Revoluţia mea… (P)

Revoluţia mea a început în 16 decembrie cînd am primit alarma de luptă. După cum v-am mai spus, eram în armată.
Cîntam cu Nicu Patoi la Casa Armatei din Topraisar.

Atunci am primit prin curier alarma.

Din ziua aia totul a fost tulbure.

Nopţi nedormite, 17 ore în gardă, frig, ninsoare, vînturi de Dobrogea, mantaua chimică, dormit în camion, gloanţe, 240, noroi, duhori, nespălat.

Ce-mi amintesc foarte viu din revoluţie-revoltă-răscoală-complot?

Discursul lent-colonelului Cornilă prin care ni se sugera să tragem în populaţie dacă va fi cazul?

Felul în care „m-a ridicat” capitanul Găină într-o seară pentru a intra într-o formă de semi-arest. Aveam dosar la Secu!

Discuţia cu CI-stul, un tip foarte elegant şi foarte principial.

Strigătul locotenentului major medic, care i-a făcut laşi pe toţi ceilalţi colegi ai săi… „S-a terminat cu el, laşilor, gata, sîntem liberi!”

Mi-amintesc că ar fi trebuit să plec în permisie, îndrăgostit mort de Natalia şi nu ştiam ce să aleg, să mă duc să îmi văd mama sau să mă duc să îmi văd iubita. Nu îmi ajungea permisia pentru Iaşi şi pentru Potcoava…

Ceauşescu nu m-a mai lăsat să ajung nicăieri…

Ce îmi mai amintesc din Revoluţia mea? Că mi-a fost teamă. Recunosc.

Am îngheţat cînd am văzut trasoare spre noi, cînd am tras unii în alţii din prostie între depozitul de muniţie şi cel de alimente, aşa cum a tras tot soldatul neinstruit în acea vreme.

Revoluţia mea este plină de frig şi de fasole amestecate cu pietre în care mi-am spart dinţii.

Revoluţia mea nu are eroi, nu are morţi, dar are faze penibile. O mulţime.

Revoluţia mea este cu locotenent beat şi cu greşeli de comandă.

Revoluţia mea a fost foarte tristă şi greu de amintit….

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Revoluţia mea… (P)

  1. adrian zice:

    Eu am avut o mitraliera si am tot asteptat sa vina… inamicul.
    A fost ca in „En attendant Godot”. Se tot spunea ca vine si el nu venea. 🙂
    Pe deasupra treceau trasoare dar din fata… nimic! 🙂
    Azi imi pare bine ca, desi aveam adrenalina la maximum, nu am tras aiurea.

    Am fost si in zona televiziunii si am vazut oameni secerati de rafalele trase la foc automat.
    Puteam sa mor prosteste, dar atunci propria moarte mi se parea extrem de improbabila. De unde se vede ca stateam rau cu calculul probabilitatilor. 🙂
    Oricum, au fost cele mai irationale zile din viata mea.

    Dupa toate peripetiile, la intoarcerea acasa era sa fim impuscati de niste beitvi inarmati.

  2. naomi zice:

    Noi va urmaream la TV si ne rugam sa nu trageti in civili. Am stat cu ochii holbati la ecran toata saptamana. Radiouri, tv-uri mergeau la maxim pe tot locul. Cineva si-a scos tv-ul pe geam.
    In centru orasului erau adunati o mana de oameni si asteptau sa iasa din cladirea primarii, „oficialitatile” sa-i „convinga” ca pana aici le-a fost. Steaguri gaurite si injurii la adresa bravului conducator, oameni beti care spargeau sticle pe strada.
    In gramezi imense ardeau tablourile cartile si alte articole comuniste, cineva incerca sa recupere ramele – romanul comunist. 🙂
    Cand au inceput sa strige: „Armata e cu noi!” intrezaream o umbra de izbanda.
    Era interesent cum circulau vestile, in cateva minute stia toata lumea ce se intampla.

    • Marius David zice:

      nouă civilii ne-au spus ce s-a întîmplat, tătarii din Topraisar.
      Ne-au spus că e revoluţie şi ne-au rugat să nu tragem în ei,
      mi s-a rupt inima de milă. Aşa le-am promis că vom face… şi am băgat 200 de gloanţe în saltea.
      O altă poveste.

      Maiorul Cornilă, avansat imediat în grad după rebeliuţie, ne-a spus a doua zi că trebuie să tragem în populaţie, aşa suna în traducere liberă, atunci am înţeles ce ne-au spus tătarii cu o zi înainte.

      Armata n-a fost de la început cu voi. S-a tras în populaţie. Ba nu… „noi am tras în aer şi populaţia a tras aerul în piept”, aşa se explică cei mulţi morţi.

      • naomi zice:

        Noi, publicul, n-am trait decat emotia. Am vazut o faza in care din multime se stiga: „Suntem parintii vostri, nu puteti sa trageti in noi.” Dar am vazut si tancuri care au intrat in multime. Cadavrele mamelor cu copii in brate, zeci de cadravre intinse pe jos si groapa comuna ne-a marcat. Apoi cruzimea cu care a fost impuscata perechea ceausista a fost pentru noi un soc imens, noi care nu vizionam doar emisiuni si filme cu pace si prietenie.

        Saracii, poate aerul rece de iarna i-a dat gata.

  3. Un pacatos zice:

    Pacat ca tot comunistii au ramas la putere. Ca tot cine a fost mare pe vremea comunismului e mare si acum.

  4. Swan zice:

    Locuiam destul de aproape de centrul Bucurestiului si noaptea de 21 decembrie mi-am petrecut-o la geamul de la camera mea pentru ca se vedeau trasoarele din Piata Universitatii si se auzea vacarmul de acolo. Se spunea ca nu s-a tras si ca nu a murit lume, ci au fost doar gloante de avertizare trase in aer. Pe 22 decembrie am fost pe Magheru, ai desi „cineva” spalase cu apa bulevardul, era sange peste tot in zonele cu pamant de pe marginea strazii unde sunt copacei si iarba (uscata la vremea aia). E greu sa speli sangele de pe pamant si de pe plante… Erau lumanari aprinse si mult sange. Am fost pana in fata la CC. Toata lumea era ametita, unii veneau, altii plecau… o miscare continua si dezordonata. Pana cand deodata lumea a inceput sa fuga intrucat incepuse sa se traga de undeva de pe langa BCU. S-a produs un haos greu de descris, iar ai mei si prietenii lor ne-au protejat pe noi, copiii, si au gasit loc pe unde sa se strecoare afara din piata. Degeaba se vor ridica unii sa spuna ca nu a murit lume in noaptea de 21 decembrie in Bucuresti… eu am vazut „cu ochisorii mei micuti” si e greu de uitat imaginea cu atata sange si lumanari aprinse… e greu de sters o asemenea imagine de pe retina unui copil. Ca sa nu mai mentionez teroarea care se semana cu viteza luminii, interdictia de a circula in grupuri mai mari de 5 pers, sau cartile cu Ceausescu care disparusera ca prin minune din vitrinele librariilor, care erau acum ingrozitor de goale, apoi manifestele care s-au imprastiat cu diverse mesaje confuze care trebuiau sa creeze si mai mare confuzie. A fost si am trait-o in direct… desi nu stiu exact ce am trait: „revoluţie-revoltă-răscoală-complot”?

    • Liviu zice:

      Lovitura de stat ”dublata/cuplata” ulterior de/cu o revolta populara…
      Acum, cand nostalgiile ceausisto-comuniste au vant in pupa suflat de ciocoii vechi si noi, acum cand Uniunea Europeana refuza sa recunoasca barbaria crimelor unuia dintre cele doua totalitarisme ale veacului trecut, ACUM e totusi timpul sa ne amintim de visele acelor ore; vise executate initial cu cinism de Iliescu si tovarasii lui ”socialisti” si ”democrati”, iar azi ingropate de ”democratii” Udrea,Videanu si acolitii…

    • Marius David zice:

      S-a murit, Swan, s-a murit şi în Bucureşti şi în alte oraşe.

  5. Ioan Szasz zice:

    Iaca mai avem ceva in comun… Imi amintesc ca am stat o noapte sub o dacie pusa pe butuci, pentru ca lentu’ meu m-a lasat singur sa pazesc curtea unde erau beciurile securitatii, in Buzau. Atunci mi-a degerat degetul mic de la piciorul stang. Apoi, in urmatoarele zile, am „dormit” intre doua morminte proaspete (unul era al Mihaelei Runceanu), in cimitirul Crang, in spatele arhivei securitatii, pe care, timp de cateva zile au tot incercat sa o aprinda. Ce mai imi amintesc e ca au murit cativa colegi, impuscati nu stiu de cine, si ca mancam pita aruncata de pe la blocurile din jur, pe geam. Apoi, am primit comanda sa controlam sicriele care intrau in cimitir. Ii puneam sa le deschida si sa invarta mortul ca sa verificam. Apoi, aia ne mai dadeau coliva. Nu ne-am descaltat vreo 10 zile (uhhh) si nu ne-am dat jos casca de tabla cam tot atatea. Mi-am pierdut ranita cu vreo 10 incarcatoare pline in mijlocul unui bulevard, in centrul orasului, cand a trebuit sa ma ascund de nu stiu cine tragea.
    Cea mai frumoasa amintire este legata de 20 dec. seara, cand am plecat la „obiectivele” din oras (banci, telefoane etc) si inainte sa iesim din dormitor, unul si-a adus aminte ca este un pocait care stie sa se roage. Am ingenunchiat toti si am facut o „slujba” cu Tatal Nostru. Apoi ne-am despartit. Cu cativa, pentru totdeauna.
    Acuma, am impresia ca este un basm, povesti de seara…

    • Marius David zice:

      Ce mult seamănă aceste poveşti între ele… fiecare dintre noi am putea acoperi rafturi de amintiri.

      Da, despre spălat… cred că am fost în regim de campanie 2 saptamini, fara posiblitatea de a ne spala, am dormit realmente in mantale si cu arma in miini, am stat si cite 16-17 ore in post neschimbat.

      Cind am ajuns la verisoara mea Delia, in pirma permisie dupa Revolutie, cind a vazut hainele si starea de degradare in care ajunsesem… a plins.

    • tani zice:

      deci tu trageai in mine ,de la transmisiuni!!!:))

  6. elisa zice:

    Bine ca v-a vazut viu, decit cu hainele curate si”mort”. 🙂
    Domnul sa fie slavit;
    El face ceea ce este mai bine intotdeauna.
    Ce minunat, nu?

    • Paul zice:

      Da, pacat totusi ca nu o fac si oamenii. Ca pana la urma noi traim aici pe pamant, unii cu altii. Putea fi si mai rau. Dar putea fi mult, mult mai bine…

  7. Emana zice:

    Din perspectiva mea, Romania mai are nevoie de inca o Revolutie; cu cat mai repede cu cat mai bine. Cum ati raspunde unei asemenea provocari acum?

  8. tani zice:

    …printre multi acei ce au avut buzunarele pline de bomboane ma numar si eu!Si mi-am golit incarcatoarele in mult,in prea mult…. vint!Tiglele caselor vecine concurau serios cu pop-corn-ul in faza creatiei!Saci de nisip erau cele mai orginale termopane in sfirsit de decembrie!In rest….multe alarme,3 regimente in cazarma unuia singur,mincare pe apucate si alese,dorul sa intilnesti un ofiter sa il saluti in pas de defilare,jeg care s-a invatat cu pielea si piele care s-a invatat cu jegu!:( ,ordine contradictori si o evidenta lipsa de luciditate si poate cel mai important…un magar devenit victima pt ca a uitat parola!:)Dar cel mai mare bonus care l-am primit la citeva luni a fost faptul ca ne-am culturalizat pe rupte….!

  9. tudor zice:

    Vorbim cu usurinta …revolta sau lovitura de stat , marea aglomeratie…
    In nestiinta noastra am avut curajul sa stam in fata gloantelor cateva zile ,chiar daca exista si o regie nestiuta de nimeni, la nivel european .Era decembrie si pana atunci s-au mai trezit polonezii ,ungurii, est germanii, era un an al schimbarilor . Trecusera 50 de ani in care rusii ne-au avut ca prada de razboi.Cine s-a gandit ca sosise momentul…Primele zile au fost autentice dar cand a intrat Bucurestiul in scena….s-a terminat .Cel putin mortii nu au fost regizati.Se vede chiar si astazi cum stiu sa rasuceasca adevarul.Se arunca in semn de protest cameramanul in parlament si politicienii se fac ca nu stiu semnificatia gestului.Il scot bolnav mintal pana la urma.
    Televiziunile centrale fac reportaje despre rovolutia din” 22 „decembrie fara sa faca investigatii in Timisoara.A fost si la rusi o mare revolutie in octombrie …sau noiembrie…ce mai conteaza

  10. Pingback: Și eu sînt ucrainean! | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.