Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Putin sport nu strica nimanui.
La timpul potrivit, i-ar fi facut bine si domnului Plesu. Cu toata admiratia pentru stilul domniei sale, de data asta nu i-am „prins” ironia. E mai usor sa te distrezi pe seama „functionarilor fittness-ului” decat sa alergi 10 metri fara sa cazi mort.
Cate o asa ironie inhiba bietul cetatean de rand.
ha ha! invidios nenea plesu pe cei care au (oare) mai putina minte, dar au un corp sanatos. pentru domnia sa chiar si mersul pe gios e oleaca daunos! sa`i traiasca butoiasul atomic!
Ce sport produce zambet? 🙂 Nici un sportiv nu zambeste in timpul unui antrenament. Plesu cauta motive sa se eschiveze de „responsabilitatea” de a face sport, responsabilitate pe care bietii medici, estetica moderna o pune pe umerii lenesilor, care ar prefera sa stea forever cufundati in scaunele mari si pufoase ale masinilor de lux, birourilor, etc.
Sedentarismul este un fals confort, este un confort al lenii mai degraba, al unei sanatati care devine din ce in ce mai precara, a aspectului fizic inestetic care se deterioreaza pe zi ce trece, aspect pe care incercam sa il ascundem in umbra unor costume, case, masini scumpe.
Comoditatea in ultima instanta este o radacina a minciunii(pt ca lenea ne determina sa ne ascundem lipsurile in spatele unor minciuni), cautarii de venituri rapide, formarii unor personalitati pline de complexe etc. si vicii.
De ce nu fac oamenii sport? Nu pentru ca nu sunt constienti de beneficii, ci datorita faptului ca si-au intronat comoditatea si o servesc ca pe un IDOL de mare pret. Lipsa timpului? Da, un comod spune ca nu are timp ca este implicat intr-o mie de activitati mai importante, cel lipsit de comoditate isi face timp si la ora 21 sa mearga la o sala, la ora 23 sa faca 30 de minute de jogging, 30 de minute dimineata la ora 7, in apartament sa isi puna corpul intr-o stare agera. Lipsa de timp? Sa fim seriosi!
Daca cei imobilizati in scaune cu rotile pot sa faca exercitii de fitness, ping pong si alte sporturi adecvate capacitatii lor, noi ne motivam prin lipsa de timp, chiar asa sa fie?
Domnule, cine ar mai putea fugi dupa „o prăbuşire printre beri, ciorbe şi moţăieli” ?
Asta-i o carcota plina de invidie!
VETI GASI UN JOGGER ZAMBIND, dar depinde ce varsta are joggerul 😉 eu am 23 si obisnuiesc sa fac jogging in fiecare vara de 4 ani . Zambesc mai la inceputul antrenamentului, ca pe final scot o limba de doi coti. Am ajuns sa alerg chiar si 8 km pe zi :). este un sport care ma ajuta sa scap de stres si sa dorm bine noaptea. pentru mine este o un lux joggingul, este luxul ce il am mereu la indemana.
Scuze pentru ortografiere. Accept corecturi.Si eu sint putin cam lenes ,dar… ESTI MAI FERICIT DACA ALERGI ?
Sportul in general are o contributie foarte pozitiva asupra trupului si a mintii. In ultima instanta este o disciplina a mintii. Oamenii fug de sport pentru ca nu se pot motiva, nu isi inving niciodata gandurile antisportive, comoditatea. Sa faci sport trebuie sa iti disciplinezi mintea ca sa fie capabila sa persevereze, sa gaseasca sens, sa vada avantajele, sa duca o lupta continua cu tendinta de sedentarism, de comoditate.
Da, esti mai fericit daca faci sport, iti depasesti limitele mintii si a trupului.
esti mai fericit daca nu alergi? problema gresit pusa.
Domnul Romuluss are mare dreptate afirmand ca „sa faci sport trebuie sa iti disciplinezi mintea”. Exemplul cel mai elocvent (si paradoxal pentru multi) este ca marii jucatori de sah au mare grija de conditia lor fizica. Nu poti sta ore in sir la masa de joc fara o conditie fizica exceptionala (dupa un turneu sau meci, jucatorii respectivi pierd de la 7 pana la 10 kg din greutate). Despre unele meciuri pentru titlul mondial la sah s-a spus: „X a pierdut si din cauza conditiei fizice precare”. Asa ca expresia „muschi de sahist” este falsa. Toti campionii mondiali de sah au avut o sanatate si o conditie fizica foarte buna si toti practicau diferite forme de miscare (e de ajuns sa le priviti fotografiile – nici unul dintre ei nu este obez sau sfrijit!).
Conditia fizica este extrem de importanta, chiar si pentru cei care presteaza preponderent activitati intelectuale. Dar, asa cum se intampla de multe ori, vulpea care nu (mai poate) ajunge la struguri, spune despre ei ca sunt acri…
Mie nu mi-a picat prea rau descrierea ;)) in orice caz eu zambesc dupa jogging…Cred ca depinde pana la ce punct ne identificam cu portretul realizat de domnul Plesu :D…Sa recunoastem totusi ca e reusit. Si mai bine descretiti-va fruntea 😛