Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Este foarte practic si placut ceea ce n-ati invatat despre cum sa organizam o nunta si multi poate au gandit sau gandesc la fel, numai ca lipseste curajul. Sa nu uitam ca de cele mai multe ori parinti fac nuntile: „… daca nu faceti asa si asa, nu va fac nunta!”
Ar fi frumos sa se impuna din partea conducerii Bisericilor sa nu se mai faca masa la restaorant ci in incita Bisericilor.
păi de ce să lipsească curajul?
Curajul împotriva a ce?
A părinţilor, a status quo-ului?
A tradiţiei, obiceiurilor? orgoliilor? dorinţei de a epata?
Nu toata lumea are taria de caracter necesara sa infrunte gura lumii. Ne-am invatat sa intram intr-un tipar si santem multumiti sa facem ca restul „lumii”.
Este o experienta unica, caastoria, cine ar vrea sa dea gres ?
Pe urma te gandesti, mmm’ da se putea si altfel. De aceea ar trebui discutat mai mult si in mai multe locuri despre cum sa se organizeze o nunta sa fie si placuta si benefica. Este nevoie sa se inoculeze ideea ca se poate si altfel si este ok.
Eu ma gandesc ca o masa servita la o nunta este un pacat, numit imbuibare.
Dacă nunta este o experienţă unică, atunci de ce toate seamnă aşa de mult între ele?
Toţi fac la fel, dar vor să fie originali. Asta nu înţeleg,
este ca frumoasta care spune… mi-am tras o coafură originală, ca Andreea Marin.
masa nu este păcat, lăcomia este păcat, lăcomia nu-i pe masă, ci în vintrele noastre.
S-a casatorit in ziua cand a predicat la nunta. 🙂
„N-a avut nici o problemă în viață.” – Afirmația finală e falsă.
1. ORICE familie are probleme în viață. (Are grijă dracu’ să i le facă.)
2. Dacă e vorba de personajul la care mă gîndesc, omul a avut probleme în viață (în familie – căci asta era ideea exprimată în înregistrare).