iti rezolve problemele elementare, sa intelegi cum cred oamenii simpli si needucati teologic, cei care nu fac diferenta intre ce este traditie teologica si ce este datina/superstitie. Rolul dansului in acele comunitati era sa ii determine sa caute Imparatia lui Dumnezeu, sa ii educe pe oameni, sa ii evanghelizeze, sa le arate Lumina evangheliei si trairii crestine adevarate. O lupta in toata regula. O lupta in care el pare ca s-a declarat repede invins.
Am citit mai demult viata preotului Tudor Popescu. Si el are o poveste similara.
Poate că voi comenta separat acest fel de evenimente i mai ales felul în care coreligionarii mei găsesc să îi promoveze pe aceştia şi îi plimbă dintr-o biserică în alta.
am mai scris despre asta.
dă un search pe COMPETENTES, vezi ce iese fie pe blogul acesta fie pe Patratosu
Am gasit textul despre Bodo. Foarte interesant!
Da, eu mă refeream la unul despre Augustin
Cristian, ca unul care l-am ascultat şi care am putut şi sta de vorbă cu dânsul, pot sa-ţi spun ca, într-adevăr, povestea e mult mai complexă şi nu e o problemă doar de ordin moral. De acolo a pornit, dar problemele de ordin moral l-au determinat să ajungă la cele de ordin teologic. Nici eu nu sunt foarte „încântat” de plimbarea acestor oameni ca pe nişte „ciudăţenii” prin biserici, dar văzând reacţia celor de ieri nici nu pot spune că nu e o experienţă deosebită pentru mulţi. Vorba cuiva, ieri: „Vouă, celor care sunteţi născuţi în familii de pocăiţi, vă ese uşor să auziţi aş ceva, dar noi, care venim din ortodoxie, vedem şi înţelegem foarte bine drama omului ăstuia!”
Sunt multe de comentat, dar cel mai mult m-a tulburat pe mine informaţia privind cât de putin se studiază Bblia în şcolile teologice ortodoxe. Accent foarte mare pe tipicuri si tradiţii, istorie bisericească şi…
Oricum, multe de discutat…
Iti spun ca unul ce am ajuns la ortodoxie venind din ‘ortodoxie’ dupa ce am cochetat cu baptismul la sfarsitul adolescentei mele, ca inteleg foarte bine drama omului acesta. 🙂
Crestinii ortodocsi, astazi, cel putin cei practicanti, sunt vazuti ca niste ‘pocaiti’. Merga la biserica in fiecare saptamana, barbatii poarta barba, femeile batic si fusta lunga. Intr-un cuvant exagereaza! Credinta, zic, ei, e ceva in sufletul tau care se confirma ritualic 15 minute de Pasti si 15 de Craciun, la Botez, Cununie si inmormantare.
Din pacate, aceiasi perspectiva asupra ortodoxiei o au si cei ce trec la alte confesiuni. Am auzit de cateva ori vorba: „cand eram ortodox, beam si fumam.” E vorba si aici de o lipsa de judecata si de cultura teologica care risca sa il urmareasca in noua lui confesiune.
Invatamantul teologic romanesc sufera, intr-adevar. Dar raportul dintre studiul biblic si celelalte materii, depind de perspectiva confesiunii noastre. Cunoasterea tipicului bisericesc, al ritului, este necesara si simplului crestin, nu numai preotilor. Nu poti sa participi la un seriviciu de doua ore, duminica de duminica, fara sa stii ce si de ce se spune de catre preot sau cor.
Apoi traditiile, pentru a le deosebi de datinile populare, si a le face si respecta numai pe cele care au continut teologic evanghelic. Asta este o alta drama pe care o traim noi credinciosii ortodocsi, mai ales cei tineri. Cred ca asta, fara a fi misogin, reflecta preponderenta femeilor in bisericile de la tara. Lipsesc barbatii care sa restabileasca echilibrul. Toata lauda pentru evlavia femeilor, dar fara barbati le este greu.
Ai dreptate, sunt multe de discutat despre raportul dintre traditie si Sfanta Scriptura. Un lucru pe care as dori sa il mentionez este ca slujbele bisericesti ortodoxe, sunt compuse aproape in intregime din rugaciuni in duh evanghelic (de lauda, de cerere, de multumire, de inchinare), fie din texte din Scriptura (psalmi indeosebi), fie din lecturi propriu-zise din Evanghelii sau epistolele apostolilor, fie cantari teologice (foarte mult accent pe Taina Sfintei Treimi. Foarte mult!). Traditia noastra este practic Sfanta Scriptura pusa in practica in rit. Ca alte confesiuni au ritul mai simplu, aceasta este insa alta poveste. 🙂
„aceiasi perspectiva asupra ortodoxiei o au si unii din cei ce trec la alte confesiuni”
Ah, multe greseli de scriere. Imi cer scuze!
Dacă aveţi timp, v-aş ruga să vă îndreptaţi puţin privirile şi peste modestul meu text. s-ar putea să înţelegeţi mai bine ce am dorit să spun
Coloseni 3:1-17
„11 De aceea voi, cari altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia cari se cheamă tăiaţi împrejur, şi cari sînt tăiaţi împrejur în trup de mîna omului:”
Cu siguranta ca scrijelirea…” din Galateni 5:12 nu-i totuna cu adevarata taiere imprejur (a inimii) din Ieremia 4:4; Romani 2:28,29; Coloseni 2:11.