Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Greu sa-l descrii pe Pavel Nicolescu….mare adevar ati spus: intotdeauna flamand sa citeasca ceva. Dumnezeu imi da Harul sa fiu aproape de acest personaj, frecventam aceasi biserica, impartasim si dezbatem de multe ori subiecte teologice si nu numai. Nu exista o ora de studiu biblic in cadrul bisericii sa nu participe, chiar daca uneori nu este solicitat, ridica o mana si in secunda urmatoare si-a si prezentat ideea. Spontan si INTOTDEAUNA interesat sa stie ce citesti, ce mai e NOU in domeniu de carte si asa mai departe. Am binecuvantarea de a ma imbogati prin caracterul cu care Dumnezeu la inzestrat. Biblioteca lui? De invidiat. Are carti vechi, chiar foarte vechi si are carti noi chiar foarte noi. O sa profit cat se poate de acest caracter cat timp Dumnezeu il lasa printre noi.
da, am fost acolo în subsolul acela care este biblioteca … greu de numit bibliotecă așa ceva…
Da asa e , l-am intilnit la inmormintare, cind predica ,cred ca de multe ori uita de oameni, e conectat intr-o alta dimensiune. A spus ca Dumnezeu e modest, mi-a placut,
numai la el am auzit asta.
Păcat că nu a scris, păcat că nu scrie, aceste două minți, Pavel Nicolescu și Aurel Popescu, probabil au fost cele mai luminate minți ale evanghelicilor secolului trecut…
oare ce lumini vom avea în acest secol?
Tot la inmormintarea lui Popescu, Pavel N. a spus:
(Securstii l-au amenintat ca-l omoara).
„Stiu eu ca va ginditi la asa ceva”
„Da’ de unde stii?”.. „Pai am facut filozofie marxista si am vazut cum l-ati omorit pe Patrascanu” – a raspuns fr. Niculescu.
Mihai H:
Si Wurmbrand spune asta… Are o mediatie care n-ar flata pe multi. Se incheie cu apelul:”sa raminem modesti alaturi de Dumnezeul nostru modest”.
Doru,
multumesc ,nu stiam , de si l-am auzit de multe ori la L.A. Oricum , Domnul Isus a spus ca e ,, Blind si smerit,, deci era modest. E foarte important lucrul acesta.
As putea sa-ti trimit un interviu video cu el (de cam acum 2 ani) daca-l gasesc…f interesant!
te rog, Cristi!
De ce ..tace Niculescu ?!?
Dar mai întâi lui Mihai H şi lui Doru Radu:
pe lângă Niculescu, Wurmbrand ,cred că primul a fost C.S Lewis care a spus despre Dumnezeu că e smerit!
Olah a plecat…!
Popescu ne-a părăsit…recent!
Din quartetul/quintetul avangardiştilor anilor ’70 (Niculescu, Olah, Popescu, , Taloş ,Ţon) au rămas doar…trei.
Cu ceva vreme în urmă, un alt blogg-er se întreba (cred că mai mult decăt retoric): “De ce tace Taloş ?” (Taloş A. Vasile-nota comentatorului- spre a nu-l confunda cu Talpoş Vasile! Atenţie mare!!!) Aş lua această întrebare şi aş aplica-o la Niculescu?
“DE CE TACE NICULESCU ?”
Îl cunosc de pe la începutul anilor ’70. Cu câţiva ani în urmă,l-am întrebat la Sacramento acelaşi lucru. Aşteptam să fie la fel de vulcanic ca acum peste 35 de ani…Dar din păcate nu…
Nu cred că frica l-ar putea împiedica să rupă tăcerea…Nici “conjuraţia tăcerii” cu Taloş…
Cred că mai degrabă…o blazare…
Asta nu ar trebui să ne împiedice “să-l bombardăm” respectuos să ne spună…adevărul necenzurat despre oamenii, faptele şi întâmplările acelor vremuri zbuciumate…
Cred că fr. Paul , prin terţe căi, va auzi acest apel…
nu, nu tace. Cel puțin eu l-am auzit vorbind, Acum este ocupat cu dosarul pe care l-a cărat din Romania in Statele unite în două valize, are peste 15000 de pagini, din cîte am auzit. S-ar putea să fie o hiperbolă.
l-am invitat în mai multe rînduri la Oradea să le spună studenților ISTORIA AȘA CUM A TRĂIT-O EL,
că istoria cum a trăit-o fratele Bunaciu am văzut/o deja.
Nu-l cunosc personal pe fratele Pavel Nicolescu dar l-am cunoscut pe tatal lui, Ion Nicolescu. Venea in vizita la adunarea noastra. Imi amintesc foarte bine de doua din frazele lui preferate, pe care le repeta de multe ori in fiecare predica: „Este acesta un adevar ?” La care tot el rapsundea: „Este.”, si indemnul lui Moise din Deuteronom 18.13: „Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.”, cu accent pe „totul totului tot”. Verticalitate si integritate: asa a fost tatal lui. Si cred ca aschia nu sare departe de trunchi…