Nu poartă unii, ci în special cei care cîntă la chitară, şi unghii de un anumit fel. Cei care cîntă la chitară clasică cu strune de plastic. Nu poartă la ambele mîini, ci la mîna dreaptă, dacă sînt dreptaci, la mîna stîngă, dacă sînt stîngaci.
M-a cadorisit Dumnezeu cu unghii de chitarist. Tari, transparente, sticlă, nu alta. Cînd sînt în perioadele de studiu la chitară, răsar de după burice şi trebuie să le ascund cu grijă, ca nu cumva să poticnesc pe cineva 🙂 , să se zgîrie cumva privirea curioasă a cuiva în acest accesoriu efeminant.
În rest, în vremea studiului la lăută, alte trei sau patru luni pe an, dispar. La lăută nu se poate cînta cu unghii.
Cei de la lecţii de chitară au pregătit un material foarte bun pentru „arcuşul chitariştilor”, pentru că aceasta este echivalenţa. Aşa cum în funcţie de prinderea şi de calitatea arcuşului se poate modifica sunetul la vioară, la fel, se poate modifica sunetul şi se poate da culoare în funcţie de calitatea unghiilor, tipul de finisare, alunecarea pe coardă. Există multiple tehnici şi şcoli diferite de emitere a sunetului la chitara clasică. Aici este o altă lume fascinantă, tipul de atac al coardelor şi emisia sunetului, dar despre asta vom discuta cu altă ocazie.
Iată ce spun cei de la Lecţii de chitară despre unghii şi coarde.
Cei ce folosesc unghiile ar trebui să știe că acestea trebuie să aibă o anumită lungime și formă obținute cel mai ușor prin pilire. Procesul de pilire al unghiilor este însă delicat pentru că nu presupune tratamentul specific saloanelor de manichiură. Mărimea unghiilor potrivite depinde și de forma și mărimea mâinii fiecărui chitarist în parte, dar când acestea ajung la 1 cm încep să fie incomode și imprecise.
Forma este de preferat să fie una ușor rotunjită, fără colțuri și margini aspre. Contactul unghiei cu o coardă trebuie să fie exact, de aceea cel mai bine ar fi ca atunci când cumpărăm o pilă să alegem una fină care să lase cât mai puține asperități.
Pilirea unghiilor se face prin testare și anume: pilim un strat subțire după care testăm unghia pe corzi și repetăm procesul până când obținem sunetul dorit.
UPDATE
vezi un alt articol interesant AICI.
Marius Cruceru 
imi place postarea! de precizat ca forma si lungimea depind de modul in care creste unghia natural (lucruri care afecteaza si sunetul) se poate varianta in care nu toate unghile de la degete cresc la fel si chitaristul trebuie sa gaseasca forma „cea mai buna” pentru unghia respectiva (relationata la tehnica de ciupire pe care o foloseste).
Pentru că ştiu că uneori v-am deranjat cu unele comentarii ale mele, îmi cer iertare şi îmi permit să vă fac un cadou virtual.
Şi dacă vă uitaţi bine, Leo Kottke poartă şi el unghii lungi la mîna dreaptă.
imitatorul lui Leo Kottke, am vrut să spun.
dragutz dar David Russell are cel mai bun aranjament pe chitara http://www.youtube.com/watch?v=vCtT9WIBySU
il canta si Kaori Muraji in doua versiuni pe tube
E alt „sound”, altă tehnică, dar e fără îndoială o interpretare strălucită.
Titlul mi-a adus aminte de fostul premier Radu Vasile 🙂
mai trăieşte?
Acum este rîndul lui Severin să iasă din istorie.
Dan Perjovschi a spus SeverIN? nu… severOUT!
Şi încă o variantă, ca să ne simţim mîndri că sîntem români.
Barbatii purtatori de unghii (de un anumit fel de unghii) intr-adevar canta la chitara sau pentru alte intrebuintari profesionale dar, am vazut o categorie de barbati care-si lasa in special unghiile de la degetele mici de la maini doar pentru…a se scobi in nas !
In celelalte cazuri…”nu va invata chiar si firea ca este o rusine sa-ti lasi unghiile sa creasca ?”
nu numai pentru asta 🙂
unii le folosesdc pe post de şurubelniţe
Iată că unii poartă din tinereţea lor unghii lungi.
da, se ştie de Sungha Jung, unulk dintre cei mai videotubaţi chitarişti, un tînăr cu foarte mult talent
Pingback: Despre lăută-alăută în Biblie | Marius Cruceru