– Nu imaginile sînt secretul, nu youtuburile, nu abuzaţi de asta. Folosesc doar atunci cînd nu se poate susţine altfel argumentul sau cînd este de dat vreun exemplu şi nu aveţi altceva la îndemînă.
– Ca să ai un blog trebuie să ai ceva de spus. Dacă ai ceva de spus, oamenii te vor căuta, dacă le spui cam ce faci tu în fiecare zi şi cum răsare şi apune soarele, s-ar putea să devii plictisitor, asta pot vedea şi ei. Nu tot ce ne trece prin cap este vrednic de aşezat sub ochii celorlalţi.
– Consecvenţa, coerenţa, consistenţa sînt axe fundamentale unui blog. Sînt oameni care au o mulţime de lucruri de spus, dar nu sînt perseverenţi. În blogging cei harnici au mari şanse de cîştig, dar nu ajunge numai hărnicia.
– Trebuie să fii consecvent, persistent, harnicia ajută, dar …trebuie să fii coerent ca ideaţie, în spatele avatarului se construieşte o personalitate, fictivă adesea, care trebuie totuşi să fie coerentă în gesturi şi în mesaj.
– Consistenţa. Posturile, chiar dacă sînt jucăuşe, trebuie să aibe un miez, o chestie, un cîrlig care să pornească o dezbatere. Altfel nu vedeţi comentarii. Nu trebuie să spuneţi voi tot. Nu trebuie să trageţi voi „confuzia finală”. Lasaţi-o, chiar dacă vă trece prin cap, cititorilor, comentatorilor.
– Comentariiile. S-ar putea să credeţi că accesările sînt secretul topului. Nu, comentariile. Cît mai mulţi comentatori şi mai diverşi, cu diverse IP-uri, din diferite locuri ale lumii, cu atît este mai bine. Aia pe care o susţine BAstrixul cu autovotările este o prostie. Încercaţi şi voi ce sugerează el, să vedeţi dacă merge. Prostii!
Marius Cruceru 
Oh! Asa sa fie oare? How about this then?
http://www.aholyexperience.com/2010/10/a-bloggers-prayer-upside-down-kingdom-blogging/
Humbly…,
Daniela
da, frumos!
de ce sa nu spui de apus si rasarit? si cinci pareri despre aceste marunte lucruri de pot face sa spui : ce minunat …
aveti dreptate mai putina imagine si mai mult cuvant. prea s-a inlocuit cuvantul cu imaginea . de aceea nici n-am sa stau mult pe blog. vederea fata in fata e mult mai dura.
de multe ori confuyia vine din spatele ecranului. cel ce scrie e chiar copia fidela a ceea ce scrie? o fi sau nu … ramane de vazut
așa cum spui, calin!
M-am gindit ca exista atita mizerie pe internet…este o lume…si am fost trimisi cu totii in lume…Avem ceva de spus. Nu toti sintem la fel. E adevarat sint bloguri si blouri…N-am sa pot compara blogul meu cu al lui Marius Crucereu…Cu unii nu pot sa ma compar cu altii nu vreau sa ma compar. Dar am ceva de spus…si sint oameni ca si mine, cu experiente similare care poate vor fi incurajati de cele citeva cuvinte care le scriu…
N-as putea sa spun ca nu ma intereseaza de loc citi vizitatori sau comentatori am…dar daca cerul se bucura de un singur suflet- si noi ar trebui sa gasim bucurie atunci cind reusim sa dam o singura mingaiere cuiva. Si s-o dam din partea Domnului.
Asta ar fi doar un motiv pentru care scriu. Mai sint si altele…cum ai zis Marius…nu le spui pe toate ca sa mai lasi si o urma de curiozitate…
draga Rodica, ce-i blogul meu? de ce să nu-l compari, eu nu fac blogging, n-am făcut niciodată, eu doar gîndesc cu voce tare și discut cu prietenii în alt mediu decît am făcut-o pînă acum,
continui să fac ceea ce am făcut din 1986 încoace, dinainte de descoperirea windows-ului.
Iar ajungem la aceeași discuție… există blogging creștin? NU EXISTĂ!
există bloguri evanghelice? NU EXISTĂ!
Există, în schimb, creștini care gîndesc cu voce tare…
cînd te apuci să faci blogging pentru rating, pentru alea alea.. pentru topuri, pentru mărunțișuri… atunci ești în primejdia de a-ți vinde sufletul.
Nu te compara cu nimeni.
Mi-a plăcut articolul, în special remarca obligativității de a avea ceva de spus pentru a putea avea un blog.
Mie personal mi-ar plăcea mai mult facebook. Acolo, într-un dreptunghi ești ”întrebat” în permanență când intri în contul tău: ”La ce te gândești?” Și personal, în fuga aceasta, sunt curios ce gânduri îi mai frământă pe cei apropiați mie. Din păcate am văzut că ei schimbă poze și dau găinilor virtuale să mănânce porumb (farmville parcă se numește aplicația).
Deja devin lung așa că încerc să sintetizez: (dar se pare că acum voi deveni lung :()
1. Am ajuns ca și societate/generație/majoritatea dintre trăitorii lumii dezvoltate/foarte mulți din păcate să schimbăm mai degrabă poze, imagini decât gânduri. Ceea ce după părerea mea e rău.
2. Blogul pare a fi un schimb de gânduri. Dar oare nu de gândicele pentru ca nu cumva să ajungi plictisitor încercând să ajungi la niște concluzii. Ori dacă blogul are menirea numai de a discuta fără a duce la concluzii, fără a da naștere unor convingeri nu e un doar un anumit fel de petrecere a timpului?
Mă gândesc la faptul că un blog ar trebui să fie ceva de genul: se discută chestiunea a, b c și d să zicem de/a lungul unui timp. După care se trag anumite concluzii cu privire la chestiunile respective, care ar trebui să devină în baza argumentelor convingeri pentru oricine le citește.
Mi se pare, și sigur nu mă înșel, pentru că mi se pare :), că și blogul a devenit/este ca un fel de ziar mai mult sau mai puțin tabloid, în care ni se prezintă tot felul de fapte penale petrecute la nivel înalt și atât, pentru că ziua următoare ziarul are alte subiecte, sau prezintă alte fapte penale, sau etc. E drept: avem arhiva!
Poate am putea discuta și despre blogul creștin 🙂 întocmai ca și muzica creștină sau jazz/ul creștin :). Oare nu cumva ”blogul creștin” 🙂 ar trebui să fie formator de convingeri și nu de opinii? (chiar legate de chestiuni foarte specifice – cum a fost spre exemplu subiectul despre scrierea Numelui Mântuitorului corect în limba română).
Este blogul mai mult decât un mijloc de petrecere a timpului liber? Și dacă dacă cu cât mai mult? Sau să fie și una și alta? Sau ar rezista un asemenea blog dacă ar fi mult mai mult decât atât?
Iar îmi plânge copilașul…. poate voi reveni….dar în mare am spus cam tot. sper să mă fi făcut înțeles…………… O zi bună tuturor.
da, pompe, am scris despre twitter și facebook, unul te întreabă la ce te gîndești… celălalt … ce ți se întîmplă…
cu farmville., poți bloca aplicația.
1. ai mare dreptate, imagini și iutuburi.
2. da, asta trebuies să devină, un schimb de gînduri, un troc de cugetări, așa ne îmbogățim unii pe ceilalți.
am mai spus: eu fac ceea ce fac pe net din egoism, sînt un profitor, profit de gîndurile voastre și mă îmbogățesc, iau, procesez, dau mai departe,
nu pe bloguri se formează convingerile, pompe, a fi trist dacă ar fi așa ,convingerile se formează în ucenicie și ucenicia se face față către față, nu în mediul virtual, nu cred în ucenici pe care nu i-ai văzut niciodată.
nu, pentru mine blogul nu este un mod de petrecere a timpului liber, de fapt nu există timp liber, asta este o prostie cu TIMPUL LIBER,
există numai timp și acela este ocupat tot timpul cu altceva.
familie, biserică,
pentru mine blogul este muncă, chiar acum muncesc.
am înțeles că îți plînge copilașul… plînge în timpul tău liber? nu cred! 🙂