Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Iertare, iertare…dar pentru ce?
Pai poate trebuia sa-si ceara iertare si Petre Tutea ca a scris carti (ca tot vorbiram zilele astea de el). Ahhh…da…el nu-si mai poate cere iertare…a trecut la cele vesnice…propunem pe altii atunci, contemporan cu noi…
Sa ma gandesc serios sa imi inchid blogul si sa nu scriu vreodata o carte? Pai altceva ce sa fac? Ca asta stiu face cel mai bine…
@Corneliu – „Iertare, iertare…dar pentru ce?
Pai poate trebuia sa-si ceara iertare si Petre Tutea ca a scris carti..”
Sunt sigura ca noi pamantenii trebuie sa ne cerem iertare
pentru orice cuvant si orice gand care nu contine „substanta” de Dragoste Divina.
Sigur, cred că şi tu ar trebui să-ţi pieptăni nişte texte care au orice altă substanţă numai de dragoste divină nu. Ia un pieptăn mai des.
🙂 adevarurile spuse de mine dor Marius – DAR trebuie spuse. Imi pare rau insa cred ca acelasi lucru e valabil si la tine. (la oricare dintre noi) Este un lucru pe care eu nu-l voi intelege niciodata. De ce au pastorii sentimentul ca ei is mai sfinti decat enoriasii?
Deci eşti absolut convinsă că părerile tale sînt „adevărul”? Booon! Poate cam în aceeaşi măsură în care unii pastori cred că sînt mai „sfinţi” decît enoriaşii lor? (nu-i (ne)cazul meu)
Mare sarcină ţi-ai luat pe cap: arbitru al adevărurilor… Succes!
Mai cunosc pe cineva în situţia asta. Acum ia pastile pentru depresie. Destul de puternice. Va trebui să le ia toată viaţa.
🙂 Multumessc frumos pentru sfat !
Nu va fi cazul . Eu nu sunt arbitru, si niciodata NU voi avea acest „rol”. Spun lucrurile asa cum le vad, cum le simt, asa cum am fost inzestrata sa le inteleg prin EL. In Fata LUI DUMNEZEU, singurul Arbitru al Dreptatii, vom sta toti.
ah, atunci s-ar putea să nu fie „adevăruri”, dacă spui lucrurile aşa cum le vezi, cum le simţi, aşa cum ai fost înzestrată…
poţi să admiţi asta?
Da pot sa admit ca Adevarul vazut de mine Drept, pentru un altul, este stramb si invers. Dar nu pot sa admit un lucru: sa fiu ignoranta si sa tac atunci cand vad ca „ceva este stramb”.
Daca cineva imi spune: „Am rezolvat problema afirmand asta…(o minciuna)…si daca persoana este si „inalta”, atunci nu pot sa admit ca acela era adevarul sau ca, persoana a actionat BINE.
Da admit ca atat timp cat traiesc am de invatat dar, nu admit sa iau lectii de la cei care ma desconsidera ca om, sau ca sora in Hristos.
nu, draga Lia, nu esti dispusa sa inveti nici macar cum se foloseste virgula. Si acesta este un adevăr pe care nu poti sa il admiti din pacate.
Da Marius, voi folosi virgula „pe net”, asa ca pe un element pe care il asez in functie de intonatia pe care mi-o imaginez ca „vorbire orala”. Daca asta te deranjeaza pe tine sau altii, e treaba voastra. Iar faptul ca nu poti trece de acest aspect, spune multe despre capacitatea ta de „a lucra cu sufletele oamenilor”- Scuze dar nu esti cel mai in masura sa judeci gramaticile atat timp cat tu insuti nu accepti noile reguli. Ei bine, si eu am „neacceptarile” mele in aceasta privinta.
Liliana ar trebui sa te opresti putin din marele avant pe care l-ai luat.
Stiam ca nimeni nu este perfect, dar se pare totusi ca m-am inselat, Liliana e o persoana perfecta si fara cusur. Bravo! Mergi inainte. Vezi groapa din’naintea ta? Cuuuu viiiteezaa inainntee!
PS Noi santem tot aici sa te consolom. 🙂
Draga Lia, nu încurca capacitatea de a lucra cu sufletele oamenilor cu capacitatea de a lucra cu virgulele şi DEX-ul. Sînt două lucruri diferite.
Naomi de ce a înţeles chestia asta şi tu nu?
Ce nu accept eu din noile reguli este cu totul diferit faţă de normele cutotul acceptate în gramatica normală.
DAr nu are rost să continuăm dialogul. Vei merge şi vei vărsa din nou pe blogul tău un pic de venin. Ca de obicei! Ce rost are?
As prefera sa nu-mi editezi comentariile.Mai bine le stergi daca nu-ti place ceea ce scriu.. decat sa-ti permiti „sa edidezi” propriile mele cuvinte. Mi-ai cerut permisiunea ? Eu nu permit sa mi se editeze ceea ce afirm .
draga Liliana Corbu, editez dacă consider că ceva este în defavoarea cititorilor sau chiar în defavoarea celui care comentează. Partea editată era în defavorea ta. Consider că ţi-am făcut un bine.
Pe de altă parte, din moment ce ai postat aici, îţi asumi riscul de a fi editată, corectată, punctată, virgulată etc.
Daca nu-ţi convine, nu comentezi. Astea-s regulile.
Dacă nu permiţi să ţi se editeze comentariul, atunci nu permite deloc comentariul on line. Cît eu voi modera pe aici voi interveni după cum voi considera de cuviinţă spre binele tuturor, al cititorilor şi, nu în ultimul rînd, al celor care comentează.
Draga Naomi
Multumesc frumos. Nu am spus NICIODATA ca as fi un om perfect, o profesoara prefecta(EDITAT DE MODERATOR) DAR, niciodata nu mi-am dorit ca cineva sa cada in vreo groapa. Nici macar dusmanilor. In orice caz, este INTERESANT de urmarit fenomenul Net in continuare, deoarece in urma blogului cineva a spus despre mine minciuni si alticineva a declarat alte minciuni. CULMEA IRONIEI este ca unii care nu ma cunosc pot face afrimatii despre caracterul meu, sau despre profesionalismul meu. Pana una alta, EU sunt fericita de familia mea, diplomele mele, CV-ul meu, si stiu ca DUMNEZEU este cu MIne.
Naomi, draga tu ai nevoie de multa rugaciune. Tu si multi altii…