Născut profesor?

Profesoratul este o meserie, o vocaţie? Este nevoie de daruri speciale pentru asta? Dar spiritual, talent natural?

Aşa cum spuneam cu alte ocazii, cel mai mare coşmar al meu va fi fost să devin pastor şi profesor. Dumnezeu, cu al Său simţ al umorului, asta a făcut dintr-un bîlbîit.

Iată un articol interesant AICI despre această „preaocupare”. AICI este articolul original.

Ce înseamnă a fi profesor? Contextul în care trăim tinde să redefinească portretul robot al profesorului. Profesorul contemporan, cu powerpoint şi facebook, poate fi uneori mai eficient în transmiterea informaţiilor decît bătrînul profesor. Actul didactic nu înseamnă numai transmitere de informaţii, ci ucenicie, cel puţin în contextul în care noi lucrăm. Putem articula oare un „potret robot” al profesorului ideal?

În ciuda celor din exteriorul sistemului, sau, chiar, a celor din interior dar, care, fie rutinaţi, fie fără har, cred că a fi profesor înseamnă ceva călduţ, linear, previzibil, formulă fixă, o „veşnică linişte la orizont, muncă de funcţionar blazat”, toate, în ultimă instanţă, forme fără fond, eu ştiu şi simt mereu profesia ca pe o triplă provocare: cognitivă, de relaţionare, morală.

….

Pentru a fi profesor, din punct de vedere cognitiv, cred că balanţă egocentrism-allocentrism trebuie să fie înclinată în favoarea ultimului. Moral, să-ţi temperzi egoismul – de altfel, atât de securizant – în favoarea altruismului, iar afectiv, empatia să nu-ţi fie stăină. Să crezi că a descoperi şi sprijini o minte, a nu ofili un suflet, chiar este o valoare, mai mare decât beneficiul material pe care îl obţii făcând asta. În cazul particular al profesorului universitar, se impune cerinţa, prima în ierarhia acestui statut, de a spune ceva particular, prin forţe intelectuale proprii, nu de împrumut, pe un subiect „al tău”, căt de mic, din oceanul dezmărginit al ştiinţei.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, dulce Românie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Născut profesor?

  1. naomi zice:

    Dumnezeu stie cel mai bine ce ni se potriveste si la ce avem chemare; dovada vie sunteti dv; daca prin monitor m-ati „educat” si pastorit, va dati seama ca chemarea dv e foarte clara.

    Imi vine sa strig pentru cei care nu au chemare si nici pregatirea necesara si strica generati intregi de copii. Pentru astia mi-as lua o pusca, credeti-ma. Cu sare, bineinteles.

  2. daniel zice:

    La ora asta pe mine ma preocupa cum ar trebui sa fie un parinte pentru fiul lui, student la o facultate de profil, care va deveni un profesor/pastor cu chemare de la Dumnezeu. Nadajduiesc ca Marius va posta odata profilul tatalui. Ce a primit sau ce ar fi asteptat el de la parintele lui in perioada de formare scolara si academica?
    Multumesc.

  3. Claudiu Lupu zice:

    „Aşa cum spuneam cu alte ocazii, cel mai mare coşmar al meu va fi fost să devin pastor şi profesor. Dumnezeu, cu al Său simţ al umorului, asta a făcut dintr-un bîlbîit.”

    Dumnezeu face doar lucruri foarte bune 🙂

  4. vorbabuna zice:

    „Profesoratul este o meserie, o vocaţie? Este nevoie de daruri speciale pentru asta? Dar spiritual, talent natural?”

    Stimate domn,
    ca un dascal ce am profesat vreme destula si am facut-o cu mare pasiune, permiteti-mi sa exprim cateva ganduri.
    Am avut la randul meu dascali de valoare de la care am avut sansa sa invat inclusiv ce inseamna sa fii dascal. Nu spun profesor pentru ca a fi dascal are o mai mare incarcatura de semnificatii! Cand spun dascal ma duc cu gandul la domnul Trandafir!
    Dar sa renunt la amanunte ca scriu pe blogul unui domn care nu are rabdare pentru asa ceva!
    Profesoratul este o meserie pe care ar trebui sa o practice doar cei care au vocatie pentru ea! Vocatia dascalului trebuia sa includa, pe langa aptitudinile atat de necesare o mare pasiune pentru oameni, pentru formarea lor. Un dascal modeleaza destine, iar asta presupune nu doar sa transmiti informatia aferenta materiei pe care o predai! Presupune sa pretuiesti elevii, sa ii respecti, sa ii iubesti, sa iti pese! Cand toate acestea le ai si metodele pe care le folosesti vor fi in consecinta unele care te vor apropia de ei iar ei vor dori sa invete de la tine, te vor astepta cu nerabdare si vor invata cu placere. Sa nu uitam caracterul unui dascal: elevii privesc la el, isi doresc un model! Noi trebuie sa fim modele de traire pentru ei! Actul didactic inseamna ucenicie, sau ar trebui sa insemne, indiferent despre care profesor vorbim!

    „Profesorul contemporan, cu powerpoint şi facebook, poate fi uneori mai eficient în transmiterea informaţiilor decît bătrînul profesor.”

    Profesorul trebuie sa invete mereu, sa caute mereu metode noi pentru a transmite eficient informatia dar si moduri cat mai eficiente de a influenta pozitiv pe elevi in devenirea lor ca oameni oameni! Sunt destui profesori ” batrani” care folosesc facebook si powerpoint si sunt eficienti in continuare! Insa, asa cum spuneati, nu trebuie sa fim eficienti doar in a transmite informatia! Despre profesorii care au investit timp, emotii, sfaturi, indrumari, carora le-a pasat de omul-elev, despre acestia, ei elevii, isi amintesc cu drag chiar si atunci cand copiii lor au ajuns elevi!
    Daca nu stim sa ” coboram” ce stim la nivelul de intelegere al elevului niciodata nu vom fi buni dascali! Daca nu ne-am propus, prin ceea ce stim si prin ceea ce suntem, sa influentam destine, sa ne lasam de meserie pentru ca nu avem vocatie pentru ea!

    • Marius David zice:

      Stimata Vorba Buna,
      1. Bine aţi venit!
      2. Dacă sînteţi un dascăl bun, nu presupuneţi intenţiile şi sistemul motivaţional al cuiva cu asemenea uşurinţă. De unde ştiţi că nu am răbdare? 🙂
      3. De acord, vocaţia este importantă. Cum se descoperă aceasta?
      4. De acord, actul didactic înseamnă ucenicie, ba mai mult, ucenicie peripatetică, în viziunea mea.
      5. Nu folosesc powerpoint, iar facebook-ul îl folosesc pentru altceva decît pentru profesia mea.
      6. Nu trebuie doar să coborîm la nivelul elevului, trebuie să fim un pic deasupra ca să îl şi ridicăm.

      • vorbabuna zice:

        Stimate domn,

        regret ca ati inteles gresit destul de mult din ceea ce am exprimat! Afirmatia referitoare la rabdare a vrut sa fie o simpla gluma, mai mult autoironie daca vreti, gandindu-ma ca femeile( si eu, bineinteles) sunt orientate prea mult pe detalii pentru care barbatii nu au rabdare in general! Nimic din ce am scris mai apoi nu a vrut sa faca in niciun fel referire la persoana dumneavoastra, regret ca ati inteles asa. Nu am facut decat sa imi exprim convingerile si gandurile vis-a-vis de subiectul postului dumneavoastra! Am crezut ca se doreste un schimb de idei! Am avut cele mai bune intentii si nu cred ca era cazul sa replicati in cele sase puncte taios si atacand vadit!
        Imi cer scuze pentru deranj, asa cum am trecut pe aici asa plec definitiv!

        • Marius David zice:

          stimata doamna,
          imi pare rau daca am inteles ceva gresit.
          nu este nicio problema, nu m-am simtit deloc ofensat.
          nu am dorit sa raspund taios, numai organizat, nici nu am dorit sa atac,
          poate ca exprimarea mea scurta, frusta, a dat aceasta impresie.
          imi pare rau daca v-am suparat cu ceva.
          cu respect,
          mc

  5. Pingback: Casa ideală, Hora reloaded, născut profesor, lăutari români « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.