„Ecumenism pragmatic şi patristic”

Am primit cu bucurie vestea că volumul acesta a ieşit finalmente. Cristian Bădiliţă a tras din greu pentru adunarea, editarea, corectura tuturor articolelor, o muncă excelentă. Îi mulţumesc recenzorului drd. Otniel Vereş pentru excelenta prezentare-recenzie. Sper să vă convingă de faptul că acest volum ar putea fi un foarte bun cadou de Crăciun pentru iubitorii textelor vechi.


Iată un citat extins din introducerea la recenzia în două părţi:

Cine s-ar încumeta să se opună ori să fie reticent, în zilele noastre, la discuţiile dintre marile tradiţii creştine, fără a declanşa un val de critică şi de suspiciune asupra sa? Da, ecumenismul este la modă şi, cu toate acestea, pare că agora creştină este tot mai divizată, iar realitatea tot mai tristă.

Dau un singur exemplu din cadrul tradiţiei protestante – ca să nu mă uit în ograda altora – incluzând ramura evanghelică, din care fac parte. Aici, după cum afirma teologul Harold O. J. Brown de la Trinity Evangelical Divinity School, într-un discurs ţinut în 1992 la colocviul ecumenic Scripture, Tradition and Authority: Conceptions of „Orthodoxy” in the Eastern Orthodox and Evangelical Traditions, „din păcate, accentul democratic pe ‘interpretarea privată’ – fiecare individ are dreptul să interpreteze Scriptura pentru el – a condus, de asemenea, la credinţe private; fiecare individ are dreptul la religia personală. Accentul pus pe suficienţa şi claritatea Scripturii nu a oferit un mecanism de control pentru a împiedica indivizii şi grupurile să dezvolte forme foarte divergente de credinţă şi practică şi să proclame mesaje şi metode contradictorii ca fiind creştine”.

Problema ecumensimului se sustrage de la soluţii facile şi nu se rezolvă nici apelând direct la cuvintele Mântuitorului care s-a rugat ca „toţi să fie una” (Ioan 17:21), nici minimalizând importanţa dialogului ecumenic. Unii refuză cu obstinaţie orice fel de dialog, printr-un fundamentalism care îmbracă multe feţe, de la fundamentaliştii baptişti americani la încremenirea multor ortodocşi într-o atitudine parohialistică, ce consideră că toţi creştinii de altă culoare trebuie să se întoarcă în „biserica mumă” pentru a primi bilet de intrare în cer. Mulţi confundă ecumenismul cu o convieţuire paşnică sau îl reduc la aceasta; părerea noastră este că acest fapt ţine de nivelul primar al creştinismului, nu de ecumenism. Pentru alţii, ecumenismul echivalează mai mult cu activismul social al diferitelor organizaţii ecumenice mondiale, mai ales în lumea a treia; să nu fim înţeleşi greşit: activitatea aceastor organizaţii creştine este mai mult decât admirabilă, suplinind ceea ce lipseşte multor creştini bine înrădăcinaţi dogmatic, i.e. bunătatea faţă de semeni, dar nici această implicare socială nu reuşeşte să pătrundă în centrul problemei. În alte situaţii, diferenţele majore dintre accentele dogmatice sunt abordate într-o atitudine oarecum minimalistă ce trece prea uşor peste aceste deosebiri. Nici măcar un document ecumenic de talia Evangelical and Catholics Together (1994) nu scapă acestei observaţii.

Considerăm că orice demers ecumenic trebuie să înceapă de la recunoaşterea şi asumarea deosebirilor dogmatice şi ecleziale în adevărata lor statură, cu toate consecinţele ce decurg de aici. Dincolo de acest fapt ar fi bine să ne amintim că, oricât de dezirabilă este unitatea creştinătăţii, aceasta nu poate fi şi nici nu trebuie obţinută cu orice preţ. Ea trebuie să devină nu atât un scop în sine, cât o atitudine care să permită colaborarea, discuţia, aprofundarea şi cunoaşterea între diferitele tradiţii mărturisitoare. Poate că tocmai această varietate, acest caracter multicolor al Trupului lui Cristos este cel care-i conferă forţă şi ne permite să ne cunoaştem mai bine propria poziţie doctrinară în lumina opţiunii celuilalt.

Găsesc această ultimă idee extraordinar de bine subliniată în lucrarea coordonată de Cristian Bădiliţă/Badilita, Patristique et œcuménisme – thèmes, contextes, personnages, Editions Beauchesne, Paris, în colaborare cu editura Galaxia Gutenberg, Tîrgu-Lăpuş, 2010 (textele sunt în franceză, engleză şi italiană). Se conturează o altă direcţie, una care ia cu adevărat în serios diferenţele dintre formulările dogmatice, în această carte care cu siguranţă va stârni reacţii dintre cele mai aprige, dar şi dintre cele mai pozitive.

În volum mi-a apărut şi mie un foarte modestuţ text prin comparaţie cu numele care apar între cele două coperţi.

Căutînd după recenzie am avut bucuria să îmi văd şi pseudo-studiul-pseudo-exegetic în topul acesta. Ştiţi cît iubesc topurile 🙂 , dar nu pot să spun că nu m-am simţit bine … un pic.

De aici se poate comanda cartea pentru Romania.

Aici este partea a II-a a recenziei

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Anunturi, Cărţi de citit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la „Ecumenism pragmatic şi patristic”

  1. Cristian zice:

    Eu nu am citit cartea, si nici nu ma vad citind-o. Dar am numai o intrebare: in ce masura ecumenismul, asa cum e el vazut astazi, poate fi bun?

  2. Ciprian Simut zice:

    depinde ce se propune in ecumenism.

    rahner si fries au carte intresanta ca si concept, dar, evident, in defavoarea oricarei biserici evanghelice protestante.

  3. Cristian zice:

    Frate Marius, asta e o definitie destul de generoasa a ecumenismului („depinde cine il defineste”).
    Eu nu cred ca depinde.
    Tot timpul cind aud de ecumenism, este acolo si un hindus sau un catolic care spune „hai, nu fii judgmental, ca nu sint mari diferente intre noi”. A auzit cineva de ecumenism ca si asociere intre uniunea baptista de sud si cea de nord, de ex?

    • Marius David zice:

      draga Cristian, sint foarte multe tipuri de ecumenism, există o formă de dialog, să-i spunem aşa care nu presupune nici asociere, nici organizare comună..
      spre exemplu… am prieteni ortodocşi, catolici care luptă împtrotriva avortului.
      îi sprijin,
      asta numesc eu ecumenism.
      ce să fac?
      să stau deoparte numai epntru că ei eu idei mai multe şi mai bune şi nu mă alătur lor pentru că nu vreau să mă amestec cu ei?
      Menţionez că acest felde acţiuni le gîndesc în interiorul creştinismului…

      Am şi prieteni budişti, chiar şi musulamni, atei… dar nu consider o acţiune ecumenică, spre exemplu, dacă luptăm pentru curăţenia oraşului în care trăim.

  4. Ciprian Simut zice:

    am auzit si de ecumenism intre catolici si protestanti. tot ce trebuie sa faca protestantii este sa accepte opt teze propuse de catolici. acceptarea a cel putin doua dintre ele transforma bisericile protestante in biserici catolice.

  5. anonim zice:

    sunt foarte interesat de problema ecumenismului, iar intrebarea mea este daca aceasta carte este tradusa in limba romana sau e doar in franceza?ati putea sa ma lamuritia.Multumesc

  6. calin zice:

    din cauza ecumenismului, directorul de la radio transilvania mi-a taiat aproape la jumate timpul alocat emisiunii rockcrist. am avut un invitat care printre altele a vorbit despre ecumenismul dintre biserica ortodoxa si neoprotestanti. la sfarsitul emisiunii am auzit vestea. asa ca ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.