Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Minunat om a lui Dumnezeu, cu o minte vioaie la 84 de ani;
plin de viata din Dumnezeu; care a trait pentru El si a suferit
pentruca oamenii nu au inteles chemarea Sa;
care a dorit mereu TREZIREA.
Un om „original” in care nu s-a instalat rutina ;
Duhul Sfint fiindu-i calauza mereu.
O inregistrare veche (estimez 1991-2) dar foarte actuala…
Profetia lui cu privire la aparitia crizelor in societatea americana s-au implinit…
Un om care a inteles adevarul: „Incredere si ascultare. Nu este alta cale!”
Cat despre subiectul tratat (trezirile spirituale) pot spune doar un lucru care a fost valabil si pentru Domnul Isus si este foarte valabil si pentru urmasii Lui: Isaia 53:11Va vedea rodul MUNCII SUFLETULUI LUI si Se va inviora.
In cartea sa „De ce intarzie trezirea spune:
„Iubiţii mei, am putea s-o ducem destul de bine dacă am fi chiar pe jumătate „intelectuali” de cât suntem şi dacă, în schimb, am fi dublu de spirituali. Vestirea Cuvântului e o lucrare spirituală. O predică născută în minte atinge mintea; o predică născută în inimă atinge inima. Sub înrâurirea lui Dumnezeu, un predicator spiritual creşte oameni cu o gândire spirituală. Ungerea nu e un porumbel blând care-şi fâlfâie aripile la fereastra sufletului tău; trebuie s-o cauţi, să te lupţi pentru ea. Ungerea nu poate fi învăţată: ea se câştigă prin rugăciune. Ungerea este învestitura de cavaler pe care o primeşte predicatorul-luptător după ce s-a rugat în rugăciune şi a ieşit biruitor. Biruinţa nu se câştigă la amvon aruncând gloanţe savante şi ghiulele intelectuale, ci se câştigă în cămăruţa de rugăciune; lupta e câştigată sau pierdută înainte ca predicatorul să ajungă la amvon. Ungerea e o dinamită. Ea nu vine prin punerea mâinilor vreunui episcop, şi nici nu mucegăieşte când predicatorul e aruncat la închisoare. Ungerea pătrunde, străpunge şi cutremură; potoleşte şi înmoaie. Când ciocanul logicii, când focul zelului, n-au reuşit să deschidă inima de piatră, ungerea o deschide.”
…. o predica facuta in minte atinge mintea, o predica facuta in inima atinge inima ….
Doamne…cite adevaruri minunate ai pus pe buzele robului tau!Daca se poate posta interviuri sau predici cu oameni cu genunchi de camila…as fi bucuros sa ma infrupt cu revarsarea harului din ei!
Tani,
fr Olah:
http://www.predici-reformate.com/index.php?option=com_remository&Itemid=59&func=select&id=52
Davind Wilkerson:
http://www.tscpulpitseries.org/romanian.html
multe multumiri elisa!
Pomisor,
inregistrarea e din 1997; subiectul va ramine mereu viu;
recomand o predica la de buna , cu un subiect , desi este f actual, nu este abordat de prea multi pastori:
predica din 15 Mai-a fratelui Paul Dan(blog ioan8) in biserica pastorita de fr Chiu Daniel;
o biserica vie, pastorita cu interes si dragoste fata de tineri;
Crestinismul sub asediul neopaginismului
http://www.ustream.tv/channel/logos-baptist-romanian-chicago
Totusi … a murit in 1994, la 87 de ani…
Pomisor,
O fi. 🙂
vazusem ca interviul era din 1997;
o fi „coborit un pic la noi”. 🙂
nu mai conteaza pe unde e greseala.
…si daca cei de la TV au filmat candva si au prelucrat si au transmis doar in ’97 e chiar asa imposibil?
De multe ne legam noi!
Nu m-am gandit pana acum ca faptul ca ucenicii L-au vazut, L-au auzit, au mancat impreuna cu Isus dupa ce a inviat nu ar fi fost destul pentru ca sa creada atat de puternic incat sa se jertfeasca pentru credinta.
Domnul Isus le-a trimis Duhul Sfant „Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori …”
Dar de ce trebuie staruinta? Nu este o promisiune? Ucenici nu s-au rugat pentru asta, ci li s-a poruncit sa astepte…:
„Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui, „pe care”, le-a zis El, „ati auzit-o de la Mine.”