Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
Foarte frumos! Şi Dvorak şi corul!
Sfinte Sărbători cu bucurie şi binecuvântări!
Aşa să fie, Alex, şi să ne bucurăm de aceste Sărbători şi de colinde vechi şi de cele noi.
Mi-e dor de un concert de Craciun al corului Sion din Iasi. Mi-aduc aminte cu placere de timpul petrecut in bicerica din Sararie. Sarbatori fericite tuturor!
Ligia, bine ai venit!!! Ce surpriză!
Cred, dacă ne ajută Domnul, că vom face un fel de reîntîlnire prin iunie anul viitor!
Ar fi interesant, nu-i aşa?
Ar fi interesant un eveniment cu public! Eu unul am crescut cu aceste cantari.
Si azi pe strazi de iarna, Ninge pe strazi, Afara ninge cu fulgi mari (unde intelegeam ca e bine sa invelesti crenguta goala, sa o pazesti de ger… de fapt ideea era sa fii un fulg de nea care sa faca asta 🙂 ), Te bucura Maria, Nu va temeti caci va aduc veste buna…etc etc
da, evenimentul public s-a făcut anul trecut, o reunire a Corului Sion la Iaşi.
Nu cred că va mai fi curînd.
Sper să reiau cîteva cîntări într-o formulă pentru chitară clasică
Hello Ligia Silvestru,
Sunt Victor Sainiuc, am fost partasi o vreme la acele frumoase vremuri, pe Sarariei.
Noi suntem in Cluj de o vreme.
Pe unde esti??
Victor Sainiuc
Încearcă Constanţa, Victor!!!
Te salut!
Şi acum mi-aduc aminte cum cîntam la chitară la Mircea în casă!
Ce vremuri… ce oameni!
Hello Victor! Cam tarziu raspunsul meu, cam dupa un an, ca acum iar ascultam partitura asta a lui Dvorak si am dat de mesajul tau. Sunt in Constanta intr-adevar, asa cum a scris deja Marius. Frumoase vremuri cele de la Iasi intr-adevar, au ramas adanc intiparite in memorie si inima. Multe salutari si Sarbatori binecuvantate!
Ligia Silivestru
Te salut, Ligia, ce mult aş vrea să facem cumva o reuniune a acelui grup din anii 80
Simfonia a -IX-a ˝Din lumea nouă¨
Foarte frumos.
Sărbători fericite.
Da, asta este!
Multumesc frumos,
Un cantec superb!
In RM o aud pentru prima data, o invatam neaparat pentru Craciun.
spor la învăţat, aveţi şi partitura.
Aranjament si versuri…..? nu? 🙂 se aude chitara bass 😉
aranjament şi versuri cred… Tudorica Sfatcu.
La chitara bass ca şi la baterie trebuie sa înveţi cînd să taci 🙂
cel mai greu lucru.
sarbatori binecuvintate tuturor!
Am mai spus-o, dar merită spus încă o dată, cum zicea neîntrecutul poet englez: A thing of beauty is a joy for ever!
Pentru prima oară după trecerea multor ani, sufletul mi-a fost scăldat, inundat şi binecuvântat de aceste voci cristaline, pline de mireasma lui Cristos ale copiilor, din care aţi făcut parte şi dvs., frate Cruceru, sub bagheta Genovievei Sfratcu Beatie, dacă nu mă înşel.
Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru că mi-a făcut parte şi mie să am o mică contribuţie, culegând la tipar câteva din cărţile Sionulului, în anii de demult apuşi, la Portland, Oregon.
Frumuseţea acestor comori nu s-a şters, ci, dimpotrivă, a sporeşte mereu cu trecerea anilor.
Mulţumim Genovievei şi soţului ei Stephen, pentru lucrarea superbă a acestui cor îngeresc. Tare mi-ar plăcea să aflu câte ceva despre ce a mai făcut Dumnezeu în vieţile acestor soli ai Săi (despre unul ştiu deja)!
Mulţumesc pentru surpriză, cum îşi intitula C.S. Lewis o carte: Surprised by Joy.
Cu recunoştinţă, pentru minunatul dar de Crăciun, în cinstea celui Care S-a născut în ieslea Betleemului. ca să ne dăruiască mântuirea.
Doru Motz
da, frate Dorin,
eu nu am cîntat în acel cor decît după ce a plecat GEnovieva şi a fost arestat Costică Sfatcu, bassistul de bază. Eu am jucat rezervă. Apoi, chiar şi după eliberarea lui Costică am rămas la bass o vreme, după care am trecut la armonie, cu Cristi ZAmfirache, Nelu Popa, Iulian Sfatcu.
Sint la servici si nu am putut asculta, dar voi asculta acasa.
Marius, mai cintari de ale noastre pe partituri?
Mi-ar placea sa le invat si eu la bas.
ai reuşit să asculţi?
Nu te apuca să inveţi singură la bass. Ia nişte cursuri,
am auzit eu o vorbă… orice autodidact va descoperi la un moment dat că a avut un profesor slab 🙂
sînt sigur că nu este foarte scump.
este bine să ai şi unde cînta totuşi, bass-ul singur nu prea merge… sînt partituri, dar … n-are farmec dacă nu ai cel puţin o secţie ritmică şi vreo două alte instrumente.
Da, am reusit.
Nu invat singura ca nu reusesc eu. Am niste metode de chitara si ma invata si sotul meu. Mai greu mi-e ca trebuie sa exersez in fiecare zi si nu o prea fac. Stiu asa mai mult notiunile de baza dar trebuie sa studiez mai mult.
excelent, nu-i greu, nu te lăsa!
de vreo doua saptamani am inceput si eu cu chitara bass intr-o orchestra de mandoline (dupa o „experienta” de 2-3 ani la chitara, tot in orchestra, in general) si cum Onisim face o treaba destul de buna, din cate stiu 😕 si din experienta dumneavoastra ati avea niste sfaturi pt „semi-incepatori” ? (si chestii de ton sau :-??) 😀
da, am o grămadă de sfaturi… dar fără o chitară bass în mînă şi cu tine în faţă.. nu sepoate!
Pingback: Tratament de lux: Antonin Dvorak, Simfonia a IX-a în Mi m, “Noua Lume”, dirijată de Celibidache | Marius Cruceru
A republicat asta pe Dana SisoEva și a comentat:
Nu-mi amintesc cu precizie în ce an a fost, dar cu siguranță înainte de 85, când am primit, de Crăciun, cărţile de copii din seria Sion. Publicate în America şi introduse clandestin în ţară, au fost aduse de tatăl meu de la Sibiu (dacă nu mă înşel).
Nu vă pot spune ce mult m-am bucurat atunci de ele! Mai târziu am primit şi două casete cu corul de copii Sion, despre care abia recent am aflat că e din Iaşi.
Cea mai îndrăgită dintre cărţi a fost Sion I, cu cântari şi povestiri de Crăciun. Am de an o scot la iveală în preajma sărbătorii Naşterii Mântuitorului! Şi cântăm toţi din ea!
Aflu, din cartea Silviei Tărniceriu, miracolul care dat farmec sărbătorilor mele de atunci încolo şi sunt recunoscătoare tuturor celor care, cu preţul libertăţii şi al vieţilor lor au scris, tipărit, introdus şi distribuit aceste cărţi în acele vremuri în care credinţa şi curajul îţi erau mereu testate!
Pe acele înregistrări, dacă este între 85-86, la bass cînt eu 🙂
Tatăl meu a decedat în ’87, iar casetele audio (Sion I şi Sion III) le-am primit cu un an sau doi înainte de plecarea lui dintre noi! Mă bucur că ştiu acum cine cânta în acel cor! Eu mi-i imaginam pe cântăreţi asemenea copiilor din imaginile cărţilor Sion, pe care îi tot desenam! 🙂
Tatăl meu a decedat în ’87 iar casetele audio le-am primit cu un an sau doi înainte de plecarea lui.
Mă bucur că ştiu acum cine a cântat în acest cor! Eu mi-i imaginam pe copii asemenea celor din imaginile cărţiilor Sion, pe care îi tot desenam! 🙂
Îți voi trimite poze, Dana! S-ar putea să îți fie mare dezamăgirea. Unele voci aparțineau studentelor de 20-22 de ani.
La un moment dat raportul fete-băieți din biserica noastră era zdrobitor în favoarea fetelor.
Eram niște alintați 🙂
Am scris mesajul de două ori pentru că am avut impresia că a fost şters sau l-am pierdut! Nu, nu vreau poze, le păstrez pe cele din cărţi! 🙂
Foarte frumos,am colindat chiar acum cu blockflote 🙂
da, și eu am cîntat de multe ori această bucată la blockflote. La alto.
Pingback: Obsesii muzicale – Dvorak , Simfonia a 9-a, Simfonia Lumii Noi | Marius Cruceru