Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Intr-o sala de clasa prin anii ’92 -’93 o fetita dadea socoteala de credinta ei in fata colegeilor si a profesorului de matematica. Era ziua de Boboteaza si un preot care nu avea parohie obisnuia sa mearga pe la scoli, gradinite, azile de batrani sa „sfinteasca” oameni. A intrat si in clasa a patra si a luat pe rand fiecare copil intingandui crucea sa o sarute in timp ce cu un motostoc de busuioc ii stropea pe cap in frumoasa cantare „Iordan botezandu-Te”. Fetita sta retrasa cu respect si astepta ca totul sa se termine sa-si reia locul in banca. Preotul s-a dus direct la ea, stia ca este de alta religie, si i-a intins crucea. „Nu pot sa sarut crucea pentru ca este un idol! Domnul Isus al meu este viu. nu pe o cruce.” In momentul urmator s-a trezit cu o lovitura in cap. Preotul, sprea amuzamentul clasei a pocnit-o cu crucea in cap( creucea era de metal) zicand: „Daca tu nu o saruti, te saruta ea pe tine.” A fost prime marturie publica a credintei ei.
Mda, puterea exemplului. La mine la ţară multe familii treceau la creştinii penticostali ca la ei nu se bea. Nici acuma nu se bea, dar nu mai sunt aceiasi penticostali. Banul ne-a stricat pe toti.
Nu pe toti. Sti ce i-a zis Dumnezeu lu Ilie cand a zis ca a ramas numai el? Intotdeauna Dumnezeu a avut si are oameni Lui, nu va ramane niciodata fara slugitori devotati. Ca nu-i vedem noi e alceva.
Mda, Romani 11: 2-4, luat din Cartea Regilor ( III Regi 19: 18 in Biblia Ortodoxa si I Imparati 19: 18 in versiunea Cornilescu).
Wurmbrand cand a spus ca sunt foarte rare situatiile in care trebuie sa ne dam drept exemplu, nu e nimic altceva decat un lucru foarte adevarat. Cu totii trebuie sa fim umili si la locul nostru.
Este o onoare sa depui o marturie pentru Domnul, stiind ca ai fost cumparat cu mare pret, fata de care orice incercare reprezinta „intristari usoare si de o clipa”.
pe 8 decembrie eram la intalnirea de tineret din Toscana(regiune a Italiei centru-nord) la Empoli . Tema a fost din 1 petru 2 :9 „dar voi sunteti o semintie aleasa,un neam sfant” … Unul din lucrurile de la care a plecat fr. Angelo Gargano ,pastor la Torino a fost: „unii vor sa traiasca viata cu Domnul stil agent FBI, in secret” …
o semintie aleasa trebuie sa se distinga in vreun fel. Nu trebuie sa se distinga cu vorbele.Mai exact,cu doua vorbe: „noi suntem”…