Doresc să prezint scuzele mele publice faţă de fraţii penticostali răniţi sau întristaţi, prin ricoşeu, de remarcile dure din scrisoarea publică a pastorului Mateaş, scrisoare pe care am găzduit-o pe blogul meu.
Aşa cum am precizat, intenţia mea a fost cu totul alta decît de a-mi răni fraţii şi/sau rudeniile (reamintesc faptul că bunicul din partea mamei a făcut parte dintr-o biserică penticostală). Exerciţiul s-a vrut cu totul altul, dar … fiecare mai avem de învăţat.
Dacă vă întrebaţi asupra influenţelor sau cauzelor politice ale acestei decizii, doresc să vă scutesc de scenarită acută şi pierdere de vreme.
O zi de post şi privirile intristate ale unei surori din biserica noastră, care vine din mediul penticostal mi-au fost de ajuns. Nu m-a tras nimeni de urechi, nu m-a luat nimeni la raport. Nu prea reacţionez la acest fel de presiuni … nici la cele mediatice, după cum s-a văzut în alte ocazii. Există şi alte mecanisme, dialoguri şi alte tipuri de relaţie decît cele din blogosferă. Poate că inima de păstor a biruit contra altor părţi ale inimii … Da, ştiu, talibanii de ambele amîndouă părţi sînt dezamăgiţi. Să le fie spre sănătate!
Avertizez că voi modera cu spor şi entuziasm alte comentarii incitatoare sau dăşchizătoare la alte direcţii de conflict ori jigniri prin ricoşeu.
Veţi spune că nu sînt consecvent şi reacţionez pripit şi sangvinico-sentimental. Da, este adevărat! Şi s-ar putea să mai aveţi dreptate şi asupra altor acuze.
Reacţinez inconsecvent? Uneori prostia este dovada cea mai evidentă de consecvenţă şi consecvenţa este, în anume cazuri, mare prostie.
În fond este săptămîna mondială de rugăciune. Nu ştiu la ce altceva ne-am aştepta decît la reacţii neaşteptate, nu? Nu asta ar trebui să se întîmple după rugăciune?
Nimeni nu-i perfect!
Continui să cred, în naivitatea mea, că miza acestui conflict teologic nu este deloc pe linia baptisto-penticostală.
Postarea nu este ştearsă, ci parolată.
Am păstrat compensatoriu dreptul la replică al dr. Emanuel Contac.
Aş ruga, cinstit cititorii şi comentatori, să încerce alte registre de dialog decît linia de atac penticostali contra baptişti, baptişti contra penticostali.
semnat cu 1 minut înainte de a pleca spre Aleşd.
UPDATE:
din păcate pentru că unii dintre talibani au găsit să se „excrimeze” la celălalt post, cel cu trimiterea la postarea dr. Emanuel Contac, am fost nevoit să trec sub aceeaşi parolă şi postarea cu pricina.
Sper ca acum să se domolească în sfîrşit cei care au chef de bombardea.
Dacă sînt destul de intuitivi şi inteligenţi, vor găsi singuri cele două, de fapt, o singură parolă 🙂
Marius Cruceru 
Pingback: Scuze publice (via Marius Cruceru) « Methoughts, mefeats and medefeats
Mulţumesc pentru receptare şi acceptare!
Să dea Dumnezeu să avem un an mai bun.
Deja m-am re-apucat de 1 corinteni 14 şi de pneumatologia ioanină via Augustin 🙂
“imi pare rău” pentru talibanii dezamăgiţi şi de o parte şi de alta.
Fii binecuvantat frate Marius!!! A fost prima data, cred, cand am ignorat un mesaj de pe blog…ceea ce s-a dovedit a fi un lucru bun. Dar daca au fost intristari si suparari acum va fi un cadru de iertare. Un an cu ganduri de pace si bucurie.
Mihai, poate a fost bine, poate a fost rău … să vedem! Gînduri de pace, dar nu de orice fel, gînduri de bucurie… dar cu freamăt şi cutremur.
Ma bucur de resctia dv si imi cer si eu iertare.
Multe binecuvantari!
eh, vorba furnicii, după ce a călcat-o elefantul: se putea întîmpla şi invers 🙂
Simpatică afirmaţie…mi-a stârnit un val de râs…
Apreciez mult această atitudine. Să vă binecuvinteze Domnul în 2011, cu un spirit de toleranţă şi cu o atitudine constructivă!
cu toleranţă??? Cu asta nu mă prinzi nici în 2011.
Constructiv!
Depinde..
Dave deWitt avea o rugăciune bună..
Doamne, ajută-mă să construiesc unde construieşti Tu,
să dărîm unde dărîmi Tu,
şi să pot face diferenţa dintre aceste locuri.
Cine are Duhul intodeauna este calauzit de El si spune ca si poetul cintarii:
„Te rog Stapinul meu prea bun,
Prin Duhul sa ma-nteleptesti,
Sa nu darim ce Tu zidesti
Sa nu zidesc ce Tu darimi”
Amin!
„Spirit de toleranta” inseamna cumva si dragoste crestina?. 🙂
rasuflu usurat…desi mai am ceva de zis, insa pe privat. 😉
ok!
Vă mărturisesc sincer, că apreciez mult această postare a dumneavoastră. Am sesizat în câteva rânduri, tendinţa unora de a spune noi penticostalii şi voi baptiştii. Îmi făceam probleme pentru bruma de ecumenism care mai exista în mediul evanghelic.
nu cred că sînt ecumenic în senul larg al cuvîntului, Corneliu…. şi nici nu sînt un fan al dialogului fără condiţii. Aici este foarte precis domnul Pleşu în video-ul de mai sus.
Danut Manastireanu:
@”ar putea contesta viscerala dihonie antipenticostala a baptistilor romani. Vorba englezului, ‘there is a lot of water under the bridge’.”
Nu stiu la cine va referiti…
Criticile la adresa penticostalilor, ba chiar si ortodoxilor, erau incomensurabil mai dure prin anii ’60-’70 decit acum. Din cind in cind, mai rabufneste cite-o chestie…dar caracterizarea dvs e exagerata. Ba si tonul e nepotrivit pt o postare de pocainta…
Tocmai am primit ieri un ingrijorator email din partea fr. Tzon. Si sunt tzonist. Ieri ne reamintea ca crede ca credinciosii ce pacatuiesc se-ntorc sub influenta celui rau, avind nevoie de vindecare… Chestia asta e cam greu de digerat chiar si pt penti. Martusisesc ca am fost iritat de felul in care a fost tratat Tzon, dar el ar avea o lunga nota explicativa cu mine, ca tzonist/calvinist, d-apoi cu baptisti mai dogmatici? Apoi, ne descire articolul lui McScirtz despre conflictul dintre Pavel si Jesus. AM remarcat si eu aarticolul, nu conflictul….Sa fim seriosi; e pacat de dinsul. Nu-s teolog dar citindu-va doar pe dvs am gasit o gramda de discutii pe toate temele, de-ti trec toate convingerile… Daca Tzon era de la Cucuietii din Deal, precum pastorul Mateias, nu m-as fi mirat daca s-ar fi surprins de descoperirea carismaticilor. Pe cind acestia „isi curata casa -Christianity Today” in America, dinsul n-a aflat nimic din apucaturile lor. Poate e only in America… N-am nimic cu strajerii sinceri. Dar cu teologii am multe, inclusiv si mai ales cu Tzon, asa tzonist cum sunt..
Doru Radu, se dovedeste inca o data proprietatea pe care o are adevarul, aceea de a iesii la suprafata. Stiu ca nu a fos usor de scris ceea ce ati scris mai sus.
Commentul meu era pentru Mănăstireanu , dar vă că a dispărut, bine a făcut.
SDM
Cine a văzut filmul ,,Dacii” ? Rula prin anii ’70. Este acolo o scenă memorabilă: după ce Gelula trădează şi deconspiră locul unde se găsea Decebal, Gelula ajunge la judecata dacilor. Gelula spune: ,,…Eu în nebunia mea de … m-am întors şi am muşcat mâna celui ce m-a hrănit…” (citat aproximativ oricum mi se iartă, au trecut mulţi ani de atunci…nu dela daci, ci de la vremea când am văzut filmul…!)
Cineva astăzi a muşcat mâna care l-a hrănit.
Asta apropo de Pilde, Pleşu şi mănăstiri.
Mulţumesc Marius David.
SDM
nu e vorba de filmul „Dacii”, ci de „Columna” si nu GeRula (Ilarion Ciobanu) tradeaza, ci Bastus (Gheorghe Dinica).
Atunci ai înţeles sensul celor spuse de mine mai sus.
SDM
@SDM
dimpotriva, nu am inteles. Cine este Gerula, cine este Bastus, cine-i Decebal? Cine si cui a muscat mana, cine pe cine a tradat?
Am impresia ca intriga era mai simpla in 106.
adrian: Mulţumesc de ajutor. Nu sunt un iubitor de filme , dar scena este importantă, mai precis dialogurile şi acţiunea şi mai puţin importante sunt numele personajelor şi numele actorilor. Înţelegerea referirii mele e o chestiune de istorie recentă ce depinde şi de cunoaşterea istoriei recente a celui ce a muşcat mâna cuiva, asta nu doar prin postul lui de pe blog. Interpretarea se poate face pornind şi de la: ,,Asta apropo de Pilde, Pleşu şi mănăstiri.” OK ? Ţine seama că Gerula a fost o vreme aproape de cel căruia i-a muşcat mâna. Important este să înţelegi cine a muşcat mâna şi cui a muşcat-o.
SDM
adrian: dacă tu spui că Bastus trădează, atunci aşa este, asta nu-i important. Revin eu cu clarificări. Cineva a scris aici un răspuns care din fericire a fost repede cenzurat. Eu am reuşit să răspund celui ce a scris, dar au rămas câteva frânturi din răspunsurile mele. Dacă nu cunoşti istoria recentă (undeva prin 1996-1998) a celui ce a scris răspunsul (adică ,,muşcătorul” de mână), atunci va fi foarte greu să înţelegi referirile mele. Cred totuşi că sunt unii care au înţeles. Cheia care te va ajuta este: ,,mănăstire”. Asociind cheia cu ,,muşcătorul” vei înţelege cine este muşcătorul…!
SDM
adrian, încă ceva: vezi, eu am uitat numele celui ce a muşcat mâna lui Decebal. Şi asta are o semnificaţie. Te rog să reţii un principiu pe care aş dori să-l aplici şi vei avea de câştigat: numele ,,muşcătorilor” de mâini se uită, se pierd în istorie, dar numele celor muşcaţi rămâne… !
Când muşcătorii sunt ameninţaţi cu uitarea, totdeauna se vor agita cu speranţa că nu vor fi uitaţi, vor muşca tot ce întâlnesc.
Dacă hazardul sau istoria sau norocul, spune-i cum vrei, te va duce lângă cineva mai mare decât tine, ai libertatea să te desparţi de el, du-te, ocoleşte pământul de câte ori doreşti, după cum mintea-ţi dictează şi până rămîi fără pingele la sandale, dar niciodată nu te întoarce spre el rânjind şi cu intenţia să-i muşti mâna.
SDM
@SDM
imi cer scuze, dar tot nu inteleg.
Nu pricep cine-i „muscatorul” si cine pe cine „musca”?
Nu va obositi sa ma faceti sa inteleg, se pare ca imi lipsesc o multime de variabile din situatia pe care dvs. o aveti in vedere.
Uneori poate fi reconfortant sa nu pricepi cum stau lucrurile.
adrian, cred că ai dreptate. Ne oprim aici.
Cu respect
SDM
asta este de reţinut:
„Uneori poate fi reconfortant sa nu pricepi cum stau lucrurile.”
mulţumim de clarificări şi exactitate! 🙂
MD, eventual taie citatul dar te rog să laşi restul, commentul meu adresat lui Mănăstireanu.
Mulţumesc
SDM
să văd dacă îl recuperez
imi cer si eu scuze de bruma de ironie adusa fratelui Mateas…
de fapt eram mai ofticat de decizia gazdei de a gazdui asemenea texte… talibano „rigor mortis”.
In sfarsit
Fiti binecuvantat de Domnul!
Totusi ceva imi scapa, ma intreb care a fost „exercitiul care s-a vrut” prin publicarea scrisorii??? Cum de nu s-a prins nimeni?
Ba, s-au prins, dar probabil n-ai avut timp să urmăreşti tot parcursul!
apreciez initiativa de a va cere scuze … insa sunt in dubii (nu inteleg) pentru ce va cereti scuze … ca ati postat scrisoarea? daca da, aceasta inseamna ca nu sunteti de acord cu ea?
…
asteptam raspuns si la aceste intrebari: care este motivul scuzelor? sunteti de acord cu pastorul Maties (penticostalii sunt eretici)? ce reactie va avea uniunea baptista? pastorul Maties va fi sanctionat pentru ce a scris? (doar exista o alianta evanghelica in care baptisti sunt aliati cu ereticii conform scrisorii) si alte intrebari de acest gen.
.
si vorba dumneavoastra: sunt lucruri mai inportante pentru care ar trebui sa luptat nu cine-i mai”eretic”decat altul … daca tot am facut o alianta (baptisti cu penticostalii, si nu numai).
Domnu fie taria ta!
draga Dani,
eu cred că se înţelege foarte clar pentru ce îmi cer scuze!
Textele pe care le scriu le scriu întotdeauna cu presupoziţia că cititorii mei sînt mai deştepţi decît ai lor!
Woow
Se poate si asa?
am gresit numele pastorului, numele real e Mateas, imi cer scuze 😀
super initiativa de parolare.
Cred ca trebuie sa ne concentram asupra trairii noastre crestine si nu asupra a ceea ce ne dezbina. Altfel are Cel Rau un castig de la noi.
Cred ca sunt atatea lucruri care ne leaga si care trebuie sa ne faca sa conlucram nu sa ne dezbinam!
sigur, să conlucrăm! Idei? 🙂
Duhul Sfant e bun. El rodeste frumos si da daruri bune. Ce facem noi? Ne biciuim unii pe altii cu nuiele!?
„Dragostea e cea mai mare dintre daruri pe pamant,
Cu ea vietuiesti in lume si nu vei cadea nicidand…
Cine zice ca iubeste pe Domnul Isus Hristos
Si pe un frate il uraste, el este un mincinos”
…spun versurile unei ‘cantari penticostale’
iartă-mă, Mich, din punct de vedere literar, versurile sînt proaste,
mai bine citezi direct din Scriptură, îţi spun de unde: 1 Ioan!
Da stiu ca versurile sunt proaste literar (tipic multor cantece poporale). Am vrut sa evidentiez impactul prezentei sau a lipsei dragostei. 1 Ioan e bun.
draga Danut,
fără supărare, dar am moderat comentariul tău.
Mulţumesc de aprecieri, dar dincolo de asta, pentru că din nou nu ai putut reţine chestiunile despre care am mai discutat, cometnariul tău a devenit sursă de incitare al discuţii paralele care riscă să stîrnească alte ricoşeuri. (oare chiar numai la P.N. se reduce totul în cultul ăsta. puternic om 🙂 )
Ce să mai zic de chestiunile pe care le afirmi… aduc jignire nu numai celor pe care i-ai vizat, dar îl jignesc pe actulalul preşedinte al cultului…. tot prin ricoşeu.
Fr.Marius gresesc eu daca cred ca nu este logic ca sa se comenteze despre fratii baptisti de catre cei care au parasit confesiunea baptista, pentru una cu doctrina nesanatoasa, sau care nu au fost inciodata in mijlocul baptistilor?
eu as pune parola la comentarii; acestia doar sa asculte, mi se pare mult
mai corect.
Apoi, daca ai plecat de la un Cult, imbratisind un altul care e impotriva Cuvintului, cum poate acest om sa aiba opinii obiective?
e normal sa-l lasam sa le raspindeasca printre cei care nu cunosc adevarul, influentindu-i si facindu-i poate sa pacatuiasca?
Sunt multe semnale despre trairea vietii fara compromis sau minciuna
a fratelui Negrut; totusi unii isi permit sa -l vorbeasca de rau mereu, de ce credeti ca se intimpla asta?
Cine a stat tare pe vremea comunistilor, cum se poate ca si acum, (cind ei”nu mai sunt” ) sa fie atacati?
Sunt prea multi „fosti”eroi, dar falsi credinciosi, care aduc un deserviciu celor care au ramas tari in vremuri grele.
nu era doar acea scrisoare , ci si alte comentarii acide desp IT pe care le-ati gazduit ….un croitor masoara de 3 ori si taie odata ….multa pace
Romi, îmi pare rău, nu-s croitor,n-am de unde să ştiu cum fac croitorii…
nu ştiu dacă „multă pace” este urarea cea mai bună. Prea multă strică unora.
eu zic numai pace!
imi pare rau sa va contrazic dar sinteti croitor… de carari…
romi:
croitorul care măsoară de trei ori, nu-i croitor bun, cel mult unul nesigur dacă nu chiar unul care nu stăpâneşte meseria. Poate chiar are … uituceală. Un croitor bun din priviri ştie ce material are în faţă. Nu crezi asta ?
SDM
Felicitari!
Tarziu, si cu iz de fals .
Mulţumesc, Dan, trebuia să te faci psiholog. Acesta este riscul pe care mi l-am asumat, nu-i aşa?
nobil si intelept! La fel ca vorba ardeleneasca de prin locurile pe unde pastoresti: „dupa ploaie chepeneag!” :))
revin cu o precizare: comentariul meu de mai sus nu intra in categoria celor apreciative lansate de aplaudacii de-aici si de pretutindeni ai gazdei. Fara sa fiu malitios, spun: ba din contra! Cred ca postarea de mai sus ar fi putut fi prima (cronologic vorbind) de pe blogul acesta si poate atunci am fi fost scutiti de multe rele. Spun poate, pt ca asa cum s-a demonstrat aici (si nu numai) natura umana e imprevizibila.
si o intrebare pe care o pun „generatiei tinere de teologi” care se perinda pe-aici si pe alte bloguri persifland (si folosesc un eufemism): nu credeti, dragi „teologi tineri” (sper sa simta totusi cineva) ca postarea cu Paharele de la Biserica din Alesd trebuia sa va puna in garda inainte de prima Duminica din luna???
si o intrebare pt noi toti, implicati direct sau colateral in aceasta stare de framantare de mai bine de-o luna: cati dintre noi intindem mana in blid linistiti si impacati?…sau cati o mai intindem?
Frumos spus, foarte frumos!
Că veni vorba de tinerii teologi, eu l-aş întreba pe Marius dacă ei îi sunt şi ucenici. Şi nu mă refer doar la Fabrica de Bărbaţi. Mai exact, sunt curios dacă îi îndrumă şi la capitolul pastoraţie şi trăire creştină, sau doar îi pregăteşte ca teologi din batalionul de geniu. Contează mai mult ca ei să redefinească ce ar trebui să implementeze baptiştii de aici înainte, să implementeze ei înşişi tradiţia şi doctrina baptistă deja consacrată, sau să le clarifice şi betoneze teologic? Care din laturi o consideră mai importantă pentru ei ca indivizi, pentru el ca maestru şi pentru baptişti? Cel mai mult m-ar interesa dacă şi cum le corectează atitudinile şi relaţionarea, nu tezele şi corectitudinea expunerilor. Dar poate nu e nimic de corectat după părerea lui Marius – depinde pentru ce anume îi pregăteşte.
draga Ciprian,
1. Îţi mulţumesc în numele comentatorilor pentru epitetele atribuite 🙂
2. persiflarea, ironia…. etc. sînt parte a tinereţii, pe de o parte, pe de altă parte, acţiuni ca cele ale lui Petrică Lascău cred că incită la ceea ce tu spui. Pînă şi mie, care de luna acesta devin „bătrîn” îmi este greu să mă abţin.
3. o parte din răspunsul meu pentru tine este în dreptul răspunsului către Dyo.
4. Eu am întins mîna liniştit.
Îţi pun o întrebare de 10 puncte: cînd este ultima dată cînd la Cina Domnului, în urma cercetării de sine, ai ajuns la concluzia: AXIOS – VREDNIC şi ai luat.
Eu de fiecare dată, de 25 X 12 (adică de vreo 300 de ori, dintre care de vreo 180 am dat-o eu) de ani încoace ajung la aceaşi concluzie NEVREDNIC şi apoi strig HAR.
Nu faci la fel?
Vorba lui Dănuţ, Ciprian, după unele tipuri de comentarii, chiar nu îţi vine să faci gesturi de genul acesta.
Dănuţ spunea ceva despre foştii colaboratori cu securitatea, că nu mărturisesc pentru că toată lumea le-a analiza, psihanaliza, reanaliza scuzele şi le-ar încărca cu propriile semnificaţii sau i-ar executa oricum public.
Probabil şi această chestie cu „scuzele publice” ca şi „binecuvîntarea lui Alin Cristea” sînt o lecţie pentru mine şi poate că merită să sfîrşesc undeva în închidere în sine.
Este mai sănătos şi predispoziţia cu riscul spre fibrilaţie atrială poate fi redusă constant, bănuiesc.
Pingback: Dyo despre ultima strigare de război | Blog
Draga Nomorefear, ce-a făcut fratele Lăscău este de prost gust. Acum mi-a trimis cineva şi gîndurile sale de Anul Nou. Eu, nu ştiu de ce, dar tot am presupoziţia asta, din cîte aud eu împrejur… idioată, că Duhul Sfînt nu face casă bună cu prostul gust.
Prefer un creştin care are bun gust şi probează prin asta plinătatea de Duhul, altuia care probează prin alte probe.
Nu știu dacă ai realizat dar am mai lăsat un very short message pe aici semnat Sam. Același 🙂 . Asta ca să nu profit de o eventuală eroare de identificare.
Am scris ce am scris la mine pentru că asta e și părerea mea sinceră. Dyo a mers mai departe cu al lui dar… dar eu nu-mi permit și nu aștept mai mult. E vorba de give and take cum se spune pe aici, lucru care se întâmplă foarte rar în zona evanghelică de o bucată.
Thanks for hosting
draga Sam, nu cred că am văzut mesajul tău. Poţi să mi-l indici. S-ar putea să îl fi scăpat. Lucrez doar din panoul de control.
A, nu. credeam că nu ai realizat că Sam are Nomorefear :). Acum e clar.
Feel free to kick me out anytime you feel like it.
Nu, stai lniştit, chiar nu realizasem.
De ce să te dau afară?
Poate dati si o definitie a bunului gust d-vs care nu sunteti tolerant dar se pare ca va tolerati destul de usor greselile fara sa le tolerati pe ale altora.
draga Maria, cine scrie mult greşeşte mult, n-am pretins vreodată că aş fi infailibil, dimpotrivă, sînt conştient de greşeli de typing, de ortografie uneori, chiar dezacoarde şi alte lucruri de acest gen, graba, multa vorbă şi altele.
Nu ştiu cînd îţi voi fi dat impresia că sînt politistul gramatical al blogosferei, dar… ce să-i faci, ţinem la noi înşine, de asta ne vedem mai greu propriile greşeli, este în lumina versetului: „iubeşte pe aproapele ca pe sine… ” vezi, tot Ego-ul este măsura dragostei, trebuie să fim egofili înainte de a fi adelfofili.
apoi… corectez ca să fiu corectat, în lumina versetului „faceţi voi oamenillor mai întîi ce voiţi apoi să vă facă vouă”.
IAtă că virgulă corectura ta este bine-primită, în măsura în care este. Este?
@marius,
ma bucur nespus de mult ca Dumnezeu ti-a dat puterea sa faci”pasul inapoi.”
Deoarece ai specificat ca „te-ai reapucat de 1 Cor.14 si de pneumatologia ioanita..” doresc sa postez un raspuns dat lui Shifu,pe linia aceasta,ca urmare a audierii predicii tinuta de fr.I TON;
@shifu,
pe un alt blog, faceai afimatia ca I Ton predica”invataturile penticostalilor”..
Ti-am raspuns,si-ti raspund si aici ca afirmatia ta NU ESTE ADEVARATA (ca sa nu zic altfel).
L-am urmarit ,special, pe fr.I Ton ,duminica seara la Biserica Penticostala Philadelphia-Portland si am constata ca;
1-Fr.I.Ton -cu toate “laturile”care i sau aruncat in cap,a ramas un om pasnic,fara sa jigneasca pe cineva-desi are toate motivele.
2.-Fr. I Ton a predicat din TOATA Scriptura,facind referiri biblice atit in VT cit si NT respectiv Evanghelii si Epistolele Pauline.
3.-Prin cuvintul predicat fr.Ton a “mustrat”cu blindete si finete pe toti “noii nascuti din nou” indiferent de denominatiune cultica.(au fost si fr.baptisti etc)
4-Asa cum am afirmat in alt post,fr.Ton in prezent si-a combatut propria “invatatura” data dealungul anilor-agreata de baptisti-privind interpretarea celor scrise la 1 Cor.14;1 -prin folosirea “abuziva si fortata” a conjunctiei SAU in loc de SI cum este scris.
.,,Urmariti dragostea.Umblati SI dupa darurile duhovnicesti,dar mai ales sa proorociti.”
Deci NU SE POATE DRAGOSTE FARA DARURILE DS(in totalitate)
5.- Cine “se trezeste” la conjunctia SI il va urma pe fr.Ton iar cine nu se trezeste ,ramine “intepenit” in conjunctia SAU ce nu este scrisa in acest verset
6.- In prezent Dumnezeu il foloseste pe fr. I Ton ca un fel de “CATALIZATOR” intre fratii bapti-pentico-strajeristi si alti,fapt pentru care S-AR PUTEA SA APARA O NOUA GRUPARE A CELOR TREZITI.
Eu simt ca DEJA GERMENII au aparut.
7.-Fr. I.Ton este un ” AS ROMANESC” in TEOLOGIE si nu numai,care trebuie pretuit si incurajat in activitatea misionara pe care o face.
In consecinta SHIFU ori vrei ori nu vrei,eu sau altii ,Dumnezeu isi trezeste copii care sint ai Lui si-i echipeaza cu ” armatura” descrisa la Efes.6;11-18 in vederea intimpinarii marilor evenimente ce vor avea loc in scurta vreme.
TREZESTE=TE PINA MAI ESTE TIMP.
Cum se face ca cei de la Philadelphia inca nu au pus reluarea predicii lui Ton de dumineca dupa amiaza? Poate stie cineva sa ne spuna . Sau poate cei de la conducere au gasit ca nu e chiar binevenita cuvintarea domniei sale.
Acum am gasit ,predica lui Ton de dumineca de la Nicky.
http://www.philadelphiaro.com/ph/video/2011-01-02pm/ton.html
Ascultat!
cam pretenţios, Drago… „Dumnezeu ţi-a dat puterea”… sînt cazuri în care nu cred că trebuie să Îl amestecăm în toate.
Uneori Dumnezeu şade cu mîinile în sînt aşteptînd să vadă ce facem noi. Să nu-l băgăm în toate.
Mi-a dat sănătate azi, dar maşina am parcat-o singur!
Tocmai am audiat şi eu predica lui I.Ton de la Seattle.
Nu voi intra în detalii, dar nu sînt de acord cu tine în toate punctele.
Dar mai bine o las baltă.
Sunt o persoana simpla….nu stiu multa teologie ( uneori pre multa , te-ologeste), dar stiu ce scrie in Biblia mea…si acolo nu gasesc scris nici despre penticostali, de baptisti sau alte culte, ci doar despre crestini,iubitori de Dumnezeu si urmasi ai Domnului Isus…
Ma gandeam uneori ,citind bloguri crestini, cum se uita Cerul la ce se petrece pe pamant, intre copii care spun, fiecare ca ei sunt mai ai Domnului decat ceilalti…
Ce spune un tata cand, cei 7 copii, sa zicem, se cearta intre ei ca-s mai ai tatalui decat celalalt….
Ma tem ca si-n Cer si pe pamant ….” ISUS PLANGEA”….
Va doresc un An Nou binecuvatat de Domnul cu multa , multa dragoste pentru Domnul si pentru oameni….
„Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.”
Pingback: Felicitări pastorului Marius Cruceru! « Ungândbun
da, mulţumesc, nu cred că este cazul, nu se pot transmite felicitări pentru aşa ceva.
Să păstrăm proporţiile!
Apreciez gestul tau si nu pot decat sa sper ca si Patru Lascau va face ceva similar in privinta acelei deloc curtenitoare scrisori a lui Gavrila ( un pamflet care nu-si are locul in atmosfera tensionata care s-a creat deja ).
Am ramas totusi cu impresia unor lucruri spuse pe jumatate; nu ai mers chiar pana la capat in acest demers. De aceea am avut ezitari la inceput in a aprecia articolul: la o prima citire ieseau in evidenta niste disclaimere nespuse, dar subantelese din atmosfera postarii.
Punctual:
– Nu ai precizat nicaieri „am gresit”. Acest lucru explica poate de ce avem de-a face cu „imi cer scuze” si nu cu „imi cer iertare”. Eu te cred cand spui ca nu ai vrut sa lovesti in penticostali; totusi ai facut-o si mi-e greu sa cred ca nu ai anticipat, catusi de putin, ca ei vor fi ofensati de aprecierile lui Mateas de Bratca
– Nu explici in ce consta acel faimos deja „exercitiu” intentionat de tine prin publicarea scrisorii
– Nu ne oferi un minim de dezaprobare a scrisorii lui Mateas. Stiu, e greu dupa ce ai recomandat-o odata, dar cred ca era necesar sa-ti spui si tu opinia cu privire la etichetarea penticostalilor ca „eretici”. Inteleg ca iti pare rau ca astfel de ganduri au ajuns la cunostinta penticostalilor, nu si de faptul ca ele exista …
Repet, apreciez gestul tau, dar exista loc pentru ceva chiar mai profund … sper.
Apreciez si eu aceste scuze publice. Consider ca raman totusi neclarificate cateva aspecte mentionate foarte bine de Dyo. Eu unul nu inteleg nici acum ce ar fi putut iesi bun din mediatizarea acelei scrisori jenante. Poate ca anumite „Clarificari” din partea lui Marius ar fi utile.
Un an nou binecuvantat!
tocmai am scris, evit „clarificările”, mai ales cu noile conotaţii datorate lui Iosif Ton.
Chiar credeţi că merită?
Exerciţiul ar putea fi cel de imersiune în realitate, pentru ca la ieşirea la suprafaţă să vadă toată lumea dacă poţi rămâne creştin în condiţii mai puţin decât idilice.
Sau o submersie în i-realitate
Ca si cum ai experimenta reactiile oamenilor in timpul exploziei unei bombe in metrou; se pot colecta date interesante. Pacat doar de „cobaii” folositi …
da, Dyo, cu sigura diferenţă că vorba lui Murphy, cuvîntul „cîine” nu muşcă, nu-i aşa?
ah, da, este mai puţin dureroasă, de ce nu, chirurgia amatoricească de pseudopsihologi pe sufletul lui Mateaş, nu-i aşa?
Sau chiar pe intenţiile mele!
aşa ne trebuie!
Exact! Ne meritam soarta! Aruncam bombe dupa care ne plangem de schijele care ne-au sifonat costumele.
Nu s-a atins nimeni de sufletul lui Mateas – chiar l-am vazut cum scrie pe unul dintre bloguri sub pseudonim si … imi place. A crezut ca o analiza in care toti non-baptistii sunt eretici va trece netaxata de mediul evanghelic romanesc, inca necopt dar totusi trecut de stadiul gangurelii: naivitatile costa uneori si aduc multa suferinta. Sunt convins ca o sa treaca peste asta.
Nu este el victima in povestea asta, desi imi pare ca incerci sa ne convingi – inutil – de acest lucru …
Nu, greşeşti,
1. Mateaş nu scrie sub pseudonim. Niciodată!
2. Mateaş nu scrie pe bloguri în general. A scris o dată! I-ajunge!
3. de care mediu evanghelic vorbeşti? De cel de pe internet? E cu ottul altul faţă de cel de la firul ierbii. Eu am văzut azi pastori la comunitatea baptistă care l-au felicitat pe Mateaş. Primiseră scrisoare de pe pastornet, nu de pe blogul meu.
Să ne trezim, fraţilor! Cam asta era ideea… sîntem într-o altă lume, noi, toţi ăştia blogosloviţii!!! Există lumea lui Mateaş şi lumea lui Marius Cruceru sau Dyo, două lumi diferite.
4. Nu încercam să te conving că el e victima. Victima, dacă citeşti cu atenţie.. toate intenţiile mele ascunse în text, este sora V. de la Aleşd în ochii căreia m-am uitat. Eu chiar credeam că ai citit textul meu.
@Marius Cruceru
Nu stiu de ce se tot continua discutia asta. A fost simplu de la inceput. S-a putut intelege clar ce ati urmarit cu scrisoarea aceea la care ati facut referinta pe blog, intr-un articol.
Blogosfera oricum nu va fi matura niciodata, fiindca tot timpul se vor trezi unii-altii sa-si faca blog, din varii motive. Si nu exista nicio garantie ca unii vor sa se maturizeze sau ca pot. Mai am si alte exemple, vorba cuiva.
draga Ascultarea,
îţi spun eu de ce se continuă.
Legalismul şi fariseismul se manifestă şi în acest fel: trebuie ca cineva să îşi ceară scuze AŞA CUM VREM NOI. Fariseism şi legalism în sens larg înseamnă orice standard propriu impus altora în lipsa libertăţii celuilalt de a-şi asuma chestiunea respectivă în conformitatea cu realitatea în care acesta trăieşte, în conformitate cu înţelegerea.
Da, putem să ne spunem părerea, sigur…
mie mi se pare un act grotesc să începi să critici şi să analizezi scuzele cuiva, presupunînd, prin reducerea la absurd în cazul meu, că ar fi sincere… să te apuici să analizezi scuzele cuiva este ca şi cum ai începe să analizezi rugăciunea publică a cuiva.
Se poate analiza, retoric, morfologic, sintactic, psihanaliza etc.
Se face?
Părerea mea este că bate înspre lipsa de bun simţ cel puţin comparabilă cu cea imputată mie şi lui Mateaş. Începem să fim chit cu cei care se ocupă de scormonirea aceasta.
1. si 2. Ba da, o face pe un blog a carui identitate nu vreau sa o fac publica pentru a nu-l atrage in acest conflict. Daca te intereseaza, pot sa iti spun numele blogului si pseudonimul … pe privat.
3. asa cum este el, mediul blogosferic ne reprezinta cu toate angoasele, idiosincrasiile, obsesiile si talentele noastre. Minimalizarea lui nu poate fi facut fara riscul caderii in ridicolul desuetudinii „realului”
4. Imi inchipui ca sora din Alesd n-a citit scrisoarea de pe o foaie de hartie. Probabil ca a aflat de la cineva care citeste pe bloguri. Chiar nu are rost sa ma expediezi cu ironii ieftine; eu am citit textul tau si incerc sa iti arat ca mai sunt sute alte persoane ca dansa ranite de gestul vostru. Faptul ca nu poti sa te uiti in ochii lor nu inseamna ca ele nu sunt la fel de reale precum sora V.
Este inutil sa inceci sa ne smulgi chiar si o singura lacrima pentru bunul si sensibilul pastor Mateas. A invatat si el o lectie in zilele astea, sper.
1. Da, sînt foarte curios unde comentează sub pseudonim. Nu-i genul. Îl voi întreba, s-ar putea să greşeşti.
3. n-am înţeles ce vrei să spui cu fraza „asa cum este el, mediul blogosferic ne reprezinta cu toate angoasele, idiosincrasiile, obsesiile si talentele noastre. Minimalizarea lui nu poate fi facut fara riscul caderii in ridicolul desuetudinii “realului””. Este mult prea înaltă pentru mine.
4. nu, a citit aici. ESte una dintre comentatoarele de pe blogul meu.
aşa cum am spus deja… şi pentru dînsa şi pentru alţii mi-am cerut scuze. Se pare că TU nu eşti mulţumit în primul rînd, dar nu este orice fel de nemulţumire. Vrei o autopsie cu videocamera deschisă. Nu cred că voi intra în astfel de chestiune.
5. Este inadmisibil să vorbeşti de ironii ieftine cînd spui „Este inutil sa inceci sa ne smulgi chiar si o singura lacrima pentru bunul si sensibilul pastor Mateas. A invatat si el o lectie in zilele astea, sper.”
draga Dyo,
1. Mulţumiri de aprecieri. Nu cred că se face la astfel de chestiune… „felicitări, aprecieri”, mai ales în genul în care au făcut-o cîţiva, printre care şi Dănuţ… „felicitări… DAR… ŞI DĂ-I ŞI ARDE-L!” Din nou naivitatea mea este mare. Speram că această postare nu adună deloc comentarii. Aşa m-aş fi aşteptat (aşa aş fi sperat), dar, mărturisesc că o parte din inima mea îmi spunea că locuiesc totuşi între aceeaşi confraţi români care stau pe laviţă. Româînul stă în spaţiul analitic precum peştele în apă.
2. Petru Lascău face o chestie de prost gust. Cumnatul meu, cetăţean american dintr-un neam vechi de nobili (Lancaster) m-a convins cît de grotesc este să te joci cu numele oamenilor. În engleză ai şi mai multe posibilităţi. Cînd poceşti numele cuiva sau îl pui într-un context derizoriu, atentezi la idenditatea respectivului într-un mod de o agresivitate nedemnă de creştinism. Mărturisesc faptul că eu însumi m-am lăsat tîrît de ispita calamburului de multe ori (chiar şi acum m-a ispitit un joc cu numele Lascău, dar mă abţin muşcînd buza şi tastatura de partea cu numerele). Chestiunea este făcută fără talent şi cu mult prost gust, nu pun la socoteală atmosfera tensionată. Cel mai tare m-a durut contextu în care i-a aşezat numele lui Daniel Brânzei, dat fiind faptul că îi ştiu sensibilitatea şi cea naturală şi cea legată de nume. Grotesc.
În acest fel se atentează şi la memoria tatălui, Vasile Brânzei. Ce să mai spun de aceia care au fii care le poartă numele şi care devin implicaţi fără voia lor în acest fel de jocuri de cuvinte. Iertaţi-mi lipsa de simţ al “omorului”.
Grotesc. Gest necolegial, cel puţin faţă de pastorii din Statele Unite, dacă de cei din România nu îi pasă.
Dar… Petrică Lascău… welcome în blogosfera românească!
3. Trecem la partea de disclaimere. Din nou nu te poţi abţine nici tu nici alţii să nu plasaţi suspiciunea de „ascuns, subînţeles (a propos, aşa se scrie, nu subânţeles, că e cu prefix)” etc. Hermeneutica suspiciunii este alt lac în care balcanicii se îmbăiază constant. Îmi ceri să raţionez, să clarific intelectualmente un impuls care nu cred că are nevoie de explicaţii şi de apărare. Există, believe it or not, şi sper că şi tu ai trecut prin momente din acestea, dacă nu… atunci e grav şi întrerupem discuţiile … sper că şi tu ai trecut prin momente în care ai simţit că trebuie să faci ceva atunci şi acolo şi gata, fără să te simţi nevoit nici măcar faţă de tine să îţi dai explicaţiile cu pricina. Mă întreb de două zile încoace: oare chiar nu putem citi un text simplu, aşa cum este scris, fără să aşezăm în subtext tot felul de intenţii. Eu cred că mă bănuieşti ori de prea multă inteligenţă, ori de prea puţină inimă.
4. Distincţia dintre „îmi cer scuze” şi „îmi cer iertare”, deşi mă provoacă filologeşte, nu voi ridica mănuşa acum. Voi spune doar atît: iertare îmi cer în general soţiei, îmi cer iertare cuiva care stă în faţa mea faţă către faţă cu nume şi grimasă, nu unui public nevăzut, dintre care mulţi ascunşi în pseudonime. Scuzele publice într-o stfel de situaţie cred că sînt onorabile şi mulţumitoare. Vrei mai mult! Pot face mai mult, dar trebuie să mă gîndesc bine. Să îmi reglez tirul intenţiilor ascunse cu mai multă grijă 🙂
5. Da, am anticipat că vor fi ofense, dar eram sigur că această baterie este deja arhiuzată, cartuşele trase toate şi speram să se treacă mai repede la subiect după cîteva strîmbături şi de o parte şi de alta. Mărturisesc că ispitele de om de ştiinţă în cazul acela au fost mai mari decît cele sentimente care vin din inima de pastor. Aceea a fost greşeala mea. Şi mai este o chestiune, dar pe care o voi trata pe privat, dacă vrei să îţi răspund.
6. Azi am avut o întîlnire cu pastorul Mateaş. am discutat tete a tete chestiunile şi locul în care am considerat că a greşit. Scrisoarea a fost scrisă în fierbinţeala dezbaterii şi îmi pare deopotrivă rău că gînduri precum „baptiştii nu sînt mîntuiţi că n-au Duhul”, atitudini de genul Cristian Ionescu şi PEtrică Lascău există şi de o parte şi de alta aşa cum mi-a părut extrem de rău că Emanuel Contac l-a ridiculizat mai mult decît ar fi trebuit făcînd abuz de ironie în dreptul unui om onest, sensibil şi chiar fermecător cînd îl întîlneşti faţă către faţă.
Azi mi-aş fi dorit o întîlnire între Emanuel, care are cam jumătate vîrsta lui Mateaş şi acesta din urmă. Ar fi fost o întîlnire interesantă.
7. Mulţumesc de aprecieri încă o dată, dar aş fi sperat că există loc de ceva mult mai „superficial”, de o citire mai naturală a textului meu decît ai făcut-o tu şi alţii în cele peste 60 de comentarii de pînă acum, aşa cum am sperat ca textul binecuvîntării lui Alin Cristea să fi fost citit nu ca o binecuvîntare ipocrită şi şmecherească, ci reacţia unui om rănit care a suportat o jignire, căutînd să răspundă într-un alt mod, dacă nu elegant şi creştinesc, măcar… creativ. Înţeleg că asta nu-mi interziceţi niciunii, creativitatea, dacă sentimentele normale, naturale, omeneşti, ce să mai zicem de cele creştineşti îmi sînt contestate.
va cer anticipat iertare pentru faptul ca postarea mea nu are legatura directa cu subiectul.
spuneati de publicul nevazut.
este o chestiune care nu imi da pace in ultimele zile.
nu stiu daca si pe citi ii mai deranjeaza aceasta problema a anonimatului pe internet.
recomand din toata inima acest articol al lui Andrei Cornea despre problema in cauza:
http://www.revista22.ro/netrebnicia-pe-internet-8744.html
sa-l citeasca si rasciteasca toti cei care se ascund in spatele unor nickname-uri.
faceti un experiment si spuneti ca nu veti mai lasa comentariile anonime pe blog. veti vedea cite comentarii veti mai avea!
nu cred ca mai intrati in top wordpress 🙂
cred ca prin aceasta metoda blogul este si un mod de a stirbi intr-o anumita masura autoritatea pastorilor si a lucrarii in general.
retin un comentariu din urma cu ceva vreme in care o preastimata comentatoare ii recomanda unui opinent sa nu mearga la pastor intr-o anumita problema, nu o retin, pentru ca nu are niciun rost, pastorii sint asa si pe dincolo.
acum, aceasta persoana merge la biserica, banuiesc. spuneti-mi ce autoritate are pastorul acela in fata ei?
ma gindesc citi sint la fel fata de pastorii lor si stau duminica de duminica ascultindu-i in banci.
de aici folosirea nickurilor, care mi se pare o expresie suprema a lasitatii si ipocriziei. ar mai spune aceste lucruri daca ar sti pastorul din biserica sau fata in fata cu cei incriminati sau atacati? cum pot sta in oglinda mai ales cei ce pretind a flutura adevarul si nu au curajul de a si-l asuma?
de asta, asa cum spuneam pe blogul lui Emanuel Contac, ii felicit pe toti cei care ma ataca oricit de dur (si Domnul stie cit dau si eu ocazia), dar au onoarea sa-si dea numele.
ei, se va spune, poti sa-ti inventezi un nume. are rost insa sa mai discutam acest lucru si sa vorbim de pocainta?
disclaimer, ca tot e moda.
nu intentionez sa ii jignesc pe toti comentatorii care nu isi dau numele. sint sigur ca unii dintre ei au motive intemeiate si de buna credinta.
sint sigur ca acestia nu se vor simti vizati.
se intelege clar la ce categorie am facut referire, precum si ideea pe care am subliniat-o si care cred ca este o problema reala.
eu sînt sigur că i-ai jignit deja şi s-au simţit vizaţi 🙂
da, si de fapt m-a pus sa scriu Marele Inchizitor 🙂
Exact!
🙂
Marele Inchizitor de la Oradea este şi în spatele eclipsei tocmai trecute, Profetul din Burzuc aranjează deja noul guvern şi va pune noul preşedinte în funcţiune. De fapt tocmai trage Franţa de urechi că nu ne-a primit în Schengen.
Cu rotirea pămîntului se va ocupa mîine.
: )) oh, da! nici n-o sa pot durmi noaptea asta.
nu stiu daca stiati, dar el e aceeasi persoana cu Papusarul; ca sa stiti 🙂
tu erai preastimata opinenta.
cine nu are onoare poate dormi linistit.
ma mai gindesc oare pe citi dintre cei care imi scriu ii cunosc personal. eu sint nimic, dar ma gindesc la dvs. sint sigur ca unii va sint studenti.
poate ne intilnim sau va intilniti si in fata nu spun nimic.
sa imi spuna cineva cum nu este aceasta lasitate si ipocrizie.
noi nu ne cunoastem.
suntem din acelasi oras, asa ca daca daca te vad intamplator, promit sa-ti pun piedica, sau trag un claxon. : ))
sa zicem ca lasi ar fi astia care nu-si dau numele, adica nu sunt curajori, nu se stie niciodata, dar ipocriti mi se pare cam mult. dar duc.
Daca sunt pastori care duc lipsa de respect si care cred ca isi cresc imaginea de sine folosind numele real pe un blog, nu am nimic impotriva, sa isi foloseasca numele real. Dar sa ii anunte cineva ca respectul si autoritatea deriva din altceva.
Mie mi se pare ca unora li se face un serviciu, folosind un pseudonim. Sunt scutiti de gafe si situatii penibile. Internetul, spre deosebire de biserica, nu uita repede si nu iarta repede 🙂
Si ce e mai rau, cu amaratul asta de internet, e ca ne face pe toti la fel…si ca, indiferent de marimea fontului cu care ne semnam numele sau indiferent de cat de multe majuscule „tipam” si cate titluri ne atasam, tot niste anonimi ramanem.
In rest, numai de bine.
am citit de doua ori si tot nu am inteles ce ati dorit sa spuneti.
de fapt nu cred ca ati inteles dumnevoastra ideea din postarea mea.
nu m-am referit la pastorii care scriu sub pseudonime.
va rog sa recititi postarea si, mai bine, articolul lui Cornea.
Multumesc pentru raspuns. Poti gasi observatiile mele la mine pe blog; aici spatiul devine prea aglomerat …
http://dyobodiu.wordpress.com/2011/01/06/marius-cruceru-explicatii/
Ti-am răspuns deja la gestul acesta. S-ar putea ca pentru unii să fie ok, pentru mine, nu!
Nu agreez modalitatea acesta de dialog şi am şi explicat de ce.
Dacă voiam să îmi transform comentariile în postări pe blogul meu sau pe blogurile altora, te anunţam şi pe tine şi pe alţii.
N-am dorit şi cred că ai abuzat, vînturîndu-mi textul, care reprezintă PROPRIETATEA MEA, pe spaţiul tău, chiar dacă îţi era adresat.
De obicei se cere voie, dar… fiecare mai avem de învăţat, nu-i aşa?
Îţi amintesc că stai de vorbă cu unul dintre cei mai bătrîni blogări din blogosfera românească, patru ani şi vreo 3 milioane de accesări.
Cînd mai ai întrebări despre ce se face şi ce nu se face, răspund gratuit şi fără ironie.
Pingback: Scuzele lui Marius Cruceru – un pas spre normalitate. Aşteptăm şi alţii, în acelaşi sens … « Frică şi cutremur
Draga Dyo, ţi-am răspuns!
Si eu … dar m-ai moderat …
acum ţi-am lăsat comentariile şi pingurile şi ţi-am răspuns şi eu …
cam dur pentru gusturile mele…
bănuiesc că nu îmi „voi cere scuze” 🙂
Bine ca s-a terminat. Pe de alta parte domnul Marius a prezentat DOAR O PARTE a scrisorii pastorului de la Bratca. Adica partea partea cu Strajerii pare-mi-se, fara atacurile la alte culte.
Mai trebuie sa citim si printre randuri.
Dar numai daca vrem. Daca avem alta agenda o vom recunoaste in calea noastra neaparat. Asa se face ca.
Probabil ca asa e.
Pingback: Explicaţii mai detaliate ale lui Marius Cruceru cu privire la postarea cu scuzele « Frică şi cutremur
Am procedat in acest fel din ratiuni cat se poate de practice, legate de spatiu (devenise deja un carnat lung toata aceasta discutie), de prezentarea accesibilla dpdv al lizibilitatii discursului si pentru ca nici prin gand nu mi-a trecut ca te vei bloca in forma dezbaterii, in care nu vad sa-mi fi creat nu stiu ce avantaj sau sa fi scos vreun iepure din joben, ci vei privi la continut.
M-am inselat. Pentru ca tu consideri discutia incheiata, la fel voi proceda si eu, dovada ca voi scoate cele doua postari care se refereau la scuzele cerute penticostalilor.
Nadajduiesc in continuare ca Domnul te va calauzi in alegerea celor mai bune solutii fata de provocarile pe care ti le aduce viata.
Dionis Bodiu
draga Dyo,
am privit şi la conţinut, cu siguranţă, am şi făcut referire la conţinut în răspunsurile mele.
Faci ce vrei cu postările.
Observ că ai raşchetat o parte buna din comentarii; cred şi eu că e mai bine aşa.
Doar o remarcă mai am şi promit să mă opresc aici pentru că, cel puţin mie, îmi ajunge. Eu cred că subiectul în sine, „conţinutul” cum il numeam eu, transcede cu mult paradigma conversaţiilor de cafenea, pe care o sugerai la un moment dat. De aceea nu mi-am pus, recunosc, nici măcar pentru o clipită problema că voi comite o ofensă prin modul în care am procedat cu textul tău. Din punctul meu de vedere asta va fi o lecţie asumată cu mare atenţie de-acum încolo. Nu pot decât să regret că din pricina acetui viciu de procedură – pe care mi-l asum – s-a ratat discuţia pe problema în sine. Dar poate că nici nu erau aşa de importante opiniile mele, ale unui micuţ baptist plasat în dulcea mediocritate a provincialismului evanghelic din zona Târnavelor, adresate unui om care, sunt convins, nu duce lipsă nici de prieteni, nici de sfătuitori, nici de critici, în mult mai aglomeratul furnicar evanghelic orădean … În acest moment, chiar îmi regret impertinenţa …
Da, am raşchetat, cum spui,
mi s-a părut onest, dacă tu ai renunţat la „obectul” conflictului, să retrag clee două comentarii mai dure pe care le-am făcut în dreptul tău, deşi problema merită semnalată în continuare, poate voi scrie despre acest lucru o postare separată: ce se întîmplă cu comentariile noastre.
Despre conversaţiile de cafenea… eu cred că îţi poţi imagina cîte lucruri grele şi adevărate se pot discuta la o cafea la cafenea. Acolo s-au petrecut convertiri (mie mi s-a întîmplat aşa ceva) de aceea iau în serios şi discuţiile în maşină şi la cafea şi la ceai.
În comentariul meu spuneam şi îmi luam o măsură de prevedere, îndoindu-mă… „s-ar putea să te încarc pe tine cu păcatele din alte două păţanii, este posibil”.
Despre „problema în sine”. Eu cred că am atins şi acest aspect, faptul că reacţia mea nu răspunde aşteptărilor tale sau a altor personae. Încă îmi este vie în minte discutţia de la „binecuvîntarea lui Alin Cristea” în care, la fel, fiecare şi-a dat cu părerea despre cum ar fi trebuit să reacţionez. Cred că am încasat destul şi atunci şi acum.
N-avem ce face, sîntem diferiţi şi în situaţii diferite reacţionăm diferit, mai ales cînd este vorba de ceva spontan.
Ultima ironie nu-şi are locul mai ales în contextul în care m-am lăsat pălmuit în nenumărate rînduri pe gratis şi de oameni diverşi, cei mai mulţi fără nume. Tu măcar ţi-ai dat numele.
Este mult pînă să ajungi să încasezi ce am încasat eu în aceşti patru ani de blogging, între cele zeci de mii de comentarii, foarte mult…
Am şi eu, pentru toată lumea, o ghicitoare. Care dintre voi îi dă de capăt?
Ceea ce nu intelegi acum, vei intelege cand o sa vezi raspunsul ghicitoarei. Pana atunci, raman in continuare un vrednic de mila si insetat de accesari blogger …
bine!
Da, Dyo, am văzut răspunsul ghicitoarei.
Iată aici o chestiune interesantă.
De meditat şi… de pocăit
http://www.psihoterapieiasi.ro/2011/01/ecologie-relationala/
via Danut Manastireanu
Dragă Marius, oare îţi dai seama cât este de frustrant să vezi replici foarte, foarte lungi şi răspunsuri destul de scurte? Oricum, mult prea scurte pentru câte am vrea să aflăm de la tine – şi de obicei nu e vorba, zău, de reguli de blogging. Mi-aş dori şi eu ştiinţa de a te enerva în acel fel care să te facă să spui mai multe din ce crezi, ştii şi vrei. Dar mai simplu ar fi să mă înscriu la UEO şi să mă mut simultan la Aleşd, nu? A, da, mai e o soluţie: să mă angajezi ca şofer (atenţie la ochi, ar fi bine să alegi ucenici cu carnet!).
draga Agnusstick,
pe Patratosu am încercat comentarii mai ample,
cu cît am lăsat mai multe cuvinte, cu atît mi-au fost mai mult răstălmăcite, încerc să dezvolt şi expresia frustă, iată un oximoron 🙂
MAi ales în cazul acesta în care am sperat să nu am comentarii, analize, autopsii ale scuzelor mele, am încercat să nu lungesct discuţia.
Cred că expresiile scurte ne solicită mai mult decît cele foarte lungite.
Pe ultimul loc este timpul.
După cum vezi, în ultimlee zile blogul a fost pe ultimul loc, de la 11 la 12 noaptea. L a acea oră este destul de greu să răspunzi la peste 100 de comentarii în proză 🙂
Prefer poezia 🙂
utie că deja comentariul meu îl depăşeşte în număr de cuvinte pe al tău.
Cred că sînt unul ditnre cei mai deschişi blogări-pastori, profesori-blogări pe care i-ai putea găsi pe internet, nu-i aşa?
dacă din Patrăţosu şi din acest blog nu aţi aflat destule despre mine despre ce cred, ştiu şi vreau… nu ştiu cine ar mai putea fi mai transparent.