Aşa e viaţa….
via V.B.
Pagini
Meta
Calendar
Arhive
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
-
Marius Cruceru
Marius Cruceru 
interesant…
…trist in final
nu, asta este viaţa, ajungem empty-nesters!
Dacă n-am avut grijă să adunăm „material” pentru amintiri, atunci chiar e un final trist… Fiindcă doar ele au puterea de a aduce înapoi ceea ce era plecat…
@Marinel,
Cu alte cuvinte,
„A trai din amintiri, nu devii om de viitor !
Dar nici fara amintiri, nu esti om de viitor !”
Nu este chiar recomandabil sa „dam UPDATE” prea mult pe unele amintiri. Unele dor. Durerea ne sleieste de puteri, de resurse. Si-atunci, nu mai avem pueterea de a face nimic pentru propriul viitor…
Este ceva extrapolat in mileniul trei sa afirmam si noi ca si israelitii:”Nu erau oare morminte in Egipt…?” (Exod 14:11-12) sau: Ne aducem aminte de pestii care-i mancam in Egipt, si care nune costau nimic; de castraveti, de pepeni, de praji, de ceapa, de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic ! Ochii nostri nu mai vad decat mana aceasta !”(Numeri 11:5-6) sau: „…ni s-a scarbit sufletul de aceasta mana proasta !” (Numeri 21:5)
…Si-au pierdut rabdarea pe drum…
Dar noi ?
Şi totuşi… Refuzarea amintirilor nu le face să dispară. Prefer „distilarea” lor spre ceea ce înseamnă „învăţătură de minte”, dacă sunt dintre cele ce dor. Eu n-aş putea să trăiesc fără amintiri. Nu DIN amintiri…
Parafrazându-l iar pe D.Anghel… „Stau, privesc acum în urmă/La câte s-au întâmplat/Cum priveşte prostul piatra/După ce s-a-mpiedicat”. Evident, nu aşa… Ci, aşa cum ii scriam într-o postare anterioară legată de experienţa prin care am trecut cu fiul nostru: „Când am ieşit din spital, de la ultima tură de chimioterapie, l-am oprit pe fiul meu şi i-am făcut o fotografie cu spitalul în care umblasem mai mult de doi ani. M-a întrebat: „Vrei să am fotografia asta ca să îmi amintesc prin ce şi pe unde am trecut?” Răspunsul meu a fost: „Nu. Vreau să ai fotografia asta ca să-ţi aminteşti cât de multe te iubeşte Dumnezeu!”
Dacă reuşim să privim aşa TOATE amintirile, atunci ne vor fi de folos TOATE!
Sunt pentru „distilarea” amintirilor. Este un exercitiu benefic si pentru minte si pentru suflet !
şi cum faceţi după distilare, cît alcool iese? 🙂
Bănuiesc că nu iese alcool, dar daca „distilarea” e făcută bine, sigur te „îmbată”. De bucurie sau de amar. C-aşa-s românii… Şi la bucurie şi la amar… 😀
şi de voie bună…fără asta nu se poate!
Dupa o astfel de…distilare, sunt sigur ca nu ramai cu cefalee…
de reţinut acel citat… „cum priveşte prostul piatra după ce s-a împiedicat….” de reţinut!
Desi nauc, piatra de care s-a impiedecat, l-a mai dezmortit putin…
Daca, din punct de vedere bahic, distilarea buna te ameteste pe loc, „distilarea” in sens de filtrare a amintirilor iti desavarseste procesul de…igienizare a memoriei ! Atat de scurta, de altfel…
Caci „Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine. …” (Isaia 1:3)
Cam aici se opreste „distilarea”…
Da, am pus acest clip cu o zi înainte de sărbătoarea de absolvire a Neriei, feţita, pardon, fata noastră.
Azi am fost la sărbătoarea de sfîrşit de Liceu, incredibil cum au trecut anii,
În clasa I am făcut poze cu aparatul cu film.
acum am făcut poze cu aparatul digital şi cu telefonul mobil.
Frate Marius,
Avem FETE de aceeasi varsta ! Asa ca va inteleg emotiile parintesti „pitulate” in spatele videoclipului. Fiti binecuvantat ca tata cu o asa domnisoara. Si eu la fel !
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră…
Poti aduna cele mai frumoase amintiri, nu va fi la fel ca inainte.
Vor fi doar in vizita…
Asta e legea firii.
să o respectăm atunci!
Mi se pare ciudat ca oamenii intr-un fel tin neaparat sa acopera „cuibul”, crezand ca au copii doar penru a avea un sprijin la batranete.Cel putin asa gandesc acum, nu stiu daca peste 10 ani voi gandi la fel.Sunt pe punctul de-a pleca cel putin pentru cateva saptamani din tara si imi dau seama ca mama mea, cred ca, fara sa vrea, imi manipuleaza sentimental copiii.
Poate gresesc, dar cred ca cel mai important lucru este ca „sagetile” sa-si atinga tinta pentru care au fost creeate.
Corectati-ma!
Nu, cred că gîndiţi corect. N-am ce să corectez…. ca săgeata să îşi atingă ţinta, încordarea iniţială trebuie să fie bună, noi tragem coarda arcului prin educaţia copiilor
Videoclipul postat aici, ne aduce aminte ca ” a sosit vremea cantarii” (vorba preaiubitului din Cantarea Cantarilor 2:11-15). A sosit vremea primaverii. A sosit vremea rodirii; a sosit vremea „prinderii vulpilor mici care strica viile-n floare…”
Depinde numai de noi sa ne reincarcam cu o primavara spirituala. Este singurul semn de renastere a omului dinlauntru !
Cum sa ne „reincarcam” cu o primavara spirituala?
2 Corinteni 5:17 :”Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. …”
Uite-asa, sora Elisa !
pai..asta s-a petrecut de mult, la Inceput;
de atunci suntem o faptura noua, sau nu?
Totusi, „… omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi (2 Corinteni 4:16-17). …”
Adica:
Omul este o doime: cel din afară şi cel lăuntric, al trupului şi al duhului. … omul nostru cel dinlăuntru se înnoieşte zi de zi“
Oare nu este destul de elocvent?
Chiar daca, asa dupa cum spui domnia-ta, sora Elisa: „asta s-a petrecut de mult, la Inceput”…Numai atat ?
Oare natura nu se reinnoieste in fiecare primavara ? Hai sa vedem ce spune apostolul Pavel in Romani 1: 19-20; sau I Corinteni 15: 35-38. Orice lucru isi are vremea lui ! (Eclesiastul 3:1-11)
Pocainta si renasterea spirituala sunt doua procese neincheiate inca ci au o constanta consecventa (adica…”in sarguinta fiti fara preget !”) chiar daca ele au avut candva in viata noastra un inceput (bun).
„Preaiubitilor,… ce vom fi nu s-a aratat inca…” (vezi I Ioan 3:2), adica „pana vom ajunge toti la statura plinatatii…de oameni mari in Hristos !” (Efeseni 4:13b;).
In ceea ce ma priveste eu nu am terminat inca ce-am inceput dar mai ales ce Dumnezeu a inceput in mine prin Jertfa Fiului sau si prin pecetluirea Duhului Sfant (Efeseni 1:13).
Nu „ma voi culca pe o ureche” dormind somnul nepasarii, ca de-acum incolo, putem pacatui „ca se se inmuilteasca harul” ca oricum nu vom mai cadea niciodata din bratul Sau. Mi-am terminat marturia (argumentatia) aici, pentru a nu intra intr-un cerc vicios al certurilor de cuvinte… ( Eclesiastul 30:32-33; I Timotei 6:3-5; IITimotei 2:14-17a;Tit 1:11-16.) Mi-am terminat deci, argumentatia de-aici pentru ca nu mi-am terminat inca alergarea, care este un perpetuum-mobile al reinnoirii sprituale, oricat am fi noi doi de diferiti in convingeri…
Atunci trebuie sa fim intr-o vesnica primavara . 🙂
iernile nu hibernam, iar toamnele nu le petrecem jelind frunzele care ingalbenindu-se cad rind pe rind, aduncindu-ne aminte de efemeritatea vietii pe pamint.
Ceea ce spuneti e perfect;
eu ma refeream insa strict la primavara spirituala a fapturii noi, nu ar trebui sa existe anotimpuri in viata fapturii noi.
(a trebuit cam mult sa-mi iasa ceea ce as fi putut spune pe scurt . 🙂
Oricum, iti multumesc ! Am inteles „din prima” (exprimare). Totusi, mi-a facut placere sa te ascult ! Este bine cand ne putem exprima la unison, chiar daca, pe alocuri, cu o…octava mai sus !
Domnul sa te binecuvinteze, sora Elisa !
PS. „Anotimpurile…” de care vorbeai, sunt necesare, vorba apostolului: „ca sa iasa la iveala ce-i bun ! Autentic ! Caci de falsuri e plina lumea si…bisericile in cardasie cu firea… Ah, sarmana „sora firea…Nerastignita de ea !
Am urmarit ceva extraordinar:
http://www.youtube…com/watch?v=xgHmSdpjEIk
o prestatie a unor chinezoaice surdomute .
M-am uitat la filmulet… mai uit si la fetita mea de numai 1an si 9 luni ma uit si la burtica sotiei care se misca in luna a 8-a si am in minte gandul ca nu- crestem pentru noi. Greu moment al cuibului. Mi-e frica…..!
Bucură-te de tot ce urmează. va fi foarte scurt,
iti vorbeşte un tată de adult.
Azi am fost la sărbătoarea de final de liceu a fetei noastre.
Mihail,
trebuie sa luam bucuria in primul rind;
insa nu putem uita ca este greu sa crestem copii, sau nepotei (noi asteptam doi nepotei: un baietel si o fetita) in zilele astea de pe urma.
Zile in care am ajuns noi la concluzia ca viata crestina este in declin total; fiind totul poluat, diluat, compromis.
Domnul sa ne ajute pe toti cei care vom fi iubit venirea Lui, sa facem fata.