Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Chiar mai frumoasă decât toate minunile din lume…
Pentru că are un anume fel de miez, aşa cum n-am găsit la nici o poză sau pictură, oricât de „trudită” ar fi fost.
Vă mulţumesc pentru că aţi postat-o aici.
Dragostea izvorata din Dumnezeu este minunata si nimeni nu o poate intrece, deaceea este trainica si de neinvins, este frumoasa chiar si la adanci batraneti, inca chiar mai frumoasa. Pe cand dragostea din lume scade si se urateste tot mai mult, dragostea adevarata creste, devina tot mai frumoasa si are felul ei special si aparte de a se manifesta .
Asta poate fi o icoana a dragostei care sa ne persiste in memorie o viata intreaga.
Fratii Wurmbrand sunt un exemplu real si demn de urmat pentru toate cuplurile crestine.
Ar fi super sa faca cineva un blog numai cu asa ceva.
Tineri care nu au avut parte de asemenea scene in familia lor ar avea de unde lua pilda.
Fără cuvinte!
ai spus două! 🙂
multumesc.
frumos
Ceea ce i-a unit era …Christos. Altfel n-ar fi fost chiar atit de aproape…
Am fost acolo, atunci …
Imaginea a fost ultima impreuna. Inertia acestei imagini a persistat mult dupa plecarea sorei Bintea. Fratele Richard a strigat-o de mii de ori dupa aceea … din departare.
Cei care l-au ingrijit ii spuneau din cand in cand ca dansa a murit. El stia … ei nu stiau …
Exista o legatura aindragostitilor pe care nici moartea nu o poate desface.
Se banuieste, Daniel Branzei, ca dvs. ati luat fotografia!
Ce frumos! Un cuplu tare drag mie. Oameni deosebit de minunati.
Christos in ei, nadejdea slavei!
Se poate citi dragostea pe chipurile lor!
minunat!
Familia Wurmbrand sunt un exemplu real si demn de urmat pentru toate cuplurile crestine. Au fost cu adevarat crestini ai lui Dumnezeu,l-au lujit cu toata dragostea si vorbea atat de frumos despre Tatal Ceresc,aveau o invatatura buna si demna de urmat.
Impresinanţi aceşti doi oameni, cutremurătoare vieţi şi exemple…