Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Domnul sa va binecuvinteze si sa va daruiasca la intreaga familie sanatate, har si putere ca s aIl slaviti pe El cu aceste talente.
A fost o incintare pentru mine sa va ascult.
Catalina
Mulţumim, ne amintim cu drag de anul care a trecut … între timp ne-am mai perfecţionat.
acum cîntăm cu totul altfel, dar atunci era imediat după naşterea Sofiei… era un context emoţinal mai special.
Foarte fain, suna frumos, multumim si va astptam si in 2011
Mulţumim, Mihai, se datorează şi ţie existenţa acestui clip.
„O noapte”…colinda mea favorita. Copiii mi-au promis ca o sa o cinte la inmormintarea mea…chiar daca mor in dricul verii…
Felicitari…suna tare frumos…
Mulţumesc, pot să vin şi eu la înmormîntarea ta?
Am tot privit peste gardurile altora şi am admirat pe lângă, chitara, mandolină, zither, etc şi harfa. Este un instrument excepţional, cu sunete extrem de complexe, instrument ce cu greu poate fi egalat. Nu-i de mirare că harfa în variantele ei, are mulţi ani de istorie. Cu bucurie am descoperit că şi la noi harfa este apreciată. Bravo interpretei şi bravo celui ce o călăuzeşte spre o astfel de muzică.
Am mai vizionat şi ,,Sună harfa laudei mele…” în interpretarea lui Marius David la chitară. Este o prelucrare personală ?
La mulţi ani, sănătate şi îndurarea Domnului să nu vă lipsească.
Cer permisiunea să ataşez un videoclip cu un grup de coarde.
Desigur că nu acesta este reprezentativ, dar acesta l-am avut ,,în dotare”
SDM
Muzlţumesc, ţambalagiul, dacă nu mă înşel, este român.
N-am ştiut, dacă este român atunci se confirmă ce spunea cineva, tot de-al nostru: ,,…avem şi noi faliţii noştrii…”
SDM
da, aceea este o prelucrare personală. De ce?
Pentru că este o interpretare reuşită bazată pe o tehnică bună, bună. Cred că este un pic de pasiune acolo, ,,legatto” cu puţin studiu. Apreciez libertatea în succesiunea notelor. Aici se trădează studiul individual. Mulţi cântă la chitară, mandolină, etc, dar puţini au libertatea improvizaţiilor. Libertatea improvizaţiilor vine după o lungă perioadă de studiu, ore şi zile petrecute cu instrumentul în mâini. Am convingerea că ceea ce cânţi astăzi nu mai poţi reproduce mâine. Un sincer bravo … !
N-ai încercat un mic concert ? … cred că este loc.
SDM
da, bucuria mea a fost în Chicago astă vară.
Am cîntat într-o biserică şi fără să ştiu eu, de faţă era şi maestrul Babii, tăticul şcoliilor de chitară din conservatoarele din România,
nu mă auzise cîntînd de ceva ani buni…
Am înlemnit cînd l-am văzut. Am crezut că mă ia de cap!
Mi-a spus…
– Nu ştiu ce ai făcut, dar ai făcut bine, nu numai că ţi-ai păstrat tehnica, dar ai şi îmbunătăţit-o, continuă tot aşa!
Aşa că asta fac! 🙂
Studiez, „zdrăngănesc” :), in fiecare zi cam 10-20 de minute. chitară, lăută, un pic de violoncel pe ici pe colo de gust.
Mulţumesc!
Nu, nu sînt eu de concert. Eu sînt un simplu amator.
Un doctor în amatorisme!
E pur si … concerto…!
Fără periuţe, este loc crede-mă.
Poate într-un cadru restrâns, m-aş număra printre amatori.
Ştii care-i culmea linguşelii ? Să-i ştergi cuiva praful imaginar de pe umăr şi să-i spui:
– o să aveţi un fir de praf…!
SDM
mulţumesc, apreciez.
dacă ne vedem… atunci improvizăm un concert de vreo 1 oră.
Se poate!
Marius David
Am văzut cu întârziere ultimul răspuns şi acum spun aşa:
,,Cu nerăbdare aştept ziua …
Zi minunată, zi minunată…”
desigur mă refer la ziua miniconcertului dar mai mult la ziua pe care o aşteptăm toţi cu mare bucurie. Oare care va fi prima ? Eu aş vrea să le prindem pe ambele, pentru că doar una o exclude pe cealaltă.
SDM
draga SDM,
spune-mi localitatea în care locuieşti şi ne deplasăm acolo, în oradea va fi un miniconcert prin februarie.
Marius David, uite ceva ce poate fi interesant pentru voi, un upgrade:
http://www.willhaben.at/iad/kaufen-und-verkaufen/freizeit-hobby-kulinarik/harfe-lyon-heily-chicago-u-s-a-21668656?adId=21668656
SDM
da, ştiu, are cineva de dat 30.000 de dolari? 🙂