Lejer cu marketosaurus despre Trinitate

Îmi exprimam cîteva zile în urmă entuziasmul pentru faptul că am reuşit cumva unul dintre proiectele mele de suflet, proiect început în urmă cu vreo 15 ani, proiect la care am visat cu prieteni la băut ceai negru, vulgarizarea teologiei. Ce înseamnă aceasta? Aducerea teologiei în spaţiul public, în Agora, acolo unde îi este locul. Am răpit-o din Turnul de fildeş al teologilor care se fac că ştiu despre ce vorbesc şi am adus-o în piaţă, acolo unde, aşa cum spunea unul dintre autorii patristici „întrebai de peşte şi ţi se răspundea tot cu o întrebare: ce crezi, cum există Dumnezeu… Isus Cristos, cum e uniunea ipostatică, este El Dumnezeu adevărat”?

Am visat să ne întoarcem la vremurile în care, precum se întîmpla pe vremea lui Augustin, cînd el predica cîte trei ore aşezat, publicul stătea şi îl asculta cu sufletul la gură, stînd în picioare… şi predica teologie din cea grea, nu ştiri protv, nu istorioare de scurs nasuri.

Am avut bucuria ca în urma postării despre limbajul teologic în peste 300 de comentarii să ne dăm cu părerea oameni diferiţi, cu istorii diferite, calificări diferite, despre felul în care există Dumnezeu şi felul în care ar trebui să „aproximăm” lexical istoria sa, felul în care am putea participa lingvistic la viaţa treimică, Dumnezeu făcînd coborămînt prin faptul că ne îngăduie să vorbim despre El, să avem părtăşie semantică la viaţa dumnezeiască.

Marketosaurus îşi aduce aminte cum vorbea cu prietenii despre Trinitate aici, apoi lasă următorul comentariu pe blogul meu, pricină de mare bucurie pentru mine, acea bucurie pe care a avut-o Domnul Isus cînd grecii L-au înţeles.

Este vorba despre o “uzanta a limbajului”, iar in teologie, ca si in filosofie, nu te poti juca cu anumite cuvinte sau expresii “sensibile”. Rationamentul omului de pe strada suna cam asa: “daca in Scriptura scrie NOI, de ce ar fi incorect sa spunem EI”?
Intr-un demers teologic riguros (imaginati-va un soi de Kant al teologiei) simpla trimitere catre “EI”, ar pozitiona autorul pe un anumit palier doctrinar. Mai ales pe un subiect extrem de sensibil, de nesupus mijloacelor cognitive, tainic: Trinitatea!

Nu poti face niciun fel de “LOGIE” fara a-ti seta parametrii discursului pe o anumita uzanta a limbajului, o uzanta terminologica. In felul acesta, toti colegii tai de breasla, oameni priceputi intr-ale respectivei “Logii”, vor intelege ceea ce vrei sa spui. Daca in Filosofie autorul isi construieste uneori propria uzanta terminologica, lucru absolut normal, in Teologie uzanta terminologica are rolul de a nu permite interpretari eronate ale textului, implicit derapaje doctrinare. Poate ca intentia lui Ton nu a fost aceea de a folosi “EI” cu trimitere la triteism, “pacat” de care ne acuza musulmanii. In fond teologia riguroasa nu se face la amvon, ci noaptea in odaia ta, cu greaca si ebraica, cu penita si tusul sau cu lumina oarba a calculatorului. Iar imensitatea conceptului trinitatii te face sa-ti pui mana la gura ca Iov, incercarea de a patrunde tainele Trinitatii, de transpunere a Fiintarii lui Dumnezeu intr-un alt spatiu ontologic, rezultand intr-o”corola de minuni”. Indiferent de cat am incerca sa disecam si sa exprimam ideea Trinitatii, vom ajunge tot in acel cerc inchis, de nepatruns. Si atunci alegi conventionalul terminologic si vorbesti despre “Trinitate”, de “Dumnezeu triunitar” (aici am cazut pe ganduri daca sa scriu triunitar sau Triunitar, subtilitati aparent minore pentru omul din piata, dar in TEOLOGIE nu e chiar asa).

Ce “pacate” i se imputa lui Ton?

In general, carismaticii au o afinitate fata de persoana Duhului Sfant, lucru normal daca ne gandim ca ei pun accentul pe darurile Duhului Sfant inca prezente in zilele noastre. Nu doar daruri, ci si prezenta si puterea Duhului Sfant, manifestarea Duhului Sfant, glorificarea Duhului Sfant. Personalitatea Duhului Sfant. Iubirea persoanei Duhului Sfant. Manifestarile Duhul Sfant la carismatici sunt criteriul diferentiator fata de cesationisti, e blazonul daca vreti.

Poate ca pentru a accentua personalitatea distincta a Duhului Sfant, pentru a scoate Duhul Sfant dintr-un soi de anonimat inchipuit (imi tot vine in minte “a repara o imensa greseala istorica” ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun) , Iosif Ton s-a referit la Trinitate cu…apelativul “Ei”.

Indiferent de dorinta, vointa , scopul, omiterea, nestiiinta sau pur si simplu o mica scapare a lui Ton, mutarea accentului de pe UNUL pe TREI, de pe esenta pe personalitati, dpdv teologic e foarte mare, pentru ca ofera DIRECTII teologice pentru viitor. Alunecarile in erezie nu sunt bruste si tot timpul au la baza cele mai bune intentii.

ps1: daca nu existau pe lumea astea teologi rigurosi intr-ale limbajului, acum eram cu totii musulmani sau altceva, ma indoiesc ca fara rigurozitatea Sfintilor Parinti si a multor teologi de dupa ei, crestinismul ar fi rezistat, asa cum e acum cel putin, doar prin sintagmele “Isus te iubeste!” sau “Dumnezeu este dragoste”.

Sursa comentariului AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, guest post, Perplexităţi, Pt. studenţii mei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Lejer cu marketosaurus despre Trinitate

  1. Paul Siladi zice:

    Domnule Cruceru,

    aveti cumva si o trimitere bibliografica la povestea cu piata si unirea ipostatica. Am mai auzit povestea asta, dar la fel, fara sursa, si tare sunt curios de unde vine.

    Paul Siladi

    • Eugen zice:

      Articolul asta este scris de Daniel Chiu nu de Marius Cruceru. Se vede de la o posta lucrul asta. Dar asta este testul pe care Marius Cruceru a promis ca il va face. Va posta un articol scris de Daniel Chiu dar nu il va semna pentru a vedea daca reactiile vor fi tot atat de vehemente cum au fost cand DC si-a semnat postarea anterioara.

      • Emil Agache zice:

        Eugen, daca dadeai un click pe linkul de mai sus „Marketosaurus îşi aduce aminte cum vorbea cu prietenii despre Trinitate aici…” ai fi ajuns pe blogul meu, pe respectivul post. Si nu, nu sunt Daniel Chiu 😀

      • Marius David zice:

        Cum să nu fie distractiv să ai blog cînd primeşti chestii din astea?
        Puţină atenţie, Eugen dragă, am dat link-uri tot ce trebuie!
        Încă n-a venit testul, dar unii l-au şi picat deja! 🙂

        • Marius David zice:

          Aciduzzu,
          am editat comentariul, nu vreau să fac link la blogul respectiv, oricum l-am lăsat destul on line.
          hmmm, asta în contextul în care blogul meu este numit pe acel blog „blog de scandal” 🙂
          este la fel ca şi Crin Antonescu care vorbeşte despre Andrei Pleşu şi îl face superficial..

          Andrei Pleşu „Domnul Crin Antonescu vorbind despre superficialitate… acesta este o fabulă în sine”

    • Marius David zice:

      Voi căuta, am dat peste chestiune în urmă cu vreo 10 ani. ESte dintr-o scrisoare a lui Ieronim, cred. Ieronim mi se pare a fi sursa, poate ne ajută din nou Agnusstick.
      acum lucrez la un alt proiect.

      • Agnusstick zice:

        Cu plăcere oricând, dacă e pe Net – cu biblioteca nu stau aşa de bine. Nu găsesc „Oratio de deitate” în traducere, aş fi vrut s-o citesc, dar în afară de referiri la o ediţie în germană nu văd nimic deocamdată. E cumva tradusă în română? Poate pui tu nişte tineri teologi la treabă…

  2. ionut zice:

    „Totul este plin de acei care vorbesc despre lucruri de neanteles – strazi, targuri, piete, intersectii. Intreb cati oboli trebuie sa platesc; in raspuns ei filosofeaza despre nascut si nenascut; vreau sa stiu pretul painii, unul imi raspunde: Tatal este mai mare decat Fiul; Intreb daca baia mea este pregatita, unul spune: Fiul a fost creat din nimic” (Grigore de Nyssa – Oratio de deitate Filii et Spiritus Sancti; citat de A.A. Vasiliev in Istoria Imperiului Bizantin, Polirom, 2010)
    Sincer nu imi prea surade o astfel de perspectiva. Ma gandesc la tensiunile care existau in vremurile acelea, la sangele care a curs din pricina ‘vulgarizarii’ teologiei… Vremuri in care fructuoasele discutii despre o natura, doua naturi, o vointa, doua vointe etc. erau incununate cu amputarea cate unui membru, cu cate un deces in exil sau cu conflicte civile mai mici sau mai mari, sau cu cate o bataie de pumn domnesca in masa dezbaterilor sinodale. Nu, multumim…

    • Paul Siladi zice:

      Multumesc pentru trimitere (textul citat l-am gasit la p. 120). Mi-am rezolvat in felul asta o mai veche curiozitate.

    • Marius David zice:

      Uite că s-a găsit şi citatul. Nu spun eu că cititorii mei sînt mai informaţi, mai curioşi şi mai tobă de carte decît ai lor? Cum am fi putut găsi aşa de uşor citatul…
      Voi căuta în original, să vedem cum arată textul , atunci cînd voi avea un răgaz bun de suflet.

    • Marius David zice:

      Draga Ionut,
      multumim pentru citat,
      singele care a curs a curs din pricina faptului ca Biserica a flirtat cu Statul, imparatii s-au băgat episcopi din afara si au inceput sa isi foloseasca puterea sabiilor ascutite in locul condeielor ascutite,
      patimile teologice au fost o scuză pentru dorinţele de a păstra imperiul intreg
      Nu de la teologie au fost „sinucişi” uniii şi alţii, ci pentru că opinia lor teologică ar fi dus prin consecinţă la fracturarea imperiului.

  3. Pingback: La oglindă | Blog

  4. KRSt zice:

    Am impresia că Biblia este simplă, dar teologii o complică inutil. Nu doar că deocamdată nu cunoastem pe deplin, dar ceea ce cunoastem se complică. Opinia mea este că Dumnezeu este unul, dar că acest „ttei in unul” (trinitate) are rolul de a interactiona cu noi, adică rolul de a ne oferri nouă accesul la Tronul Harului. Chestiunea „două voinţe” – de ce se roagă Tatălui şi totuşi ştie clar ce va fi – oare nu pentru a ne da nouă o pildă de comunicare cu Divinitatea? Nu am răbdare acum să scriu dar nu mi se pare nimic complicat. Dumnezeu e Unul, dar noi percepem Trei, că nu putem altfel. Sugerez nouă, inclusiv mie, să avem Capul in cer si astfel, de acolo vom vedea mai limpede.

  5. KRSt zice:

    Mda!… pentru mine, un om simplu, oarecare, Biblia este simplă. E drept, că ascultînd sute de predici şi cărţi (cam asta fac eu pe internet) am auzit multe idei, păreri despre subiecte biblice, dar mi-am zis: de ce să nu citesc eu Biblia de multe ori şi să văd ce părere are ea despre cutare subiect?… Unele idei din capul meu s-au demontat, alte convingeri s-au intărit cu noi argumente, Biblia nu pare complicată, in general se explică singură.
    E-adevărat, am şi eu o listă cu versete Biblice pe care nu le pot explica, poate de aceea nu-mi par semnificative. Aş putea specula pe acele versete, dar nu-mi place să speculez Cuvantul Domnului. E normal ca oricine studiază Biblia să aibă lista de versete de meditat pe care un timp nu le poate explica, dar cum am spus, în general, Biblia este simplă. Ciudat: e singura carte care nu mă plictiseşte ori de cate ori o citesc.

  6. Pingback: Intrumente lovite, capitalismul în România, Marketozaurus, « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.