Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
D-le Cruceru!
Scriu aici ca nu va stiu adresa de mail; as vrea sa va rog sa-mi recomandati carti sau studii (fie si la singular) care trateaza influienta scolasticii asupra botezului crestin.
Daca stiti ceva si imi si recomandati… nu v-as uita multa vreme!
Multumesc!
hmm, nu ştiu la ce vă referiţi anume. La practica botezului adulţilor?
Există altă legătură la care vă referiţi probabil. Anume că primii baptişti au fost influenţaţi de mişcările de iluminare din Europa, de idealurile iluministe, de Renaştere şi anume că fiecare persoană poate să decidă independent în urma unui act raţional, libertatea fiinţei umane, libertatea de expresie etc.
În lumina acestor idealuri, indirect se poate face o legătură între revenirea la botezul adult în urma unei decizii personale, libere. Cred că istoricii sînt mai calificaţidecît mine în liste bibliografice pe acest subiect.
Colegul meu, dr. dr. Corneliu Simuţ, este unul dintre cei mai calificaţi şi pe acestă perioadă şi în astfel de subiecte.
Nu, ma refeream la o diferenta (daca exista) de gandire dintre Didahie si teologia lui Toma D Aquino sau altfel spus, cat se poate rationaliza botezul si cat e doar pur si simplu: harul lui Dumnezeu?
şi cum pricepem ideea de har dumnezeiesc, cum acţionează acesta, cum ŞTIM că l-am primit etc?
Da, există diferenţă între Didahie şi Summa :). Prima diferenţă este de lungime! Apoi avem un cu totul altă paradigmă de gîndire.
Foarte frumos cântă micuţul! Şi cum înţelege el, ca un copil, muzica asta frumoasă!
între timp a mai crescut şi cîntă Beatles
🙂 trezeste zambete
ironice? În niciun caz.
Pingback: Distracție de adolescenți | Ambasadorul
Parca il plictiseste ceea ce face, dar o face asa de bine. E o figura … 🙂
Copilaresc dar frumos.
Sa mai fi fost in vreun veac atatia copii talentati ?