Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nu am gasit in Cotidianul nimic despre bloguri; poti fi mai specific?
mă tem că a dispărut articolul. Oricum este vorba de arhive. De Cotidianul de acum trei ani.
dumneavoastră de ce v-ați făcut?
ghici!!!! 🙂
chiar n-am idee dar aș fi curios să știu cel mai important motiv (+ al doilea)
si eu sunt curios, ca „proaspat” bloguitor, poate ma ajuta….:D
Dar sa-ti faci blog cu singura postare fiind un CV partial cu marile realizari personale cum e?
există şi această posiblitate, de ce nu?
există tot felul de bloguri. de prezentare, CV-uri etc.
De acord, sunt greseli de inceput … ceea ce conteaza este sa nu persisti in ele …
Imi place insa si chestiunea urmatoare: daca vrea muschii mei sa-si faca blog … care e treaba noastra? E democratie, e libertate si macar avem cu totii un mouse in mana si un cap pe umeri ca sa decidem daca un blog merita sa fie vizitat sau nu …
Sa curga blogurile in valuri! Fiarba comentariile! Spumege wordpresu’!
Virtuala Romanie … te compatimesc …
PS. Vin si eu cu un motiv gresit de a renunta la un blog: pentru ca esti pe ultimul loc in Zelist.
da, am mai spus asta, Dyo, am luptat cu arma în mînă la 89 şi .. ca oamenii să-şi poată face blog.
Fiecare are dreptul să-şi facă un blog.
Nu toată lumea are datoria să-şi facă un blog.
Fiecare are dreptul să se exprime.
Nu toată lumea are darul de a se exprima.
Toată lumea poate vorbi.
Nu toată lumea are ce spune.
Să luptăm penru dreptul fiecăruia de a vorbi, exprima, rosti.
Să facem ucenicie ca mult mai mulţi să aibă ce spune.
foarte frumos ati sumarizat problema!
Asta pe mine chiar ma intereseaza. Cu cine anume ai luptat? Nu e intrebare rautacioasa, chiar as vrea sa stiu cum ai trait tu momentele alea.
Eu mi-am facut blog ca sa imi salvez gandurile.
Ala se numeste intranet 😉
Ar fi interesant sa stim citi oameni se bucura pentruca noi ne-am facut (sau nu) blog?!
Sant oameni care in contact cu oameni se” blocheaza” si nu pot exprima cu adevatar ce simt, dar daca ii pui inainte un pix si o hartie (tasta) pe lasa masca ce le poate debita creierasul; pentru acestea blogul este o binecuvantare.
Pentru alti este doar un spatiu unde pot face cu ou si cu otet pe cine vor si cum vor.
Pentru uni este spatiu unde isi asterne tot ce-i debita capsorul, o adevarata enciclopedie
Pentru uni este loc de depozitare a gandurilor frumoase, poezie etc
Pentru uni o Cafenea (si rar intalnesti un asemenea blog) unde invitati pot invata, culege informati, dialoga, certa si impaca 🙂 un loc unde comentatorul se simte bine (periez)
Pentru uni este un spatiu de reclama ……………………
Cam atate tipuri am gasit eu poate sunt mai multe
Eu pot spune că mi-am făcut blog din toate „motivele” enumerate de tine + 1000. Nu le numesc „greșeli” pentru că din punctul meu de vedere nu sunt greșeli. Mi s-a oferit ocazia și mi-am băgat ideea. Dacă ajungem să respectăm definiția fiecărui serviciu înseamnă că ne lipsim de umanitatea ce o avem și de sentimente, în momentul acela devenim roboți… așa că nu văd cu ochi buni standardizarea omului prin reguli scrise de semeni. O greșeală în ochii altora nu e neapărat o greșeală cu adevărat.
E cumva una din ideile enuntate…una care vi se potriveste?
Mi-am strors creierii astazi sa-mi amintesc de ce mi-am facut eu blogul. Habar nu am. Ar trebui sa ma rusinez poate, spunand asta? Nu, nu cred. Ca sa-l parafrazez pe J. Edwards, dintr-o predica celebra de-a sa, numai vointa mea arbitrara a fost cea de care a atarnat insasi existenta blogului meu …
Ok … m-am trezit …
E greşit să-ţi faci blog pentru a-ţi salva gândurile sau pentru a te păstra disciplinat la scris?
Eu mi-am făcut pentru a-mi salva gândurile ca într-un jurnal dar şi pentru a le expune şi nu cred că am greşit.
Acum, fiecare cu opinia sa 🙂
Ai „vorbit” de sapte greseli, ba nu , ai „scris”, adica mai intai ai gandit, (si gandurile se aud undeva sus mai tare decit vorbele) si apoi ai si scris, si pentru oameni „vorba zboara, dar scrisul ramane ” Ai scris foarte mult, ai citat pe altii, am incercat, dar ,sincer, nu reusesc sa citesc tot….
As vrea sa-ti sugerez un articol despre 7 MOTIVE de a scrie, dintre care doar unu , si poate ar fi suficient : pentru a raspandi Vestea Buna a mantuirii prin cunoasterea Domnului Isus Hristos
eu cred că se pot adăuga şi altele.