Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ah, am uitat… vedeţi că este şi un fragment de colindă … că tot este sezonul. Poftă bună!
Alexei e haios! el se distreaza, „plange”, rade etc. omul cu acele trei coarde pe o bucatica de lemn trebuie sa treaca prin toate aceste stari pentru ca sa le transmita celor de pe scaune.
asta este fascinant, trei coarde, atît! Poate cînta orice pe trei coarde!
Multumim…de necrezut!..
E bun Balaxei, plin de inventivitate. Are în control total instrumentul. Ar cânta şi în interiorul lui dacă … nu l-ar deranja corzile !!! Cred că ar putea să cânte simultan la două instrumente, nu… ? din moment ce cu stânga ciupeşte corzile şi cu dreapta prinde albine, face invitaţii, dirijează, eventual ar putea să bea şi cafea !!! Tehnică pe care o deţine îi oferă această posibilitate.
Cred că dacă i se rupe o coardă în timpul concertului, cei mai mulţi nu ar sesiza. Balaxei poate compensa, ar cânta pe două corzi ceeea ce cântă în mod normal pe trei.
În video-clipul de mai jos se pare că tot el este. Nu se observă bine, dar în final se vorbeşte ruseşte şi este acelaşi stil.
Să fie Balaxei tata lor, al balalaikiştilor ? Până acum se pare că Balaxei dă ora exactă la balalaikă.
SDM
Dacă tot avem orchestre în biserici, poate căutăm un tată şi pentru mandolinişti. Sper că în acest fel deschidem apetitul spre calitate, virtuozitate şi lăsăm în urmă mediocritatea.
SDM
Pentru început băieţii pot fi nominalizaţi ?
aceasta este o altfel de mandolină şi un altfel de stil.
Hora a făcut o astfel de mandolină, este o copie Fender.
mandolina are ca strămoş lăuta sopran, de aceea era şi curbată la corp.
este o mandolina F-5 style, design inventat de cei de la Gibson la inceputul sec XX. seful inginerilor de la Gibson din vremea aceea a fost Lloyd Loar care a desenat se pare plantila si a gandit corpul sculptat (in comparatie cu mandolinele italiene). modelul A5 tot lui ii apartine si deasemenea modelul de chitara L5 toate acestea avand linii asemanatoare atelierului Kalamazoo de la inceputul sec.
mai multe informatii despre Orville Gibson si Lloyd Loar aici
http://www.siminoff.net/pages/loar_background.html
se pare ca idea sculptarii fetei si spatelui a venit de la orville nu de la loar care a rafinat designul. primele modele gibson de acest fel sunt raw si in general au soundhole ul oval sau rotund (modele ce s au pastrat sub denumirea de F4, A4 etc.) aici mai multe despre contributile lui Loar
http://www.siminoff.net/pages/loar_contributions.html
Foarte interesant, mulţumim de informaţii!
da, Yoyoma a păţt aşa, i s-a rupt o coardă la finalul Concertului de Haendel şi a făcut un final impecabil şi imposibil cu o singură coardă. Un tehnician extraordinar, dar nu are ce are Casals.
mandolinisti buni se gasesc mai multi, in comparatie cu balalaika. tehnica ciupirii cu pana este asemanatoare celei folosite de chitaristi asa ca tranzitia e usoara. dau si eu un link, cu Hamilton de HOlanda si MIster Richard Galliano.
Daca tinerii nostri din orchestrele de mandoline ar tine cont de necesitatea exercitiilor de acasa am avea orchestre mult mai bune in bisericile noastre.Sant ferm convins ca cei din exemplele de mai sus au exersat enorm ca sa ajunga la astfel de performantze.Si inca ceva,sant impresionat de felul cum traiesc ceia ce canta. Liviu Costea,Oradea.
100% deacord că una dintre cheile succesului celor din video-clipuri, este timpul petrecut cu instrumentul în braţe, în care succesul este direct proporţional cu timpul de exersare. Dar cred că este necesar şi un pic de talent nativ şi dacă ai lângă tine pe cineva cu vizuine, care te poate ajuta şi orienta la momentul potrivit, atunci este loc de lucruri nebănuite. Voi face un experiment: voi pune tinerilor din orchestră aceste videoclipuri prezentate aici şi vom vedea efectul. Vă voi ţine la curent.
Ce bine ar fi ca cei doi să fie în orchestră la noi în biserică, măcar ca … mercenari …! dar pocăiţi, blondul tuns, aranjaţi, cu cravată la gât şi la treabă … !
Marius David nu susţine acest blog pentru mica publicitate, dar are cineva o ,,Metodă de Zither” în pdf şi doar în engleză pentru că în germană … ?
Mulţumesc
SDM
metoda de zither nu am gasit inca, dar daca va intereseaza am ceva material despre constructia instrumentului! (nimic fancy, ceva pentru inceput)
guitarschizofrenic, orice material este un ajutor bineprimit. Marius David are adresa mea de e-mail şi cred că poate să mă ajute. Aştept în continuare ajutor. Am căutat o metodă de zither dar încă nu am găsit-o.
Mulţumesc mult.
SDM
i l rog pe domnul Marius Cruceru sa ne ajute cu adresele de mail ca le are pe amandoua.
done!
danke schon Marius David !
cu plăcere!
Pingback: A ști să zâmbești frumos « Singur pe bancă