Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Desi nu sunt de acord cu abordarile: daca fiecare sta si se gandeste bine, ajunge la concluzia ca singura optiune valida e Crestinismul – mi-a placut cand a spus ca poate citi despre Dumnezeu si in Biblie, si in Genomul Uman.
Am pasiuni stiintifice, dar ma enerveaza cand ateul spune: „nu pot crede asta pentru ca nu are sens”, desi o buna parte din fizica nu are sens in general (doar daca ne rafinam sensul).
Mi s-a parut tare interesant ce a spus un profesor de fizica intr-un documentar despre string theory, a propos de cautarea unei teorii care sa impace cuantica si relativitatea: „Quantum mechanics apply everywhere. Einstein’s theory of relativity applies everywhere. There can’t be two sepparate everywheres”.
La fel, cred ca Dumnezeu e adevarat in stiinta, e adevarat si in viata personala. Si in obiectiv, si in subiectiv. Nu putem avea doua adevaruri, nu putem avea doi Dumnezei.
Am reţinut citatul, nu ştii cine este cel care spus chestia cu everywheres?
S. James Gates Jr., University of Maryland in documentarul The Elegant Universe.
Multumesc!
Cartea lui Francis Collins, Language of God, poate fi descarcata aici
Recunosc ca nu e ceea ce ma asteptam sa aud din partea unui crestin. Desi am inteles ce-a vrut sa spuna(sunt medic in devenire), tot nu ma impac cu ideea ca Dumnezeu, in marea Lui plictiseala s-a gandit sa se joace putin cu cromozomii sa vada ce iese. Nu sunt tare nici in istorie, nici in fizica, nici chiar in genetica…nu pretind ca sunt in stare sa port o discutie de calibru stiintific cu un astfel de om….dar nici n-as putea sa-L reduc pe Dumnezeu la nivelul meu de intelegere a lucrurilor. Si el tocmai asta face. Pe de alta parte, spune niste lucruri care dau de gandit. Si mai ridica putin perdeaua sa se vada inca o bucata din ignoranta noastra de crestini.
Draga Alexandra, eu nu sînt un mare fan al apologeticii, dar îi înţeleg şi susţin pe cei care încearcă să apere credinţa şi în acest fel.
eu, nefiind de specialitate, nu am înţeles tot, dar îl cred pe cuvînt e om,
pare calificat prea.
Singurul argument oarecum solid ar fi cromozomul 2. Atat. Si asta in favoarea evolutionismului, nicidecum a impacarii caprei cu varza asa cum face el. Aceasta teorie e chiar mai penibila decat cea a lui Darwin. Tocmai pentru ca e atat de competent…
Pingback: Curajul de a trăi, Pasul lui Albinoni, prezentul absent, limbajul lui Dumnezeu « La patratosu