Cum ar fi? (Chomsky, Shaw, Von Karajan, Mehedinţi)

Cum ar fi sa nu-l mai citesc pe Chomsky pentru aberatiile din articolele politice?! Sau pe Bernard Shaw pentru tampeniile prostaliniste debitate?!
Cum ramane cu Karajan?! Spargem CD-urile pentru ca 3430 914 a fost numarul carnetului sau de mebru al partidului nazist?! La Bucuresti, in timpul razboiului, a dirijat in uniforma de ofiter german…

Simion Mehedinti ramane un geograf de valoare, cu lucrari stiintifice de necontestat, in ciuda faptului ca a scris si destule de aberatii in lucrarile sale geopolitice (de pilda, prin 1941 spunea ca “evreii, ungurii si tiganii sunt un gunoi social”).
Si lista este extrem de lunga. Nu stiu ce mai ramane din cultura si din stiinta daca ii judecam pe artisti si pe savanti dupa profilul moral. Putini au avut o statura onesta.

Adrian Iosif (vezi AICI contextul)

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Adrianisme. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Cum ar fi? (Chomsky, Shaw, Von Karajan, Mehedinţi)

  1. calin zice:

    cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun, prin prisma cunoasterii lui Hristos. Daca spunem ca Hristos traieste in noi, vom cunoaste lucrurile care merita sa fie cercetate si vom sti sa ne ferim de lucrurile care par sa fie rele 1Tes 5:22
    Din pacate cunoasterea lui Dumnezeu, traind in dragostea Lui pentru altii ar trebui sa fie scopul cercetarii noastre. Cercetarea lucrurilor este ceva rezultat in urma caderii, cand ne-am impovarat cu cunoasterea binelui si a raului.

  2. Dyo zice:

    Doar de Karajan mi-ar parea rau … am vazut nu demult o inregistrare video pe cand dirija a saptea de Beethoven – parca a fost compusa pentru el … o nebunie. Ce sa-i faci, maretia si mizeria isi dau mana peste viata fiecaruia dintre noi … ‘s nothing we can do about it.

    • adrian zice:

      Mie si de Chomsky mi-a parea rau. Gramatica sa generativa mi se pare o contributie esentiala la intelegerea structurilor si regulilor dupa care functioneaza mintea umana (plus dialogul lui extrem de prolific cu Piaget).

      Mai sunt si altii. Imi vin acum in minte vreo cativa savanti exceptionali (unii laureati Nobel pe merit) care au inaltat osanale lui Stalin. Frederic-Joliot Curie e un exemplu. Haldane – altul.

      Fara o perspectiva crestina, natura umana este mai greu de inteles decat aparatul matematic al teoriei stringurilor pentru un elev de clasa I…

      • Dyo zice:

        De acord, cu anumite rezerve: nu intotdeauna aderenta unor astfel de personalitati la curente, miscari politice sau lideri care au adus mult rau omenirii, s-a facut in deplina cunostinta de cauza. Nu este intotdeauna o natura pacatoasa de blamat ci si propaganda mincinoasa si dezinformarea regimurilor naziste / staliniste care stiau sa vanda marfa acolo unde era nevoie. Adesea un geniu muzical sau literar poate dovedi, in opiniile sale politice, o naivitate vecina cu copilaria. Uneori el are sansa sa se trezeasca din aceasta ignoranta – alteori nu … Nu putem sa-i apreciem pe oameni pentru momente ale vietii lor (sau chiar perioade) – cred ca doar la capat de drum, la sfarsitul lor de vietuire, se mai pot trage niste firave concluzii …
        Gandeste-te la Beethoven care a vazut la un moment dat in Napoleon un erou al Providentei; a avut sansa insa ca suficient de repede Napoleon sa se dea in stamba pentru ca marele compozitor sa-i retraga dedicatia de pe Eroica …

  3. calin zice:

    Pentru dyo.
    Nu cred ca trebuie sa punem un semn de egalitate intre cei doi. este o mare diferenta.

    • Dyo zice:

      Ei, nu despre egalitati vorbesc eu acum; atat doar ca ambitiile lui Napoleon, care au produs si ele destula suferinta la vremea lor, s-au estompat prin curgerea anilor … Dupa cum vezi asta este o politica teribil de subiectiva; ne mai miram de opiniile politice ale unor oameni care ar fi fost mai bine sa-si vada de literele, notele sau pensulele lor in loc sa-si dea in petec cu fanteziile lor ideologice …

      • calin zice:

        Nu putem sa-i apreciem pe oameni pentru momente ale vietii lor (sau chiar perioade) – cred ca doar la capat de drum, la sfarsitul lor de vietuire, se mai pot trage niste firave concluzii … Aici ai dreptate. doar cand ne vom pierde intr-una din nemuriri cei muritori vor putea spune despre noi, in perceptia lor, am fost sau nu am fost.
        Intr-o lume obscura, cand toti vrem sa ascundem cate ceva, adevarul se lasa asa greu de gasit. uneori trecem pe langa el crezand ca e minciuna si spunem minciunii adevar.
        Beethowen nu prea a avut acces la dosarele ruse, poloneze, italiene contemporane lui si postcontemporane. Spunea cineva, nu stiun cine, adevarul poate iesi la iveala peste ani sau niciodata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.