Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Scopul meu a fost o combinatie din toate si nu-i rau nici dupa 29 de ani 🙂 ! Domnul Isus sa binecuvanteze toate familiile cu iubire si respect !
aici este pointul înterbării.
nu care-i SCOPUL TĂU,
care-i SCOPUL LUI,
Scopu meu poate fi ca să nu mă plictisesc sau pentru că îmi place să ocup acelaşi spaţiu cu o femeie frumoasă, cu o fiinţă fermecătoare, cu un spirit nobil…
întrebarea este care a fost DESIGNUL LUI? Blueprint-ul Lui?
Aici e şpilul şpilului!
Am gasit ceva de nelasat in cartea lui Tom Wright, Justification:
” God made humans for a purpose: not simply for themselves, not simply so that could be in relationship with him, but so that THROUGH them , as his image-bearers, he could bring his wise, glad, fruitful order to the world. And the closing scenes of Scripture, in the book of Revelation, are not about human beings going off to heaven to be in a close and intimate relationship with God, but about heaven coming to earth. The intimate relationship with God which is indeed promised and celebreted in that great scene of the New Jerusalem issues at once in an outflowing, a further healing creativity, the river of the water of life flowing out from the city and the tree of life springing up, with leaves that are for the healing of the nations. „
mulţumim, nu uita să ne dai titlul, editura, pagina,
să putem săne arhivăm aceste citate, altfel rămîn inutil(izabil)e.
Domule Cruceru, ma iertati, sunt mai greoi la cap si nu v-am inteles, Va trebuieste titlul, etc pentru a ajunge mai iute la citatul respectiv, sau pentru a nu incalca dreptul de autor? sau alceva?
Eu zic sa cititi toata cartea.
Tom Wright, Justification, InterVarsity Press, 23-24.
God BLESS.
nicio problema, Liviu, dar chiar eram curios.
Nu, îmi trebuie titlul şi cartea pentru a putea da citatul cînd am nevoie de el.
cînd cineva îmi dă un citat interesant, cum este acesta, mi le strîng un document, mă scutiţi de o grămăzime de muncă.
Iertare, n-am vrut să fiu ofensator! 🙂
încercam doar să îmi fac viaţa mai uşoară pe spatele aproapelui, exploatarea omului de către om 🙂
„Oamenii se casatoresc din doua motive: pentru a nu face pacate trupesti si pentru a deveni parinti. Dar cel mai importamt dintre aceste doua motive este acela de a nu face pacate trupesti”
Sf.Ioan Gura de Aur, Problemele vietii, Ed.Egumenita, pag. 364.
da, aceasta este perspectiva tradiţională, deşi sînt teologi ortodocşi, care tacit şi tot în spirit patristic, încearcă să articuleze şi o altă paradigmă.
Fr. Marius, ar fi extrem de benefica o prelegre in aceast scop, cunosc atat de multe persoane care sunt nefericite („miserable”) din cauza ca nu sunt casatorite si sunt CONVINSE ca ar fi fericite daca ar fi casatorite.
multumesc!!
am avut o serie întreabă la IRis, încă se telvizează în reluare la Credo, a treia oară, cred!
Am transmis mai departe!
Familia a fost intemeiata inainte de cadere. Deci, primul scop, zic eu, ar trebui gasit chiar la inceput, cand Dumnezeu a facut familia. Atunci nu aveau nevoie de sfintire. Cred ca Dumnezeu lucreaza la caracterul nostru si prin partenerul de viata (sfintirea) si celelalte lucruri sunt realizate in cadrul familiei, dar scopul prim al casatoriei, as spune, este oglindindirea lui Dumnezeu.
Tot ce a mai ramas din Raiul de altadata este casatoria ! Desi, prin caderea omului in pacat, casatoria cu familia, cu bune, cu rele a ramas, a fost si ramane ultimul bastion care il infrunta pe Satan. „Funia impletita in trei nu se rupe usor !”
Creatia veche a inceput cu instituirea si constituirea familiei ! Creatia cea noua va culmina cu o casatorie in ceruri ! (vezi 2 Corinteni 11:1-3, Efeseni 5:32; Apocalipsa 19:7-9; Apocalipsa 21:1-7; Apocalipsa 22:17: „Si Duhul si Mireasa zic VINO !” Adica al ei, al Miresei este ultimul suspin dupa implinirea cu Mirele !)
After all these years, I see that I was mistaken about Eve in the beginning; it is better to live outside the Garden with her than inside it without her.
– Adam’s Diary
That’s a good one!
excelent, exact.
Aşa mă gîndesc şi eu, de fapt am spus-o la Iris.
…orice a făcut şi face El, e spre slava Lui (Romani 11:36).
Deşi voia lui pentru noi e sfinţirea noastră(1 Tes. 4:3), adică punerea noastră la o parte (înspre partea Sa), cred totuşi că sfinţirea unul prin altul cade sub Slava care I se cuvine.
Deşi putem aduce slavă lui Dumnezeu şi dacă suntem sfinţiţi unul prin altul, asta prin viaţa noastră, dacă părtăşia din familiile noastre e oglindirea părtăşiei din Trinitate, prin aceasta mărturia noastră înspre Dumnezeu are o mai mare greutate.
Greutatea aceasta e dată de relaţiile din care se formează familia şi care sunt atât de greu de realizat.
impreuna mantuirea si sfintirea
Irina, ţie pot să îi recomand liniştit din Dogmatica Pr. Stăniloae, vol III, Taina Nunţii.
Citeşte şi spune-mi ce crezi.
@casatoria este…un mijloc care face ca legatura dintre barbat si femeie sa fie cu adevarat o legatura completa, o legatura a unei comuniuni totale intre persoane, in care se realizeaza fiecare complet ca persoana, sau ca om adevarat, ajutandu-l si pe celalalt in acest scop, asa cum a voit-o Dumnezeu cand a creat pe om ca barbat si femeie, spre o completare reciproca.
…O casatorie crestina se incheie intre doua persoane, iar fidelitatea comuna a celor doi fata de al treilea – Dumnezeu – ii pastreaza pe acestia intr-o adevarata unitate intre ei si cu Dumnezeu”. Propriu-zis Hristos este cel care savarseste Taina casatoriei, dar o savarseste unindu-i pe cei doi in Sine si ca atare El ramane permanent ca mijloc de unire intre ei. Daca ei se despart de El, se slabeste si unitatea intre ei. @
pr. Staniloae
in concluzie scopul e completarea reciproca si unitatea in si cu Hristos 🙂
aici citit pînă la capăt?
cred ca pana la capat – n-am cartea, am gasit ceva pe net. Nu stiu daca sunt doar fragmente sau tot capitolul.
draga Irina, merită să cauţi toată cartea!
sînt sigur că o vei găsi.
Geneza 1
26. Apoi Dumnezeu a zis: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant.”
27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
Geneza 2
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.”
18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19. Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.
20. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
23. Si omul a zis: „Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru ca a fost luata din om.”
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup.
Biblia ne spune ca Eva a fost creata pentru ca nu se gasea un ajutor potrivit pentru Adam. Din pasajele de mai sus nu reiese insa ca ajutorul potrivit se refera la sfintire asa cum este una din optiunile de mai sus. Adam avea nevoie de ajutor in ceea ce fusese pus sa faca (versetul 15).
Corect, şi ce era pus să facă?
să creeze!
Ce sa creeze?
Inainte de a fi creata Eva:
Geneza 2
15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.
Dupa ce a fost creata Eva:
Geneza 1
28. Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant.”
Geneza 2
18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19. Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.
20. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
23. Si omul a zis: „Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru ca a fost luata din om.”
Intrebarea este ce fel de ajutor ii trebuia lui Adam. Atat Adam cat si toate vietuitoarele au fost create din pamant, doar Eva este cea care a fost luata din Adam. El avea nevoie de cineva care sa fie din el. Este profunda exclamatia lui Adam din versetul 23 de mai sus si aceasta ne arata ca intr-adevar omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Ceva asemanator este cu Biserica si Domnul Isus. El este in noi si noi in El.
Imi pare rau ca nu pot exprima in cuvinte profunzimea acestor 2 legaturi (Adam-Eva si Isus-Biserica).
In ziua de azi poate intelege cu adevarat legatura dintre un barbat si o femeie in casatorie doar cel care isi ia nevasta pe care o hotaraste Dumnezeu pentru el.
Casatoria este o binecuvantare atunci cand incepe in trei(Dumnezeu-sot-soti), continuua si se termina tot asa;
….. este o afacere (daca imi dai, iti dau) atunci cand promoveaza materialismul (sa nu se pieda o afacere, o mostenire);
…. este un jug greu, cand fiecare trage intr- o alta parte, in mod egoist, atunci cand viciile isi spun cuvantul si se incalca juramine;
…. este un cosmar cand „mierea” s-a terminat si ura ia locul dragostei;
….. este o cruce cand unul dintre soti a ales sa urmeze calea credintei si desi multi spun ca cel credincios este prapastuit, nu este adevarat, cel nenorocit este cel necredincios, pentru ca nu are spriginul si ocrotirea dumnezeiasca.
Casatoria este facuta pentru a sustine binecuvantarea, procrearea, ajutorul reciproc
NO COMMENT !
1. „Casatoria este o binecuvantare atunci cand incepe in trei(Dumnezeu-sot-soti), continuua si se termina tot asa;”
2. „Casatoria este facuta pentru a sustine binecuvantarea, procrearea, ajutorul reciproc.”
Casatoria n-are scop. La fel ca arta 🙂
1. Daca nu este niciun scop, totusi exista…plictiseala. Daca nu exista dragoste in casatorie, exista kitchura…
2. Spre deosebire de arta validata prin talent, totul e kitch…
3. Spre deosebire de implinirea unei meniri dumnezeiesti, casatoria fara dragoste este ceva…mecanic…, rutina, plictis… Vezi, daca n-are scop !
Atentie. Daca am spus ca nu are casatoria scop, ca si arta, nu inseamna ca fac analogie intre ele, si ca cele doua seamana in vreun alt fel. Tot ce spuneam e ca ele seamana in sensul asta.
Alta problema, daca un obiect de arta e kitsch, nu inseamna ca a fost creat fara scop. Din contra, kitschurile ies atunci cand urmaresti ceva. Arta trebuie facuta din dragoste pentru arta, casatoria din dragoste pentru cealalta fiinta. Dar nu o faci cu niciun scop. Dumnezeu ne-a creat cu vreun scop? Nu cred. Ca am capatat noi scop prin prisma evenimentelor ulterioare, aia e altceva. Ideea de om nu e „purpose-driven”.
Ba şi arta are scop, întotdeauna a avut.
Nici măcar Ars gratia artis nu înseamnă că arta nu are scop.
Intr-o lume in care nu exista pacatul si efectele sale, singurul scop fusese: „Nu este bine ca omul sa fie singur!” ASTAZI sunt valabile toate cele amintite mai sus!
deci este bine ca omul să fie o comunitate, precum Sfînta TReime, nu?
Ar fi multe de spus pe tema asta! Hai sa fim sinceri! Nu este bine ca omul sa fie singur!!! Trebuie sa traim in comuniune cu toti oamenii(relatii sociale). Dar relatia in casatorie impune mult mai multe aspecte! Cert este, ca cei doi trebuie sa incerce sa fie UNA. Cati reusesc nu stiu!
să trăim în comuniune cum Dumnezeu este comuniune de Persoane?
Sondajul ar trebui să fie cu multiple choice. Motivul a fost unul singur: omul să nu fie singur, consecințele au fost multiple: toate cele amintite de dvs. și multe altele.
Că tot e„ ziua lu’ valentina” și vorbim despre viața de căsătorie, vă spun o întâmplare din cartea dragoste și respect (parcă):
Un soț era pe patul morții și toată familia era în jurul lui cu excepția soției (erau căsătoriți de 60-70 de ani) care gătea în bucătărie. Trăgându-și sufletul și simțind mirosul prăjiturii lui favorite, o roagă pe fata lui să se ducă să-i spună soției să-i dea și lui o prăjitură. Întorcându-se, fata îi răspunde: „A zis că nu-ți poate da pentru că prăjiturile sunt pentru invitații de la priveghi.”
Cred ca ea-si pregatea prajituri pentru propriul priveghi…Murise deja…
Beni
Asta-i prea de tot. Am vazut casnicii ratate si ura si dispret din partea sotilor, dar asta si aia cu: „cand vei cadea la pat, am sa vars apa inaintea ta si nu-ti dau sa bei”, sunt prea exagerate.
Ar fi putut sa-i dea macar de bucurie ca e ultima data cand o face, dar sa nu-i dea stiindu-l muribund, nu cred.
ia da tu pagina unde scrie asa ceva, ca nu prea-mi vine sa cred. am acasa cartea si-o sa verific de-i asa. „intamplarea” asta circula ca banc. poate si autoarea tot ca un banc a spus-o.
Pot trăit așa de mult oamenii în căsătorie?
Cred ca nici una din variantele de mai sus… sa ma explic: Domnul l-a facut pe Adam si i-a dat de lucru. Adica i-a trasat o misiune. Lucrand si ocupandu-se de gradina si-a cam constientizat singuratatea nenea Adam si atunci Domnul a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur, am sa ii fac un ajutor potrivit… Cele mai reusite casnicii pe care le-am vazut eu sunt cela in care barbatul stie la ce e chemat si in functie de misiunea incredintata lui si-a ales sotia (sau l-a lasat pe Domnul sa aleaga pentru el).
Asa a facut si tanarul seminarist din „Charlotte Loweschold” de Selma Lagerlhoff…, care este la antiteza cu Ester Phrynne din „Litera Stacojie…”
Deh, nu toti au parte de aceeasi clarviziune, si mai ales pana la casatorie ! Dupa casatorie, toti, barbati sau femei, devin mai intelepti sau…se resemneaza !
Charles Haddon Spurgeon spunea in cartea sa :”Eu si casa mea vom sluji Domnului”:
„Sunt unii barbati care, inainte de casatorie sunt foarte nefericiti; dar dupa ce se casatoresc, nefericesc si pe altii ” (am mai spus lucrul acesta la alta postare…)
Eu am votat Sfintirea unul prin altul, mi se pare cel mai bun raspuns din lista, sper sa fie si cel corect.
şi atunci Adam şi cu Eva înainte de cădere ce scop aveau?
Eu cred ca, relatia dintre om si Dumnezeu fiind intacta, scopul lor era asa zisul „mandat cultural” (acela de a creea) si atat. Dar astazi, relatia fiind rupta, scopul principal trebuie sa fie refacerea relatiei, sau „mandatul preotiei”, mandat caruia subordonam mandatul cultural.
hmmm, din nou întreb: scopul lor sau scopul lui Dumnezeu. Ce-a avut Dumnezeu în plan cînd Şi-a creat chip şi asemănare.
Casatoria e forma legala a lui „te iubesc si vreau sa-mi petrec toata viata alaturi de tine”
Casatoria fara „forma legala” este concubinaj ! Nici macar casatorie de proba…ci numai proba !
Te poti otravi de proba ?
da, Sky, ar trebui să ne re-obişnuim că vorbele noastre se pot înţepeni în acte şi au greutate.
Sunt tanar , necasatorit…urmeaza poate, la un momnt dat sa fac acest pas…si inca nu am conturat un anume scop casatoriei…motive da….in chestionar erau prezentate cateva motive: a scapa de tensiunea sexuala, de singuratate etc…cred ca pana la urma fiecare motiv are o cota procentuala la unitatea scopului ( procentul difera in functie de sex,personalitate, cultura etc )…personal nu as putea ca spune ca ma voi casatorii numai pentru un motiv anume.
întrebarea nu era pentru ce motiv te vei căsători TU.
întrebarea este PENTRU CE SCOP TE CĂSĂTOREŞTE DUMNEZEU?
Scopul casatoriei are in vedere implinirea unor obiective multiple
casatoria fiind o „institutie” creata de Dumnezeu are in mod cert valente multiple iar scopul ei nu poate fi unul singur, intrucat sunt vizate toate cele trei componente ale omului trup, duh, suflet.
in ceea ce priveste trupul obiectivele casatoriei sunt:
– ajutorul potrivit (pentru barbat) usurarea muncii, protectia (pentru femeie), barbatul avea datoria sa pazeasca, sa protejeze gradina Edenului inca inainte de crearea „Ise-i” asta inseamna ca exista deja nevoia de protectie
– procrere (umpleti pamantul)
– placere – nu e la intamplare ca placerea unirii sexuale este, in plan fizic, cea mai intensa; Dumnezeu da mult mai multa importanta acestui aspect decat omul (pseudo-pudic)
iata omul vorbeste de „luna de miere” dar Domnul da „anul de miere”(12 luni) in care barbatul sa stea acasa si „sa faca placere nevestei lui” ( in vremea Vechi Testamentala barbatul era scutit 12 luni de responsabilitati sociale si/sau militare ca sa poata sa se bucure fizic de nevasta sa)
in ceea ce priveste duhul mintii, obiectivele casatoriei sunt:
– comunicarea (combaterea singuratatii, prin implinirea nevoii de comunicare)
– completarea venita tot ca urmare a manifestarii comunicarii
– cunoasterea celuilalt- exprimarea ideilor conduce la cunoasterea celuilalt
In ce priveste sufletul, obiectivele casatoriei sunt :
– innobilarea fiintei umane prin posibilitatea manifestarii sentimentului suprem: dragostea (dragostea in manifestarea ei divina nu se poate manifesta asupra propriei persoane ci presupune minim inca o persoana, sotia initial si ulterior copiii care sa fie beneficiarii ei ( la fel cum darurile spirituale sunt date spre folosul altora )
– intelegerea gradului de intimitate maxim al dragostei („Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine. ” Isaia 62:5 – comparativ privind, dimensiunea spirituala a relatiilor dintre fiintele iubite-unite
– intregirea la nivel emotional (afecte) a unuia prin celalalt, empatia
In concluzie sunt cel putin trei obiective pentru fiecare element al omului (trup, duh, suflet).
@Sebastian:
„…in chestionar erau prezentate cateva motive: a scapa de tensiunea sexuala, de singuratate etc…”
Eliberarea de tensiunea sexuala, era la punctul 5, dar fie !
Avand in vedere ca esti destul de „parguit” pentru casatorie, totusi, te vei casatori, fie macar numai pentru sex. (Intreba-te, cat va dura ?)
E ceva normal, e ceva pur carnal. Nu uita insa ca si animalele o fac, pur instinctual, dar au un scop: ca sa procreieze ! Si cand te gandesti ca depun eforturi supreme, uneori isi sacrifica viata pentru procreiere. Pentru cucerirea partenerei (si nicodata invers) etaleaza atata iscusinta, rabdare, talent, exercitiu si nu se lasa demoralizati de…complexe de inferioritate, nici de concurenta sau opulenta puterii etalate de catre rival… In dragoste (nu in eros) nu exista rivalitate. Fiecare iubeste ce-i al lui. Menit pentru el.
Cu atat mai mult omul, inzestrat cu ratiune, inteligenta, logica imbatabila, argumentatie stiintifica daca vrei (nu conteaza ca esti ateu sau credincios), un bagaj impresionant de sentimente (nicidecum resentimente). Vezi ce faci ! Totusi poti deveni temerar, doar persverand pentru un scop !
@Sebastian:
„…personal nu as putea ca spune ca ma voi casatorii numai pentru un motiv anume.”
Tocmai iti spuneam:
Sexul in sine, apreciat izolat, este un scop ! Dar atunci de ce sa te mai casatoresti ?
Poti avea relatii „de pasaj” doar pentru descarcarea de tensiune sexuala. „Dragostea intre doua trenuri” nu o poti considera casatorie ci „affaire” adica aventura, adica sa sari fara parasuta (sau cu tot cu aceasta) in hau.
Dar in niciun caz nu o numi casatorie !
Cum spunea si Beniamin Cruceru, lista cu sondajul trebe sa ne dea multiple choices, pentru ca asa cum e ea ni se da impresia ca unele din puncte se exclud, si nu este asa. Simplu spus, casatoria e o calatorie in 2 inspre mintuirea celor 2 in primul rind, si nu numai. Eu ma gindesc la mintuirea ei, ea se gindeste la a mea si uite asa avem grija unul de altul in Domnul. Simplu spus, in realitate lucrurile sunt mai complicate.
Putin…., în primul rînd călătoria celor doi spre mîntuire????? Waw? Şi ce fac cei necăsătoriţi, nu se mîntuie?
în primul rînd este expresia care mă deranjează.
dacă mai ţii minte, chiar în primele două întîlnir de la Iris am tratat această problemă? de ce ne căsătorim?
N-are legătură cu mîntuirea ÎN PRIMUL RÎND.
suferim de boala lucrurilor care sunt „mai complicate in realitate.” dar pana acum in ce termeni analizam problema? basme? de ce sa nu spunem IN PRIMUL RAND lucrurile care sunt in realitate?
🙂
„Dumnezeu cheama un barbat si o femeie intr-o relatie speciala de casnicie ca sa se ajute unul pe altul in procesul sfintirii, pentru a ajunge la calitatea ceruta de Dumnezeu”
Gigi Cosman, la el am auzit-o
Eu cred că afirmaţia este incompletă. Poate că ar trebui pusă în context.
Acest răspuns nu ține cont de scopul avut de Dumnezeu pentru căsătorie înainte de cădere.
Corect, ori acolo este „nu este bine ca omul să fie SINGUR”. este verdictul unui Dumnezeu TReime de Persoane.
BenO, cred ca raspunsul tau e cel mai simplu si mai corect.
Desi este nepopular acest fel de a gindi, cineva a spus:”nu ne casatorim ca sa fim fericiti, ci ca sa fim sfinti !” Fericirea este darul lui Dumnezeu pentru cei ce-l slujesc cu toata inima.I-mi aduc aminte de o vorba din batrini cam asa (se refera la cei ce pornesc pe acest drum fara El ) :”acum nu mai e vai de mine, ci e vai de noi”
Cind in casatorie cei doi se complecteaza unul pe altul in implinirea scopului Imparatiei lui Dumnezeu, atunci ei vor experimenta ceeace spune Biblia la Proverbe 15-15: ….”cel cu inima multumita are un ospatz (nunta) necurmat”
Cred ca prin casnicie, ca si prin creatie in general, Domnul se descopera pe Sine omului.
Putem gandi ca si scop procrearea in masura in care astfel descoperim imaginatia incredibila a Dumnezeului nostru drag.
Ca si scop – să luptăm împotriva singurătăţii, in masura in care ajungem sa intelegem cu adevarat valoarea comuniunii, a partasiei.
Ca scop – oglindirea părtăşiei din Sfînta Treime (unitatea persoanelor): sa il intelegem pe Dumnezeu, dintr-o alta perspectiva decat aceea de concept.
Ca si scop eliberarea de tensiune sexuală: limitele impuse de Dumnezeu sunt benefice din multiple motive. Intelegem deodata ce inseamna si cata valoare are fidelitatea, preluarea responsabilitatilor, perseverenta, rabdarea.
Ca si scop – sfinţirea unul prin altul (ajutor potrivit ): pentru ca El e sfant!
Niciunul din aceste scopuri nu cred ca e gresit, dar e incomplet. Prin casnicie Dumnezeu pur si simplu ni se releva intr-un mod deosebit, mai intim. Prin sentimentele ce le porti sotului, prin viata de familie, ajungi sa intelegi mai bine, in afara de tot ceea ce inveti, ce ESTE Dumnezeu.
Pe sistemul ca daca nu ma casatoresc niciodata nu Il voi descoperi pe Dumnezeu pe deplin?
Pe nici un sistem de genul :).
Nu cred ca exista DOAR o modalitate de a-L descoperi. Aceasta e una dintre ele – cum spuneam la inceput. La fel cum nu inseamna ca – odata casatorit – automat Il si descoperi.
ba da, Există doar o modalitate şi numai una singură CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA.
aDICĂ Isus Cristos, Fiul care ni l-a descoperit pe Tatăl prin Duhul.
Atît
„Man exists in a free confrontation with his fellow man, in the
living relationship between a man and his neighbor, between
I and Thou, between man and woman. An isolated man is as
such no man. “I” without “Thou,” man without woman, and
woman without man is not human existence. Human being is
being with other humans. Apart from this relationship we
become inhuman. We are human by being together, by seeing, hearing, speaking with, and standing by, one another
as men, insofar, that is, as we do this gladly and thus do it
freely. In Jesus Christ—the one who is for all the others—
human existence is reflected in its vertical reality in the history
of the relationship between God and man, and in its
horizontal reality in a history that necessarily takes place
between men.” Karl Barth , God Here and Now, Routledge Classics 2003, pag. 7-8.
Mulţumim!
asta înseamnă că celibatarrii au revelaţia limitată?
Păi nu asta afirma Adamu’ lui Mark Twain ? anume că s-a înşelat în privinţa Evei de la început; că e mai bine cu ea înafara Edenului decât fără ea în Eden. Şi aici putem specula că Adam avea să l cunoască mai bine şi pe Dumnezeu dacă era ămpreună cu Eva, decât singur fără ea . 🙂
cred că Mark Twain a avut gînduri mai puţin pioase şi se gîndea altfel la uzul grădinilor cînd a spus chestia asta.
Nu, inseamna ca nu au parte de revelatie sub aceasta forma. Nu este singura: exista Biserica, exista implicare sub nenumarate forme in vietile fratilor, exista partasie frateasca, etc.
1. Procreerea, alungarea singurătății și ușche ispita aduc în total ceva peste 11%
2. Sfințirea și întrinitarierea reprezintă restul de circa 89%.
– Ca să votezi în prima grupă nu e nevoie să apelezi la argumente creștine neaparat, lucru imposibil pentru cei din categoria a doua.
(Un asemenea sondaj pe un blog cu vizitatori preponderent creștini majoritari rezultatul ar fi fost mult diferit cred.)
– Mi s-a părut comic (sau trist?) faptul că au fost mai mulți care au votat pentru eliberarea de tensiune decât pentru alungarea singurătății.
(Un sondaj dedicat vârstelor de la a treia în sus ar fi dat rezultate mult diferite, again)
– Pentru cei din prima grupă Geneza pare să fi lăsat o urmă mai puternică în subconștient relativ la subiect decât scrierile pauline
mulţumim pentru comentariile rezultatelor,
mă gîndesc să mai aşteptăm puţin ca să se răcească postarea, abia apoi să verificăm din nou rezultatlee.
Da, şi eu sînt surprins de acest poll.
A meritat.
Acum ştiu ce am de predicat la nunţi.
eu am votat ultima varianta.
Ce parere aveti despre urmatorul articol: http://www.focusonthefamily.com/marriage/gods_design_for_marriage/marriage_gods_idea/the_divine_order_to_marriage.aspx ???
Cateva selectii din articol:
Marriage is the full expression and design of God’s image in human beings.
The Trinity (Father, Son, Holy Spirit) is a family, and thus man in God’s image must be made a family as well. Therefore, a man cannot completely realize the essence of his existence until he learns to exist with someone and for someone. Both relationship and communion are crucial to this process.
For what reason is man to marry a wife? Because woman was originally a constituent part of man, she must return to become one with him again, so that the full expression and design of God’s image in human beings can be revealed.
da, crd că se apropie destul de mult de ceea ce cred.
Eu cred că numai o triadologie bine articulată ne poate îndrepta spre aplicaţii corecte în domeniul vieţii de familie.
Pingback: Dansul elvilor, scopul căsătoriei, declaraţie de “ziua îndrăgostiţilor” şi o reţetă: soul cake « La patratosu
oglindirea părtăşiei din Sfînta Treime (unitatea persoanelor, ) pt ca implica mai toate domeniile din viata noastra, emotional, spiritual, social.
aşa se pare, Lacrad.
Preparing for marriage by Boehi, Nelson, Schulte & Shadrach arata 3 scopuri:
– Mutually complete one another – Gen 2:18
– Multiply a godly legacy – Gen 1:28a
– Mirror God’s image – Gen 1:26-27, Ef. 4:32
Daca scopul casatoriei e si procrearea, avem voie noi sa o oprim ca sa nu ne inmultim prea mult, este vreun verset in Biblie care ne da voie?!
„întrebarea este care a fost DESIGNUL LUI”.
Pot sa ma declar uimit ca nu ati pus ca optiune si „sa reflecte taina de care vorbeste Pavel in Efeseni 5”? Sau tocmai asta era spilu’, sa se prinda comentatorii?
Puteți!
Nu pun la indoiala familia sau casatoria. Totusi, am intrebat si la pagina de intrebari, conform Bibliei, cum se casatoresc doi oameni, cum a instituit Dumnezeu casatoria? Ca pe un act religios, ca pe un act civil? Ce inseamna a te casatori in Biblie?
Faptul că suntem creați bărbat și femeie evidențiază scopul, precum și prima poruncă: înmulțițivă și stăpâniți pământul. Două femei își țin mai bine de singurătate decât un bărbat și femeie si vice versa. De sfințit, ne putem sfinți cu sau fără soț/soție. Am fost creați pentru rodnicie; așa cum dăruirea totălă a lui Isus pe Cruce a produs fiii Biericii, așa și împreunarea bărbatului și a femeii.
Iubirea totală va fi întodeauna rodnică, fie ca devenim părinți biologici sau adoptivi.
Am pus o data această întrebare înainte de o prelegere si absolut nimeni din sală nu a știut acest răspuns. Prea mulții consideră fiii a fiind „consecință”, nu „scop” a căsătoriei…și de aceea căsătoria a ajuns unde a ajuns.
Acel mister despre care vorbește Pavel in Efeseni 5:25 face referire la iubirea aceasta totală (Isus a vărsat ultimul strop de sânge și ultima suflare) , fidelă (uniunea între Cristos si Biserică este pe vecie, în ciuda păcatelor Bisericii), liberă ( Isus S-a dăruit pe sine Ioan10:18) și rodnică. Aceste 4 caracteristici trebuie să fie prezente în căsnicie ca aceasta să oglindească iubire Trinitară și uniunea dintre Cristos si Mireasa Sa. Am înțeles mai bine toate acestea citind „Theology of the Body” a Papei Ioan Paul II
Ca sa fim o reflectie a unitatii si armoniei din Trinitate!