Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Multumim fr. Marius!!!
A fost un mesaj scurt… care obliga. Ce frumos.
Daniel are un mesaj presarat cu istorioare amuzante ce-i da un farmec aparte.
Multumim pentru posibillitatea de a-l salva.
Mi-ar fi placut sa fi pus si cintarea ce i-a urmat lui Daniel. Poate faceti ceva ca tare este frumoasa. Multumesc.
In multe privinte, fratele Marcu Nichifor se asemana cu Elisei. Era amuzant, nu din pricina…cheliei ci din pricina cuvintelor pline de talc.
Totusi, atunci cand vorbeau din partea Domnului, amandoi parca dadeau drumul la ursi…(2 regi 2:22-24) Pe buna dreptate. Totusi, cuvintele fratelui Marcu, pricinuia o altfel de sfasiere; launtrica !
oh, avea multe multe multe vorbe de duh, un om plin de duh şi Duh.
Cand esti „plin de Duh” cum recomanda apostolul Pavel, atunci implicit esti plin de intelepciune ! „Daca ii lipseste cuiva intelepciunea, s-o ceara…”(Iacov 1:5) Numai atunci esti capabil (si) de vorbe de duh, nu numai picaturi…chinezesti !
mai puteti sa incarcati odata predica de mai sus? mi-am propus sa o ascult dar am tot amanat si acuma nu mai e posibil.
nu cred că mai am timp pentru asta. Poate că cineva care a descărcat-o v-o poate da.
Pingback: Nimeni nu rîde, nunţi la pocăiţi, oameni ai lui Dumnezeu, Bărbaţi în criza economică « La patratosu