Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Habar nu aveam ce Rege viteaz am avut: „eram hotarat sa scot Romania din alianta cu Hitler”, „Hitler m-a detestat mereu…”
Cum de l-a apucat hotararea abia atunci? Cum de nu a reactionat cand evreii erau omorati ca vitele la abator? Pe atunci nu era asa de „hotarat”? Unde ii era eroismul cand soldatii romani isi lasau oasele prin stepele rusesti? Mi se pare mie sau si Domnia Sa tinea discursuri despre Razboiul Sfant?! Pana la 23 august 1944 nu a fost tot dansul rege?!
Daca era asa de cuprins de simtul sacrificiului suprem („am fost convins ca nu voi mai apuca ziua urmatoare”) de ce nu a dus acest simtamant inaltator pana la capat si atunci cand Dej si Groza i-au cerut sa abdice? Da, stim si de ce, ca sa nu fie impuscati 1000 de studenti… Nu are importanta ca in anii care vor urma peste o suta de mii de stundeti aveau sa moara prin puscarii (printre care, mai mult ca sigur, si cei 1000 pe care pretinde ca i-a salvat).
Are dreptate Maria Sa: Hitler l-a detestat. Numai ca uita sa ne spuna ca Stalin l-a iubit, doar i-a conferit cea mai inalta distictie a statutului sovietic (o si merita, doar i-a pus Romania pe tava). Ce onoare sa fii decorat (pentru actul de la 23 august) de unul dintre cei mai mari criminali ai umanitatii!
Ar mai bine sa nu se mai laude cu 23 august, data la care Romania a schimbat lacul hitlerist cu putul stalinist. Este ridicol sa pozezi in erou dupa ce ani de zile ai fost un personaj sters, luat si dat peste cap de valurile istoriei.
Îmi pare rău să vă spun, dar e puţină istorie adevărată în reacţia dumneavoastră şi multă intoxicare din istoria falsificată. Evident, Regele Mihai n-a fost un arhanghel, dar de aici până la stupizenia pe care am auzit-o ani la rând cum că atâta aur a cărat când a plecat încât din cauza căldurii se prelingea din vagoane nu e mult!
Nu uitaţi că intrarea în război împotriva Uniunii Sovietice viza în primul rând recuperarea teritoriilor ocupate abuziv în 1940. Un demers conjunctural. Demers, e drept, având aceeaşi lipsă de realism al perspectivei ca şi al altora care au neglijat dificultatea unui război cu un „colos încăpăţânat” ca sovieticii…
Istoria trebuie studiată bine înainte de a se da verdicte!
Eu nu am dat verdicte (din cate stiu, parerea mea nu e un verdict), vorbeam de atitudinea cuiva care acum o face pe eroul si pe antihitleristul. Si nu ma refeream la „demersuri”, ci la atitudini.
Sa inteleg ca dvs ati studiat bine istoria adevarata (cumva aia promovata de Casa Regala?) iar eu pe cea falsificata. Poate imi dati si bibliografie sau legitimatie la depozitul unde zace istoria „adevarata”.
Cine stie, poate ati stat dupa perdea si ati auzit conversatia dintre rege si maresal…
Pana la proba contrara, nu stiu exact care dintre noi este mai „intoxicat” cu istorie falsificata.
Frate drag,
Eu am scris „Istoria trebuie studiată bine înainte de A SE DA verdicte”. Deci nu am spus că AŢI DAT verdicte. Atrageam doar atenţia asupra pripei cu care se judecă un moment extrem de complex al istoriei noastre.
Nu am studiat istoria promovată de Casa Regală dar am refuzat-o şi pe cea promovată de comunişti. În general, când vreau să mă documentez caut un punct de vedere neutru, aşa că ironia dumneavoastră e…
Am mai spus că „Evident, Regele Mihai n-a fost un arhanghel” şi nu ştiu dacă acceptarea unei poziţii de martir în acea conjunctură ar fi influenţat în vreun fel evoluţia ulterioară a lucrurilor. Jocurile erau deja facute în marile cancelarii… Iar poporul nostru a avut parte de suficienţi martiri care, din păcate, n-au influenţat moralitatea naţiunii noastre.
Bine spune Bogdan despre asemănarea cu o tragedie greacă. Ceea ce e mai tragic e că nici măcar nu ne-am putut impune noi scrierea tragediei, fiindcă mai mereu ne-au scris-o alţii…
Stimate domn (nu stiu in ce masura va sunt „frate” si nu vad de ce v-as mai fi si „drag” pe deasupra),
de unde stiti dvs. din ce surse ma documentez eu („…multa intoxicare din istoria falsificata”)? V-ati uitat peste umarul meu cand citeam? Mi-ati facut inventarul lecturilor si ati ajuns la concluzia ca sunt „intoxicat”?
Operati cu prea multa usurinta cu expresii de genul „istorie adevarata”/”istorie falsificata”. Istoria este un alt gen de stiinta decat fizica sau chimia (o arata si Neagu Djuvara in „Exista isrtorie adevarata?”). A vorbi despre un eveniment istoric nu este acelasi lucru cu a enunta legile lui Newton.
Cititi manualele de istorie din vremea monarhiei si o sa vedeti cat de „cosmetizata” si „trasa” la tema era istoria si atunci (comunistii au avut de la cine invata).
Doar un exemplu: care este „adevarul” despre 1907? 3000 de morti (sursa austriaca), 20000 de morti (un diplomat francez), 11000 (manualele din vremea pcr), cateva zeci (un raport al guvernantilor din acea vreme aparut in presa)? Puteti sa dati un raspuns „adevarat” la acest subiect (tinand cont ca aproape toate documentele oficiale au disparut la scurta vreme dupa eveniment – oare de ce?!)?
Nu sunt istoric, dar, mai de placere, mai de nevoie, am fost nevoit sa citesc multa istorie (mai intai pentru ca am facut un liceu cu titulatura „filologie-istorie, unde se facea foarte multa istorie – sau „intoxicare”, cum ii spuneti dvs. – si apoi pentru ca a trebuit sa ajut un nevazator de-a lungul anilor cat a urmat istoria, adica sa-i citesc cu voce tare fiecare curs).
Banuiesc ca dvs. aveti un doctorat in istorie. In acest caz, ma retrag in tribuna amatorilor si va las sa va „duelati” cu alti doctori in istorie. Dar, dupa cum bine stiti, cei din tribuna au si ei dreptul sa aplaude sau sa „huidue”.
Problema cu „fratele” era o presupunere, ţinând cont că este un blog creştin şi cei cu care conversăm sunt de obicei fraţi în credinţă. Dacă am greşti, va rog să mă iertaţi! Cât priveşte „drag”, eu ţin la principiul „iubeşte pe aproapele tău”… Dacă vă deranjează şi asta…
Nu obişnuiesc să mă uit peste umărul nimănui, dar îmi place şi mă străduiesc să fiu obiectiv când îi judec pe alţii. Poate că nu reuşesc întotdeauna (deh, toţi mai avem parti-pris-uri…). Aşa că iau ironiile aciditatea dumneavoastră ca pe un lucru pe care îl merit fiindcă am îndrăznit să spun o părere, mai ales că nu sunt „doctor în istorie”. Dacă dumneavoastră (sper ca măcar această adresare să nu vă deranjeze!) credeţi că aceia care sunt în tribune nu-şi pot spune o părere, ci doar să aplaude sau „să huiduie”… mă retrag. Se pare că m-am bagat „unde nu-mi fierbe oala”… Vă doresc o zi frumoasă şi binecuvântată!
O precizare: „îmi place şi mă străduiesc să fiu obiectiv când îi judec pe alţii” se referea la personajele din istorie, nu la dumneavoastră. Asta ca să nu mai greşesc din nou!
MODERAT
M-a deranjat afirmatia dvs. categorica „e puţină istorie adevărată în reacţia dumneavoastră şi multă intoxicare din istoria falsificată”, o afirmatie care suna foarte „doctoral” (am presupus – se pare gresit! – ca stiti bine cat cantareste acest „putin”, ce inseamna „istorie adevarata” si ce e aia o „intoxicare” cu „istorie falsificata”) . „Pareri” am emis doar eu, dvs. ati enuntat axiome, ca detinator al istoriei „nefalsificate” si imun la orice fel de indoctrinare.
Ma retrag si eu fara regrete si fara niciun castig din „discutia” cu dvs., discutie care a consumat deja prea multi biti.
Sanatate!
si mai mullt chiar: poate era mai bine sa ramana cu poporul. -istoria nu prezinta nici o varianta ?
poate…
Notiunea de „adevar” si de „mai bine” in istorie este foarte „volatila”.
Probabil ca daca nu semna actul de abdicare rusii l-ar fi ucis. Nu pot sa-l condamn ca nu a acceptat martirajul.
Poate ca natia asta ar fi aratat astazi altfel din punct de vedere moral cu un rege martir. Sau poate nu…
Nu-l pun la zid pe Rege, dar in interviul respectiv mi s-a parut ca nu-si asuma intreg trecutul, cu cele bune si cu cele rele.
Sau poate ca doar mi se pare mie.
Un sir nesfarsit de „poate”… 🙂
Da, frate Marinel,
„Istoria trebuie studiată bine înainte de a se da verdicte!”
Doctorul Napoleon Savescu din New York, presedinte si fondator al „Dacia Revival International Inc.” si „The Romanian Medical Society of New York”,binecunoscut societatii romano-americane si de curand raspandind rumoare si controverse in societatea academica romaneasca (si nu numai) prin cartea sa „Noi nu suntem urmasii Romei” (ISBN:973-98873-7-6, aparuta la Editura INTACT BUCURESTI -Romania in anul 1999, in preambulul acesteia are un motto covarsitor pri incarcatura-i de adevar si logica:
„Pentru lichidarea unui popor se incepe prin a-i „altera”, a-i sterge memoria; ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi altcineva ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa o alta istorie ( de origine latina ori slavica, dupa momentul sau imprejurarea politica). Intre timp, poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce-a fost, iar cei din jur il vor uita si mai repede; limba nu va ai fi decat un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tarziu, va muri de moarte naturala. Noile forme „istorice” vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramane undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai cateva cuvinte, expresii, traditii,, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent.
Formele vechi care candva au ocupat valenta transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functia „noului popor” asa cum s-a intamplat cu noi !”
De aceea, „replicile” date istoriei autentice originale (chiar si aici pe acest blog), sunt pripite, netemeinice, nejuste si neavenite, dar „prind bine” in gandirea nascuta din vidul cunoasterii, o gandire segmentara, ciuntita si dureros de…corcita, chiar pentru acei care plini de o vehementa populista imbraca haina patriotismului de duzina, de circumstanta caci…”functia creaza organul” sau „functia isi apara organul”, mai ale atunci cand el este unul academic, dobandit prin „cercetari” de mistificare a istoriei, sau doar de dragul de a „lega” o conversatie plina de ambiguitati…
Da, Adrian,
iată din cîte puncte de vedere poate fi privit un fapt istoric.
eu tot ţin cu Regele pentru că toate aceste acţiuni descrise fugitiv aici, in nuce, sînt pe larg amintite în cărţile de interviuri ale poetului Mircea Ciobanu,
Natalia le-a citit integral, mi le-a oferit şi mie spre lectură, aşa l-am descoperit pe Rege şi pe Regină,
Mă tem că momentul 23 august 1944 şi arestarea mareşalului Antonescu se aseamănă (mutatis mutandis) cu o tragedie greacă: indiferent ce ar fi făcut oricare dintre personaje, tot ar fi greşit. Toţi sînt vinovaţi, în aceeaşi măsură în care sînt victime.
Două gînduri îmi vin în minte: Romani 3:23 şi meditaţia lui Nicolae Steinhardt (de o extraordinară profunzime juridică – doar era doctor în Drept constituţional – şi minunată fineţe teologică):
„Severing şi social-democraţii lui nici măcar n-au încercat să se opună.
Argumentul lor e că orice încercare ar fi fost inutilă. Nu se ştie! Acţiunea
stîrneşte întotdeauna noi serii de posibilităţi: eşti dator să dai hazardului o şansa,
timpul şi probabilitatea nu sunt perfect previzibile – şi nici reacţiunea poporului
faţă de conducători care nu se lasă călcaţi în picioare. Şi-apoi mai e şi cuvîntul
acela hulit: onoarea.
Nu le şade bine oamenilor de stat să facă pe mironosiţele sub cuvînt de
strictă respectare a legalităţii (tocmai că n-o respectau, îngăduiau să fie terfelită)
şi de resemnare în faţa tortei (aşa-zisei forţe) – teza lui Severing; ori sub cuvînt de
creştinism (foarte greşit înţeles) – teza lordului Halifax. Oamenilor de stat le sade
bine să apere instituţiile obşteşti şi ordinea publică încredinţată lor de naţiuni.
Severing, măcar, nu pretindea că e creştin. Dar celălalt comitea grava şi
slăbiciune”.
aveti dreptate.
Comparatia cu o tragedie greaca este foarte potrivita si demna de retinut.
Ma intreb daca nu cumva intreaga noastra istorie nu este altceva decat o continua tragedie… Numai ca cineva spunea ca o tragedie care se repeta de prea multe ori devine comedie.
Dar celălalt comitea grava şi ruşinoasa eroare de a confunda religia creştină cu imbecilitatea şi vinovata slăbiciune”.
Îmi pare rău, dar s-a copiat greşit ultima frază.
Eu nu pot sa ma laud cu un doctorat in istorie, nici macar cu o diploma de absolvire de la un „liceu cu titulatura filologie-istorie”, asa ca va rog sa fiti ingaduitori fata de posibila mea naivitate sau ignoranta… Dar nu pot sa nu ma intreb: dupa mai bine de 20 de ani de la revolutie (perioada in care am avut presedinti si guverne de diferite „culori”), oare cat de dezastruoasa ar fi reinstaurarea domniei Casei Regale? Oare ar putea fi mai rau decat acum? Se poate mai rau? Ne-ar merge noua, romanilor, mai rau sau am fi vazuti mai rau de catre popoarele straine? Eu vorbesc din perspectiva cuiva care NU vrea in ruptul capului sa paraseasca tara pentru o paine „mai buna” pe alte meleaguri… Inca o data, iertati-mi ingoranta daca am gresit cu ceva!
Grea întrebare pui, dragul meu! Eu am dorit acest lucru la primele votari din 90 şi era să o „încasez” urât de tot de la toţi cei care îl vedeau pe Iliescu drept „arhanghelul dreptăţii”. Oricât de antimonarhist ar fi cineva, cred că mai dezastruos decât e acum nu poate fi. Vreau să-ţi spun că din punctul meu de vedere problema ar fi legată mai degrabă de calităţile succesorilor… Locuiesc aproape de Savârşin şi în nenumărate rânduri am avut ocazia să stau de vorba şi să cunosc oameni care au trăit alături de Regele Mihai. N-am auzit nici măcar o părere urâtă. Faptul că a fost „prins” într-un context istoric „urât” de tot şi felul în care a acţionat atunci nu-i pot scuza greşelile, dar nici nu-l pot incrimina excesiv. Sincer, dacă ar fi să am o opinie la întrebările tale, răspunsul meu ar fi „da, merită încercat şi cu monarhia fiindcă oricum, mai rău ca acum e greu de imaginat că se poate”. Mă îndoiesc însă ca un demers ca acesta să aibă şanse de reuşită la un popor care „a înghiţit” toate legendele inventate de comunişti despre Majestatea Sa. Asta este partea politică a răspunsului meu…
Ceea ce cred eu însă că e mai important să nu uităm că avem un Rege sus care nu are nevoie de referendum, voturi etc! El ESTE Rege, fie că vrem, fie că nu vrem!
Din pacate cangrena comunismului nu s-a vindecat inca.
Munca,seriozitatea si unitatea au facut ca sa prospere tarile ultramoderne.Ma gandesc oare ce le-ar trebui romanilor ca sa isi schimbe mentalitatea? Poate ca sunt de vina si crestinii necrestini ca nu se roaga pt binele tarii.Traiesc in america de ceva gimp si va spun ca ma rog pt tara aceasta.Prefer sa ma rog pt stapaniri decat sa le judec.
Desigur nu ma refeream la cei dinaintea comunismului.
Nu e rege. Il injosim cu atribute de genul acesta. E imparat,da, dar dintr-o imparatie nestricacioasa.Ba ma mult: este creatorul universului.Nici macar nu are un inceput.Doar prin acest simplu fapt ar trebui sa ne cutremuram.
Marinel,
frate drag, asa e pe aici citeodata. 😦
am citit cele de mai sus, si stiindu-va deja,
nu numai din aprecierile fr Marius, ci si din raspunsurile dvstra;
m-am intristat.
Aveti deja un statut si o marturie frumoasa de crestin;
si asta nu e putin lucru;
regret ca s-a ajuns la acest „fel” de dialog;
unii nu ne sunt frati, poate au fost, dar au cazut.
Domnul sa aiba indurare fata de noi toti,
ca taaare mai suntem mindri.
M-am simitit indemnata sa va ofer „mangaiere” frateasca, nu dragalasenie…. 🙂
Acum astept sa pice „ceva dragalasenii”; dar suport cu stoicism; stiind ca o fac pentru altii. 🙂
adica pentru dvstra.
Soră dragă,
Mulţumesc mult pentru „mângâiere”. Nu vă faceţi probleme, am mai avut parte de astfel de „tratamente”. E şi vina mea. Sunt anumite locuri în care e bine ca înainte de a te „băga” să te uiţi înainte la ce te „înhami” şi eu n-am făcut acest lucru. Deh, toată viaţa învăţăm. Dacă aţi observat, nu mă prea amestec în discuţiile „de specialitate” de pe acest blog. Le urmăresc, învăţ dar… atât (deşi practic muzica de peste 30 de ani, de exemplu). Nici în acest subiect n-am dorit să mă arăt ca un specialist, dar am fost puţin deranjat, aşa cum sunt de felul meu, de opiniile subiective. Sper să n-aveţi parte de „drăgălăşeniile” la care vă aşteptaţi.
Ştiţi cum spune în Proverbe… „omul cu pricepere primeşte şi tace”. Eu, cel puţin, mă străduiesc să fiu „cu pricepere” 🙂 Greu… câteodată chiar „îmi iese”!
Fiţi binecuvântată!
Nu sunteti singura ! Am subscris si eu…
@ Adrian
vad ca s au format tabere si ofensiva a inceput in forta mai ceva ca la rezbelu de indepindenta! asa ca, prieten drag eu zic ca discutia nu are rost.
nu are rost sa ne imbolnavim, stresandu ne pentru ca oamenii ne catalogheaza in fel si chip chiar daca nu ne cunosc sau mai grav nu stiu despre ce vb.
@ Elisa mesajul dumneavoastra nu e frumos, imi pare rau ca scriu asta dar asa este. comentatorul dum are un discurs ce denota oftica (de ce?), este total pe langa subiect si reinterpreteaza cuvinte spuse intr un anumit context. in primul rand se bate cu pumnul in piept ca nu paraseste melagurile. domnule, doamna si noi suntem tot aci in Romanika, nu am plecat nicaieri! sariti intr o discutie cu mishtouri ieftine si concluzionati cu o elucubratie adica a fost rau pana acu deci sa incercam altceva: monarhie! ahaa asa suntem noi romanii cand nu mai merge ceva se schimba (sau mai degraba suceste) pe principiul sa o incercam si pe asta. si cand nu o sa mearga monarhia ce facem? trecem la stadiul urmator cum au trecut „fratii” in 1940? trecem la dictatura daca nu mere monarhia, il avem pe CVT pe plaiurile mioritice.
pentru comentatorii care arunca pietre in stanga si dreapta, domnul Marinel a atacat dur si nefondat un comentariu si a primit raspuns. nu inteleg de unde atatea lacrimi pentru dumnealui? daca nu poate face fata „luptei” de ce se mai baga? cuvintele spuse, luarile de pozitie nu se apara cu ironii si lacrimi de la frati/surori.
Îmi pare rău dacă aşa a fost luat răspunsul meu la comentariul acela „blând” despre Rege. N-am avut pretenţia că sunt „specialist”, cum au alţii şi cred că „dur” este calificativul pe care îl merită mai degrabă răspunsul pe care l-am primit. Am fost doar deranjat, pentru a nu ştiu câta oară în ultimii (oare câţi?) ani de ironiile la adresa Regelui Mihai, mai ales că acuzele se referă mai mult la ceea ce a urmat după abdicare, de parcă ar fi ştiut exact ce va urma. Chiar mă întreb, ce aţi fi ales în locul lui? Să fie împuşcaţi acei studenţi? Că bănuiesc că nu o să susţineţi că ştia că mult mai mulţi o vor sfârşi după abdicarea lui!O întrebare, dacă îmi permiteţi… Acum, că aţi luat apărarea „preferatului” se poate considera „meci egal”, având în vedere că şi mie „mi-a luat apărarea” tot o singură persoană? 😉
Dar, asta e… Nu se moare din aşa ceva!
domnule Marinel, in primul rand Adrian nu este preferat el este prietenul meu, il cunosc si tin foarte mult la el. dar vedeti dumneavoastra eu nu dau lacrimi pentru el in aceasta disputa cum fac „simpatizantii” dumeavoastra (apropo cunoasteti pe vreunul din ei peronal?). nu dau lacrimi pentru ca nu asa se duce o confruntare (asta intr un fel de la el o stiu) cand esti in dojo nu te ajuta nimeni si daca plange un amic pentru ca ai facut o miscare gresita (cum s a intamplat in cazul dumneavoastra) nu se pune!
va simtiti ofensat de raspunsuri si aruncati cu acuze (cum fac si aparatorii dumneavoastra) gen raspuns arogant, pretentii de specialist etc.
sa rememoram – cu totii – evenimentele. primul comentariu Adrian, raspuns domnul Marinel in care acuzati de pe o pozitie de sus „Îmi pare rău să vă spun, dar e puţină istorie adevărată în reacţia dumneavoastră şi multă intoxicare din istoria falsificată.” apoi aduceti in discutie „stupizenia pe care ati auzit o ani la rand” de parca Adrian a zis ceva de genul asta. concluzionati cu „Istoria trebuie studiată bine înainte de a se da verdicte!” wowww pai cine vb de pe pozitii de specialist? si asta e un raspuns, primul!
cand Adrian raspunde…. o suciti ca la ploiesti! adica cuvintele erau in general, nu aveau o tinta anume. eu nu cred asta. daca spunem ceva sa ne asumam cuvintele.
in raspunsuri Adrian nu v a atacat pe dumneavoastra ci strict problema respectiva.
„Banuiesc ca dvs. aveti un doctorat in istorie. In acest caz, ma retrag in tribuna amatorilor si va las sa va “duelati” cu alti doctori in istorie.”
nu vad de unde reiese ca domnul Adrian e arogant si se lauda cu studii? el spune ca e amator.
sincer oameni buni sunt socat de intelegerea voastra. unde vedeti lucrurile astea?
Domnule guitarschizofrenic,
Îmi pare rău că s-a ajuns aici şi doar din respect pentru „proprietarul” acestui blog şi pentru subiectul acestui post (care a fost uitat deja) şi nu fiindcă aş vrea să evit „disputa”, acesta este ultimul răspuns în această secţiune.
În primul rând îmi exprim regretul că am intrat să comentez. E o greşeală pe care mi-o asum şi mi-am primit „palma” de rigoare.
În al doilea rând, eu n-am fost „dur” ci, la afirmaţii ironice la adresa Regelui gen „Habar nu aveam ce Rege viteaz am avut”, „Pe atunci nu era asa de “hotarat”?”, „Este ridicol sa pozezi in erou dupa ce ani de zile ai fost un personaj sters” etc, n-am făcut decât să constat că în spatele acestor afirmaţii stă „multă intoxicare din istoria falsificată” ce nu poate duce decât „stupizenia pe care am auzit-o ani la rand” (dacă remarcaţi, stupizenia se referea la intoxicare, nu la altceva sau altcineva!).
Apoi, credeţi căe nevoie să fi specialist ca să afirmi că “Istoria trebuie studiată bine înainte de a se da verdicte!”? Cred ca asta o poate spune oricine… Abia apoi mi-am auzit replici de genul „eu am făcut, eu ştiu, eu am studiat…” Aşa că, daţi-mi voie să vă spun că într-adevăr cuvintele erau în general şi nu cu adresă directă la autorul postării, căci atunci aş fi folosit direct persoana a doua în aşa zisele „atacuri”.
Şi-apoi, vă rog să sesizaţi un fapt, poate minor pentru dumneavoastră. La toate aceste „dispute” pe subiect (putem avea opinii diferite, nu?) mi s-a răspuns lipsit de eleganţă „E mai bine cu “dumneavoastra”, pastrati-va dragalaseniile pentru sotie, copii si nepoti.” şi ironii „Poate imi dati si bibliografie sau legitimatie la depozitul unde zace istoria “adevarata”, „Cine stie, poate ati stat dupa perdea si ati auzit conversatia dintre rege si maresal…” Curat atacarea pfroblemei în sine şi nu persoana, nu?
Cât priveşte faptul că a fost cineva care a sărit „să-mi ia apărarea”, fiţi îngăduitor şi permiteţi fiecăruia să aibă o părere şi o atitudine. E un drept al fiecăruia…
Într-una dintre postările mele spuneam „Dacă am greşit, va rog să mă iertaţi!”. O mai spun o dată, poate s-a sărit peste acel rând. Şi mai spuneam că nu se moare din aşa ceva, deci nu văd de ce atâta caz!
Experienţele, fie şi de acest gen, ne învaţă. Eu am învăţat ceva din asta! Vă doresc o zi binecuvântată!
domnule Marinel daca cineva va ataca raspundeti, adevarat? asta a facut si Adrian. prietenul meu are o opinie/parere, dumneavoastra aveti alta si v ati simtit obligat „sa l aparati” pe rege. foarte bine, dar aparati regele (sau casa regala) nu atacati omul. imi pare rau ca nu se poate duela frumos, sportiv. nu fac aluzie la persoana dumneavoastra ci in general.
cred ca Adrian are dreptate, a folosi dumneavoastra e frumos, civilizat. mai ales cand iei pe cineva peste picior (sau ataci parerile lui) titulatura de frate nu si are rostul. in duel gentlemenii isi vorbesc cu dumneavoastra.
„Cât priveşte faptul că a fost cineva care a sărit „să-mi ia apărarea”, fiţi îngăduitor şi permiteţi fiecăruia să aibă o părere şi o atitudine. E un drept al fiecăruia…” absolut, aveti dreptate, fiecare are dreptul la parere, dar cand dam verdicte si ironizam (ca sa nu zic facem mishto) pe restul discutia nu mai e discutie, e aruncat cu noroi.
PS. apropo nu consider ca e gresit sa ne duelam din cand in cand, dar sa o facem frumos, fair play. sa auzim de bine.
Aici nu este vorba de…revendicarea intaietatii comentatorilor-vizitatori ci, asa cum a subliniat Marinel (cunoscut, au ba), de dublul respect care se impune: respect, in primul rand pentru adevarul istoric (chiar daca unii mai gresesc in vorbire-exprimare…vezi Epistola lui Iacov cap.3:1 &) si apoi, in al doilea rand, respectul cuvenit, nascut din bun simt pentru gazda in a carei”casa” te afli in postura de simplu oaspete. Doar gazda ti-a urat un calduros „Bun venit !” deschizandu-ti larg usa si inima…blogului !
Comentariul este pentru onorabilul oponent „guitarschizofrenic”, caruia ii respect opiniile mai mult sau mai putin obiective din…respect pentru el, in aceeasi conditie de vizitator. Simplu !
@ Aciduzzu am incercat sa dau un raspuns dar imi este foarte greu sa scriu… imi pare rau.
Sa nu va para rau ca v-ati „asumat” responsabilitatea de a va situa in…”opozitie”! Cu decenta, catusi de putina decenta…
@ Aciduzzu nu imi pare rau ca mi am asumat nici o responsabilitate de a ma situa in …. „opozitie” (?!!) nu am inteles mesajul dumneavoastra… commentul de mai devreme avea alt sens.
nu am intentionat sa fiu impertinent daca asta credeti.
in alta ordine de idei, v am observat pe blog si nu am avut ocazia pana acum sa va intreb, am cunoscut cu ceva vreme in urma pe cineva care se semna aciduzzu sicilianu si alte derivate asemanatoare, exista vreo legatura?
Nu, categoric nu ! In niciun caz „aciduzzu sicilianu” Nu sunt curios daca dumneavoastra cunoasteti vreun „tiz” de-al meu, necunoscut mie si cu care nu am nicio tangenta…
Eu sunt un altfel de…Aciduzzu ! Mai romanesc, mai neaos…
Cum nici dumneavoastra nu sunteti chiar…”guitarschizofrenic” ! E un pseudonim utilizat pe blog, oricare ar fi acesta !
Cu sanatate , ACIDUZZU !
era cît pe ce să intervin, dar văd că vă descurcaţi destul de bine şi singuri.
se pare că blogosfera evanghelică românească se maturizează încet încet,
vă mulţumesc pentru răbdarea pe care aţi avut-o cu postul meu de blog,
post de comentarii,
nu zic, am fost tentat, dar m-am abţinut glorios.
Va apreciez ca pe un adevarat „proprietar” si nu numai, si pentruca iubiti verticalitatea chiar si aici !
Sa fiti binecuvantat frate Marius !
Nu ştiu despre ce-i vorba, dar dacă este de bine … se primeşte!
Sunt „total pe langa subiect”?? Poate ma luminezi si pe mine care era subiectul, daca am fost „total” pe langa el… Am sarit „intr o discutie cu mishtouri ieftine” ??? Care mishtouri, domnule? Este mishto faptul ca am incercat sa ma protejez de atacurile celor care sunt/se cred avizati in domeniu? Am concluzionat cu o „elucubratie”??? In primul rand nu am concluzionat nimic, doar am ridicat niste intrebari la care oricine are dreptul sa dea un raspuns! Si in al doilea rand, nu consider ca ideea de a ne reintoarce la monarhie e stupida si lipsita de sens. Exista motive intemeiate atat pro cat si contra. Iar daca cineva nu vrea sa accepte lucrul asta – are tot dreptul sa o faca. Cat despre comentariul dumneavoastra „asa suntem noi romanii cand nu mai merge ceva se schimba”, din punctul meu de vedere nu suntem in situatia ca „nu mai merge ceva”, ci in situatia „nu a mers niciodata”. Si eu daca ma gasesc folosind o solutie care „nu a mers niciodata”, nu ma complac spunandu-mi cuvinte goale ca „ce sa-i faci? viata e grea” sau „la toti ne e greu” sau sa iau calea usoara si sa plec din tara (si la asta ma refeream cand am zis ca nu vreau sa plec din Romania), ci caut solutii mai bune si cand gasesc una, imi adun tot curajul sa o aplic, chiar daca asta implica eforturi mari. Prin asta nu am vrut sa spun neaparat ca revenirea la monarhie este SOLUTIA pentru Romania, ci doar ca merita adusa pe masa de discutii. Nu-i cunosc pe domnii care au comentat inaintea mea, ci doar voiam si eu sa vad niste pareri despre ideea monarhiei. Pe a dumneavoastra am auzit-o! LOUD AND CLEAR!
no comment.
v as ruga, daca se dezbate SINE IRA ET STUDIO.
voi reveni la moderare in cursul acestui week-end.
as dori sa ne pastram prieteniiile in adevar si adevarul in prietenie.
cu mare drag pentru toti
Echilibrati, va rog balanta, ca…moderator ! In niciun caz ca instigator, autor moral al conflictelor de idei ! Va doresc un weekend binecuvantat !
abia acum am trecut la maneta de moderare,
se cam înţepenise,
încă torn ulei pentru mecanisme fine
Uneori trebuie sa puneti…deruginol; pentru „mecanisme…intepenite, abrutizate chiar…
Doar domnia-ta esti mecanicul sef care are drept de servisare, intretinere…
Noi,”ucenicii” ataaat de „cuprinsi de sinergia faptelor” si de…”eludarea meandrelor concretului”, uneori „ungem” unde nu trebuie !
guitar,
asta e parerea ta. 🙂
a mea era cea pe care ai criticat-o. 🙂
am scris, fiindca m-a durut,
ma crezi?. 😦
@Elisa va cred dar nu va inteleg!
te-a durut aroganta DOMNULUI adrian? : ))
Guitar,
crede-ma ca, daca aveam mailul fratelui Marinel,
nu aparea parerea mea aici.
Asa procedez cind tin legatura pe privat cu careva si apare cite un moment
inevitabile de altfel,( din cauza mea sau a altora) suntem atit de diferiti.
Domnul sa ne dea bunatate tuturor.
Un moment de mare incercare in viata fratelui Adrian, nu cel de aici;
ci din Caras-Severin, caruia i-a decedat sotia insarcinata in 7,5 luni, din cauza hipertensiunii arteriale,; fetita a fost salvata; insa incercatul frate are ceva tare greu de dus; mai are doi copilasi de 1 , 2 ani si unul de 2 ani…..
Nu mai am cuvinte….
Va rog mult sa va rugati ca Domnul sa-l intareasca si sa-i preia greutatea asupra Sa.
Guitar,
am citit doar acum celelate comentarii; trebuie sa recunosti ca esti subiectiv;
aperi un prieten; unde iti este obiectivitatea?
pentru ca citind oricine poate vedea ca nu Marinel a ofensat ,ci partea cealalta.
Sa ai o zi binecuvintata.
P.S .noi am invatat in liceu o istorie falsificata .
După ce am citit comentariile, admirative sau mai puţin admirative, cred că este necesar să se pună şi unele întrebări cu privire acţiunile Regelui Mihai:
1. Care a fost situaţia bisericilor evanghelice în perioada sept. 1940 – dec. 1947, perioadă în care tronul României a fost ocupat de Mihai I? Câţi creştini evanghelici au fost condamnaţi la ani grei de închisoare în această perioadă şi care era formula de investire a sentinţelor judecătoreşti?
Dacă cineva va scrie o carte de ˝Răscumpărarea a memoriei˝ cum va arăta aceasta?
Când a fost compusă cântarea ˝Am găsit la Tine adăpost˝?
2. Afirmă Domnia Sa că mareşalul Antonescu ar fi spus că ˝Nu pot lăsa ţara pe mâna unui copil˝, deşi nu am citit mărturii că lucrurile s-ar fi întâmplar chiar aşa. Se pare că totuşi mareşalul a făcut această afirmaţie cu altă ocazie, cu mult înainte de 23 august 1944. Pe de altă parte, pe 23 august 1944, când Regele Mihai I a luat hotărârea, îndemnat de anturajul său, să-l aresteze pe mareşal care era şi comandantul oştirii, nu s-a întâmplat acest lucru? Vi se pare că a fost hotărârea unui om politic matur, pentru că la aceasta se referea mareşalul Antonescu. Cum poate fi calificat ordinul de încetare a focului, fără negocierea prealabilă a unui armistiţiu? Ce s-a întâmplat cu armata română între 23 august – 12 sept. 1944, dată la care a fost semnat la Moscova, după multe amânări, armistiţiul? Câţi ostaşi români au fost luaţi prizoneri în această perioadă şi câţi s-au mai întors din prizonerat? A răspuns cineva pentru aceasta?
3. Prin arestarea mareşalului regele nu a contribuit/favorizat instalarea regimului comunist în România? Şi cum s-a opus lui Stalin? De ce măcar nu a refuzat cea mai înaltă decoraţie a URSS? De ce la predat pe mareşal mai întâi comuniştilor şi după aceea ruşilor? De ce nu l-a graţiat, pentru că avea această prerogativă.
4. Ştiţi ce s-a întâmplat cu oamenii din anturajul regelui, inclusiv cu generalii care l-au trădat pe mareşal, precum şi cu oamenii politici ai vremii, care au aprobat tacit arestarea? Câţi dintre ei au fost nevoiţi să plece în exil, unde cei mai mulţi au murit, şi câţi au fost condamnaţi la ani grei de închisoare în perioada 1945 – dec. 1947, unde au şi murit în închisorile comuniste? Care era formula de investire a senţinelor de condamnare?
Povestea cu cei o mie de studenţi arestaţi este doar o poveste.
Se pare că nu ştiţi că după eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, casa regală şi şefii partidelor istorice au susţinut oprirea acţiunilor militate la Nistru, dar mareşalul nu a ţinut cont de această opţiune, care ar fi fost cea mai fericită pentru România. Apoi, casa regală şi conducătorii politici puşi pe tuşă de Antonescu au negociat de la începutul anului 1943 cu Aliaţii pentru părăsirea Axei şi trecerea de partea Aliaţilor. America şi Anglia au cerut românilor să negocieze acest lucru cu Uniunea Sovietică, şi să acţioneze după ajungerea la un consens. Vă închipuiţi de ce Rusia nu a vrut să ştie de trecerea României de partea Aliaţilor, şi a refuzat negocierea cu România. Aici este şi greşala Aliaţilor că au refuzat negocierea cu forţele ce voiau schimbarea poziţiei României. Aşa se face că la 23 August, după o aşteptare de peste un an de zile, regele Mihai împreună cu ceilalţi oameni politici au acţionat fără aprobarea ruşilor întorcând armele împotriva nemţilor, crezând în promisiunea Aliaţilor că la sfârşitul războiului România va fi considerată entitate cobeligerantă. De aceea ruşii au preferat ca şi după 23 august să se staţioneze în starea de beligeranţă faţă de România încă o perioadă. După ce ruşii au ocupat România, politicienii, inclusiv regele, au avut de acţionat într-un climat politic foarte interesant. Nu voiau să intre în conflict cu ruşii, dar nici nu puteau accepta intreprinderile lor prin care îşi arătau intenţiile. S-a crezut că statele apusene nu vor permite transformarea României într-un satelit al Rusiei. Despre curajul regelui şi despre opţiunile care le avea, nimeni nu poate să se aventureze să emită verdicte. Cert este că după 1989, când se punea problema restaurării monarhiei, şi regele a fost întrebat dacă va da o amnistie generală în cazul ăn care va ajunge din nou monarh, deşi ştia că răspunsul său îi scade serios şansa de a reveni la funcţia ce a avut-o cu patru decenii în urmă, a răspuns că el nu poate să dea amnisite celor ce sunt vinovaţi de genocidul ce a avut loc în România sub comunişti. Ştiind lucrul acesta, bănuiesc că nu poate fi acuzat de oportunism.
Nu sunt istoric, dar pot spune că am citit câte ceva în acest domeniu.
Ştiu că mareşalul a avut o explicaţie pentru continuarea războiului dincolo de Nistru, în sensul că, atunci când începi lupta trebuie să o duci până ajungi în bârlogul inamicului.
Nu amintiţi în comentariul dvs. şi de negocierile începute de mareşal, prin Mihai Antonescu, via Stokholm, cu URSS prin doamna Kolontai, se pare că mai inspirat decât opoziţia, care se baza pe ţările occidentale. Există istorici care afirmă că ruşii preferau un armistiţiu unui război pe teritoriul României, având în vedere relieful ţării, în special Carpaţii care erau uşor de apărat (poate de aceea una din condiţiile impuse de ruşi a fost desfiinţarea unităţilor de vânători de munte).
De asemenea, unii istorici afirmă că, în dimineaţa de 23 august 1944, s-a primit o telegramă de la Stokholm în care, mareşalul era anunţat că ruşii aceptaseră condiţiile de armistiţiu solicitate de România pentru ieşirea din război.
Chiar negocierile începute de oamenii politici pe care îi amintiţi, fără a fi implicată Casa Regală, via Ankara, s-au desfăşurat tot cu permisiunea tacită a mareşalului, deoarece prin serviciile secrete avea cunoştinţă despre ele, unele surse istorice afirmând chiar că au fost protejate de acesta când nemţii au aflat despre negocieri.
Tot izvoare istorice vorbesc despre faptul că Antonescu a propus lui Maniu şi Brătianu să încheie armistiţiul cu URSS, dar aceştia au refuzat.
Mai amintesc că în noaptea în care mareşalul a fost închis în palatul regal, în camera unde Carol II îşi ţinea colecţiile de timbre, a cerut un creion de la santinelă şi a descris, pe un bloc notes găsit acolo, tot ce s-a întâmplat pe 23 august 1944. Când a fost transferat într-o casă conspirativă a PCR din Vatra Luminoasă a lăsat carnetul cu notiţe pe raft. Carnetul a ramas acolo până la cutremurul din 1977, când un militar care lucra la degajarea molozului l-a găsit şi l-a predat comandantului. În prezent se găseşte la Muzeul de istorie. Am amintit de aceasta pentru arăta că varianta descrisă de mareşal privind întâmplările din 23 august, diferă de cele afirmate de rege.
Chiar declaraţiile regelui cu privire la acele evenimentele, făcute de-a lungul timpului diferă ca nuanţe.
Amintiţi de cobeligeranţă. Trebuie să vă spun că, aşa cum declararea armistiţiului s-a făcut fără negocieri cu URSS şi întoarcerea armelor impotriva nemţilor şi lupta alături de aliaţi, în speţă URSS, s-a făcut tot fără încheierea unui acord care să ne recunoască cobeligeranţa.
În orice caz, ziua de 23 august 1944 a fost, este şi va fi o zi nefastă pentru istoria României. Dacă în anul 1940, sub domnia lui Carol al II lea, am cedat teritorii româneşti fără a trage un foc de armă, în 23 august 1944, sub domnia lui Mihai I şi cu contribuţia nemijlocită a acestuia, am oferit URSS-lui pe tavă, fără luptă, toată Romînia.
Cât despre amnistia generală, dacă studiaţi sondajele de opinie din perioada anilor 1990, veţi constata că monarhia se bucura de încredearea a max. 5% din populaţie, practic imposibil să revină ca formă de guvernământ şi să poată acorda vre-o amnistie generală. Nici astăţi lucrurile nu stau astfel.
Aici, putina istorie nealterata ! Oare cum a scapat de cenzura comunista ? Au mai ramas dupa cincizeci de ani de comunism destule creiere nespalate (lobotomizate). Faptul ca-si ridica astazi glasul, inseamna ca au scapat nealterate !
Cu sincere multumiri atat pentru domnia-ta cat si pentru Leon si Marinel ! Bine ca n-am supt si noi de la sanul criptocomunistilor de dupa…Lovilutia din Decembrie ’89 !
Ca intotdeauna parerile sunt impartite.
Regii au fost lasati de Dumnezeu; iar cei care nu-l doresc, nu se gindesc ca, Romania ar fi fost altfel vazuta.
Acum e prea tirziu.
In stadiul de mizerie morala in care ne aflam, doar bunul Dumnezeu ne mai poate ajuta, sa nu faca dupa cum meritam.
Ca rege, nu meritam oricum.
Noi meritam pe cei pe care nu-i prea contestam: pe comunistii care ne-au
omorit tot ce aveam mai bun; mai ales sufletul.
Cu noblete nu se mai face nimic in tara noastra, doar cu dictatura militara;
ca , hotii, coruptii si cei ca si ei, sa „devina cuminti”. 😦
De dragul adevărului trebuie să completez un comentariu anterior, în care am afirmat că 23 augut 1944 a fost o zi nefastă, prin consecinţele ulterioare, pentru istoria României.
Dacă pentru România a fost aşa, pentru Europa în general şi pentru Germania în special, paradoxal, se poate afirma că a fost o zi fastă.
Pe 23 august 1944 s-au întâmplat mai multe evenimente importante: România a părăsit Axa şi s-a alăturat Aliaţilor cu toate forţele, Parisul a fost eliberat iar la Varşovia s-a declanşat insurecţia armată.
Istoricii militari sunt de acord că ieşirea României din Axă şi întoarcerea armelor a scurtat războiul în Europa cu 6 luni, cruţând în acest fel multe vieţi omeneşti.
Dar a mai produs o consecinţă: se ştie că Proiectul Manhatan, ultrasecretul program nuclear american, a fost declanşat de teama că Germania era foarte avansată în cercetările privind fabricarea bombei atomice.
A contribuit la aceasta şi declaraţiile lui Hitler şi a altor oficiali nemţi că, Germania lucrează la producerea unor arme ultrasecrete care vor schimba, într-un timp scurt, soarta războiului, aşa că primele bombe atomice erau destinate bombardării Germaniei.
Dar, ca o consecinţă a ieşirii României din Axă, Germania a capitulat necondiţionat pe 9 mai 1945 şi astfel războiul a luat sfârşit în Europa.
Pe 6 şi 9 august 1945, SUA a efectuat primele şi, din fericire singurele până acum, bombardamente nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki.
Prin prisma acestor consecinţe, scurtarea războiului şi, prin aceasta, evitarea unui bombardament nuclear asupra unor oraşe germane, acţiunea Regelui Mihai trebuie apreciată.
Eu cred ca regele a facut bine ca a intors spatele nemtilor la 23 august. Unii spun ca prin asta ne-a vandut rusilor….Nu sunt de acord…Cred ca la vremea respectiva a fost o decizie inteleapta. A scutit Romania de un razboi ingrozitor dus pe teritoriul ei (sau mai precis pe o mare parte a teritoriului ei), ne-a pus in ultima perioada a razboiului de partea invingatorilor (chiar daca, asa cum se spunea mai sus, ei nu prea au vrut sa recunoasca cobeligeranta), si astfel am putut cel putin sa ne recuperam nordul Transilvaniei; daca nu era 23 August, probabil azi Oradea, Satu Mare, Baia Mare, daca nu cumva si Clujul, ar fi fost orase maghiare. Unii sustin ca Antonescu a vrut sa fie un om de cuvant fata de Hitler, adica sa fie necinstit fata de nemti, injunghiindu-i pe la spate dupa ce a luptat alaturi de ei atata timp. Argumentul, daca contine ceva adevar istoric, mi se pare slab: noi nu aveam vreo datorie la vremea aceea nici fata de rusi, nici fata de nemti. Ambele tari s-au comportat urat cu noi cand, de comun acord – si fara sa ne intrebe si pe noi -, ne-au luat nordul Transilvaniei, Basarabia si Bucovina. Prin urmare, daca regele a cerut armistitiu rusilor, si s-a rupt de nemti, a facut un lucru intelept, cu efecte bune pentru Romania; de fapt, regele nici nu a intors armele impotriva nemtilor, ci doar le-a cerut sa se retraga din tara. De vreme ce acestia nu au vrut acest lucru, s-au dus lupte, si inca lupte foarte grele cu ei. Unii spun ca ar fi trebuit sa fi luptat impotriva rusilor pana la capat; dar tot atat de mult ar fi trebuit sa fi luptat si impotriva nemtilor, si sa nu ne aliem cu ei….Nu stiam oare cine este Hitler? (Ungurii au fost – mai mult de nevoie decat de voie, cu nemtii pana la capat, si tot comunisti au trebuit sa devina, fie ca le-a convenit sau nu). Ce sa mai vorbim de Antonescu? Sangele cator evrei omorati in Basarabia si Transnistria a curs oare cu binecuvantarea acestui om? Mai bine cu un rege chipurile slab, decat cu un tip ‘tare’ dar antisemit si criminal.
Scuze, in loc de ‘adica sa fie necinstit fata de nemti, injunghiindu-i pe la spate’ am vrut sa spun ‘adica sa nu fie necinstit fata de nemti, injunghiindu-i pe la spate’
Abdicarea regelui are tipicul iesirii din istorie a lui Carl Severing si instaurarea dictaturii in Germania:
parerea mea este ca generalul antonescu era foarte dedicat si nu ia mai pasat de restul oamenilor chiar daca anca nu am 15 ani
este o parere a mea