De unde vin apusurile frumoase la noi în cartier?
Uite de aici. Generatorul nostru de apusuri.
Este un fel de ţigară verticală care lasă fum, tot timpul.
Înroşeşte cerul spre seară, lasă tot mai mult fum. Fumul se tranformă în nori, norii se aşează frumos, ca pentru defilare la plecarea soarelui şi la venirea nopţii.
Ar fi putut fi apusuri fără generatorul nostru de apusuri din cartier? Nuuu! Vedeţi? Nu!
Să-şi ia fiecare cartier un generator de apusuri. Fără asta nu se poate!
Tot timpul cînd e apus e acolo. Niciodată cînd apune soarele, chestia aia nu dispare. Deci, înseamnă că e o relaţie de cauzalitate între una şi alta. Chestia aia nu se mişcă, dar soarele se mişcă. Logic. De la chestia aia vin ele, apusurile.
Oare cum ar fi cerul fără chestia aia? Urît! Boring!
Ca la ţară, nu-i aşa? Adică ţărănesc, nu urban, cum stă bine obrajilor noştri sensibili.
Ar fi apusuri fără fiţe. Simple. Curate, fără profilări pe cer. Ce plictisitor poate fi un apus simplu pentru un orăşean!!!
Generatorul de apusuri face treaba foarte bine, numai pentru noi, urbanii.
Avem şi un generator de răsărituri. S-ar putea să nu vi-l arăt. Este secretul nostru în cartier. 🙂
UPDATE
Am găsit şi generatorul de răsărituri. Mi-am adus aminte că l-am fotografiat undeva prin octombrie.
Vedeţi ce este interesant? Generatorul nostru de răsărituri este o turlă de biserică. Întotdeaua este acolo cînd răsare soarele. Deci, normal, nu? Este o relaţie de cauzalitate între răsărit şi turla bisericii. Înseamnă că răsăriturile vin de acolo.
Deci, să recapitulăm.
Apusurile vin de la „ţigarea” aia şi răsăriturile de la turla bisericii. E clar! Este o relaţie de cauzalitate. Logic!
Marius Cruceru 
Frumoase pozele surprinse prin contributia generatoarelor noastre din cartier, insa e cam daunator generatorul nostru de apusuri, chiar si pentru rufele puse la uscat toamna-iarna (asta pana nu ingheata), lasa o mireasma mai ceva ca orice lenor, cocolino … 😀 .
faine ganduri :D…. chiar ca biserica este generatoare de rasarituri. De tot felul… fie ca e el rasaritul unei pocainte reale, fie ca e rasaritul unei noi perspective asupra unei probleme, sau rasaritul unor relatii de fratietate, rasaritul unei noi celule in organism sau a unui nou madular, sau poate chiar rasaritul unei noi treziri, oricear fi este un rasarit vizibil. Domnul sa ne ajute ca biserica sa fie generatorul rasaritelor peste cartierele romanesti asa de scaldate in intuneric.
Si rasaritul are loc tot datorita generatorului de apusuri pentru ca amandoua arata foarte ” nesanatos”. Turla bisericii e prea pasnica pentru a genera un asemenea rasarit imbacsit.
Frumos oras aveti, da mai lasati tigara domnule ca este prea scumpa si scurteaza viata!
Ce sa mai zicem de tievile de esapament al masinilor? Astea nu le vede nimeni, sunt si apus si rasarit?!
Frumosa „analogie subtila”: tigara = apusul; biserica = rasaritul.
E o analogie cu substrat daca se poate numi asa… Frumoasa combinatie intre cele doua metode… Cred ca pe undeva substratul si analogia sunt inrudite. Nu stiu pe unde dar poate voi afla candva 🙂
De unde va vin atatea idei? 🙂