Pe acest blog a apărut un material referitor la cartea Recovering Biblical Manhood and Womanhood, a Response to Evanghelical Feminism, eds. John Piper şi Wayne Grudem, Crossway Books, 1991.
Materialul se intitulează Demand for Apology from the Council on Biblical Manhood and Biblical Womanhood.
Iată un extras:
It is with that thought in mind that we make these statements.
- We are concerned that men are being taught that they are god-like in their relationship to women within the church and home. As the mothers, wives, and daughters of these men, it is our concern that this doctrine is setting them up for failure as Christian fathers, husbands and sons;
- we are concerned about the sin that evangelical church leaders commit when they deny the love of Christ fully to women simply because they were born female;
- we are concerned about the damage this causes to families when husbands and fathers are told that they have Headship over their wives and daughters;
- we are concerned about wife abuse, girlfriend abuse, and abuse to female children that takes place in many homes where evangelical men are taught that they have earthly and spiritual authority over women;
- we are concerned that the children who attend churches that subscribe to the principles of The Danvers Statement on Biblical Manhood and Biblical Womanhood will grow up not knowing the full redemptive power of the blood of Jesus for both men and women;
- we are concerned for the mental and emotional development of girls and boys who attend churches that teach males have superiority over females;
- we are concerned that men who are taught that they have Male Headship over a home and church do not feel that they are accountable for abusive attitudes and actions towards women;
- we are concerned about the mistranslation of the scriptures by complementarian translation committees and by the false teachings propagated by the Council on Biblical Manhood and Biblical Womanhood;
- we are concerned that pastors who teach and preach male domination/female subordination cannot relate in a loving, Christ-like manner to female members of their congregations because they have already judged them and found them lacking;
- we are concerned that the issue of wifely submission, promoted so heavily by the Council on Biblical Manhood and Womanhood, is more about power and control than about love or obeying the Word of God.
Materialele la care se face referire se găsesc
AICI (cartea este acum on line în întregime) şi
AICI (Declaraţia de la Danvers).
Marius Cruceru 
Nu pot spune decat atat despre subiect:
„E lucrul natural,
Iubitul meu amic:
Cu cât te înalţi mai sus,
Cu atât te văz mai mic.”
Caragiale
Cu cat femeile vor lupta mai mult pentru egalitate si dominare cu atat rezultatul va fi exact opusul… Respectul nu se castiga prin forta si … „Daca doresti iubire fii demna de ea”…
Nu ţi se pare cam simplistă abordarea, Pomişor?
Mi se par nejustificate toate asa zisele ingrijorari aduse in discutie de miscarea feminista, iar cererile pe care le formuleaza organizatia, de asemenea sunt aberante, mai ales cele cu privire la cerutul scuzelor in public sau incetarea promovarii continutului Declaratiei de la Danvers de catre cei care au alcatuit-o, declaratie care de altfel este bazata pe principii biblice.
Actiunea feminista, egalitarianismul in sine, reflecta un anumit nivel de neintelegere, de nerecunoastere a autoritatii Scripturii si de rastalmacire a acesteia. Daca exista cazuri izolate de abuzuri, sau situatii in care sunt reclamate abuzuri asupra persoanelor de sex feminin, care sunt considerate a fi justificate de unii, aceste fapte nu se datoreaza, conformarii punctelor continute in Declaratia de la Danvers, ci tocmai neintelegerii acestora si nepunerii lor in practica.
Lucia, din punctul de vedere al mișcării feministe, dacă studiezi problema, ingrijorările sînt abslut legitime.
este interesant de ciitit documentul, citește și postarea originală din trimitere,
cabral, pe blogul lui spunea că feminismul este cea mai isteață strategie a bărbaților de umilire a femeilor, cred că sînt de acord cu ideea 🙂
Ma tem ca diavolul e mai deștept decât bărbații, care pretind a umili femeile prin însă mișcarea lor feministă(pe adeptele acestei mișcări). A dovedit-o încă de la început … și de-a lungul istoriei a continuat să o facă. Cel mai sensibil punct, bărbatul și femeia (relația dintre ei), a fost și va rămâne preferatul diavolului. Doamne ai milă de mine!
Fr. Marius David, nu mi se par deloc legitime. Intreaga opozitie a Coalitiei Femeilor Crestine s-a constituit pe combaterea in totalitate a Declaratiei de la Danvers. In cazul in care ar fi luat pozitie doar impotriva faptelor de abuz, discriminare fata de femei, sotii, mame, fete, in cazuri particulare sau generale din familii, biserici, societate, atunci poate ca le-as fi dat dreptate. Insa intreaga lor inversunare este indreptata impotriva unor principii cu suport biblic. N-am putut gasi nici macar un punct din lista Coalitiei din Orlando, din cele 21 de puncte, (ingrijorari + cereri) cu care sa fiu de acord. Niciunde nu se recunoaste de catre miscarea feminista, rolul de cap, conducator al barbatului in familie si biserica. Contin niste temeri, ingrijorari halucinante iar pretentiile, cererile, pe masura. De fapt deduc, ca adevarata lor frustrare, de altfel nemanifestata direct, de aici porneste. Din faptul ca se afirma in declaratia de la Danvers: (1) conducerea bisericeasca si invatatura duhovniceasca revin exclusiv barbatilor, si (2) simtamantul launtric al chemarii in lucrare nu trebuie folosit pentru a incalca invatatura Scripturii. Eu cred ca acestea ar reflecta in esenta nemultumirea lor. In plus, considera ca s-ar pune un prea mare accent pe supunerea femeii in familie si biserica in detrimentul altei activitati, se pare ravnite. Interesant este faptul ca si-au incropit platforma ca o reactie, de abia dupa Declaratia de la Danvers, de parca brusc atunci li s-ar fi suscitat interesul pentru suferintele si nedreptatile oprimatei parti feminine. In conceptia mea, miscarea feminista este echivalenta cu un soi de razvratire impotriva autoritatii Scripturii.
Cabral, zice ceva … trebuie sa mai reflectez … El face parte din categorie opusa, celor despre care se spune in cadrul relatiei de familie: Treci strada pe unde vrea el, ca sa-l duci unde vrei tu … In detalii despre acest subiect al familiei, nu intru, pentru ca n-am experienta necesara.
mişcarea din jurul Declaraţiei susţine complementaritatea versus egalitarism.
Problema se rezolvă teologic pornind de la triadologie, de la Trinitate, nu de la funcţiunile sociale, familiale etc.
Mi-as fi dorit sa fie mai multe comentarii, cred ca mi-ar fi clarificat niste nelamuriri cu privire la atitudinea barbatilor si femeilor din bisericile noastre. Multe aspecte mi-au fost neclare ani de zile, si nu datorita miscarii feministe din biserici. O fi fost acolo, la ei, nu prea cred ca a fost la noi. In bisericile noastre se practica un altfel de feminism, mai balcanic: zicem ca ei si facem ce vrem! Mult timp m-am ferit de orice lucrare cu femeile in biserica, de teama ca barbatii ar interpreta-o ca feminista. Pentru mine, personal, lucrurile sunt destul de clare: egali in fata Domnului, dar cu roluri diferite in familie si biserica. In familia in care am crescut iar au fost clare lucrurile, pentru ca tatal meu a fost un domn, adica un barbat adevarat, iar mama nu s-a simtit niciodata oprimata. Am vazut insa atata misoginism in bisericile noastre, incat inclin sa cred ca unele dintre ingrijorarile exprimate pe blogul ce ni l-ai indicat sunt justificate, chiar daca se si exagereaza cu altele. Culmea, nimeni nu pare sa vada, la noi in tara vreau sa zic, ca ar fi un pericol in misoginism, dar mai toti (inclusiv unele femei) vad un pericol in feminism. Cand unul din pastori spune intr-o predica, de exemplu, ca Zaharia (tatal lui Ioan Botezatorul) trebuie sa fi fost foarte frustrat ca nu putea vorbi si ca le auzea toata ziua pe Elisabeta si pe Maria vorbind (iar aici face semnul acela cu degetele, adica „taca-taca-taca”) si ca probabil ii venea (lui Zaharia) sa zica „Mai taceti!”, atunci cum te simti, ca femeie din auditoriu? Mie mi s-a parut chiar o blasfemie, fiindca din dialogul celor doua femei, atat cat ne este redat de Scriptura, ar reiesi ca ele au vorbit despre lucruri din care si Zaharia ar fi putut invata ceva, si probabil ca a invatat… Noi il iubim si il apreciem pe pastorul respectiv, tocmai de aceea ne-a socat atitudinea lui; dar daca i-ai spune ca e misogin probabil nu ar recunoaste si poate nici nu-si da seama! Si pe ici, pe colo, mai exista chiar si soti care isi mai pocnesc cate un pic nevestele, iar duminica sunt stalpi in biserica – Domnul sa aiba mila de ei si de noi! Probabil si de aceea e asa de greu sa realizezi ceva cu femeile, in unitate; ne e teama de cum am fi privite, si de aceea prefera fiecare sa faca binele pe bucatica ei, fara sa dea socoteala nimanui. Asa se face ca intr-o biserica mare, unii batrani sau bolnavi sunt vizitati de mai multe persoane, altii aproape deloc; unele vaduve sunt sprijinite, altele nu. Iar daca incerci sa aduni laolalta pe toata lumea, intampini multa reticenta. Discutia e mai lunga, stiu ca sunt si surori care au incercat sa inchege anumite activitati (nu-mi place termenul, n-am pe moment altul mai bun) si au avut o atitudine atotstiutoare si nesupusa fata de autoritatea eclesiala, ceea ce e de natura sa darame mai mult decat sa cladeasca. Totusi, in bisericile noastre e mare nevoie de ucenicie intre femei, as spune ca e chiar imperios necesar. Conditia ar fi sa lucram in supunere fata de autoritate, dar presupune si deschidere (care presupune la randul ei incurajare…) si disciplina (trebuie sa stim unele de altele, sa dam socoteala cuiva)), poate de aceea sunt relativ putine doritoare. Si totusi sunt destule, dar parca le e teama. Vorba unei comentatoare de pe blogul in discutie, parca ne simtim si acum ca trebuie sa ispasim pacatul Evei…
Legat de asta, am „frunzarit” doar putin cartea online, cea cu manhood si womanhood, si m-am oprit la capitolul intai. Acolo sunt foarte mult incurajati celibatarii, si e bine, dar noi avem foarte multe vaduve, dar si femei singure care nu sunt vaduve in sensul „biblic”, dupa cum li s-a reprosat de catre „binevoitori”. Adica exista femei divortate, majoritatea au trecut prin divort inainte de a se intoarce la Domnul, dar pe unele le-au parasit sotii cand erau membre ale bisericii, iar unii dintre ei erau crestini! Altele s-au pastrat curate si si-au crescut singure copiii, dar sunt privite ciudat cand vin la intalnirile organizate pentru vaduve, fiindca le traiesc sotii. Atunci ele unde se incadreaza, ca nici la intalnirile sau vizitele facute in familii nu pot sa se duca? Apoi, avem un numar destul de insemnat de femei cu soti care nu le impartasesc credinta. Pe ele cine le sprijina? Despre aceste categorii nu se aminteste in carte. De aceea spun ca e atat de necesara ucenicia intre femei in trupul lui Cristos. Si apostolul Pavel i-a spus ceva lui Tit in acest sens. As indrazni sa spun ca acum sunt mai multe cazuri cu probleme decat atunci, fiindca societatea s-a schimbat mult. Adica esti femeie cu o oarecare raspundere la serviciu, nou intoarsa la Domnul, si te pomenesti ca trebuie sa taci in biserica. Nu e normal atunci sa ai un grup de oameni sau cel putin o femeie matura in credinta fata de care sa te poti deschide, sa spui tot ce ai pe inima? Si nu e normal, ca membru (barbat) in conducerea bisericii, sa veghezi ca fiecare sa aiba pe cineva in acest sens? Asta daca vrem biserici sanatoase; ca putem si sa ne prefacem ca acele femei nu exista, sau daca exista, sa stea in banca lor si sa taca!
Mi-e putin frica sa trimit acest comentariu kilometric, dar o voi face. Daca are cineva rabdare sa-l citeasca si crede ca are ceva de spus, il rog sa o faca. Si daca gazda nu se supara si ne da voie, bineinteles! Oricum, va multumesc.
Cred ca misogismul este apanajul cuplurilor care provin din familii neoprotestante. Cei convertiti in perioada maturitatii – nu cred ca sunt adeptii unei astfel de mentalitati.
a, nu cred că este adevărat. Misoginism? Întîlneşti pretutindeni, chiar şi în U.K. 🙂
Misoginismul apare tocmai ca reactie a faptului ca femeile nu sunt ce trebuie sa fie (ajutor potrivit) si nici nu prea vor sa fie… Daca femeile ar pune accent pe virtuti si mai putin pe frumusetea exterioara sau pe lucrurile materiale ar fi respectate. Daca ele ar fi ce trebuie sa fie in caz de abuz ar putea apela la Dumnezeu. Dar deoarece atunci cand mai primesc si cate un necaz (nu de putine ori meritat cu varf si indesat…) ele se rascoala, cine sa le ia apararea? Dumnezeu? El nu apara decat pe cei care asculta de El sau sunt in planul Lui (ca mai apara si unii raufacatori)… Asa ca daca femeile vor sa scape de abuzuri sa fie ele mai intai ce trebuie sa fie si apoi Dumnezeu le va ajuta…
Iar cu privire la relatia femeilor cu biserica pe care o ridicati este scris: „Daca o femeie are nelamuriri (asupra unui text, sau asupra unei probleme) sa intrebe sotii lor”. Aceasta este scris deci sa asculte… chiar daca sotii lor nu sunt credinciosi dar nu le-au parasit, ele trebuie sa ii intrebe pe ei. Iar daca sunt divortate iar este scris sa caute sa se impace… Doar daca sotul acela a plecat inainte de convertire sau daca este neconvertit si pleaca, ea este libera, altfel nu este libera ci sub autoritatea lui. Din cauza faptului ca o sotie este sub autoritatea sotului ei, ea nu poate activa in biserica decat in limitele pe care sotul ei ii le stabileste, nu mai mult…
Daca voi femeile va veti indeplini misiunea pentru care de fapt ati fost create si veti ajutoare potrivite, barbatii isi vor schimba atitudinea fata de voi altfel toate incercarile voastre de a schimba situatia va vor aduce doar o mare doza de dispret… Eu unul nu opun rezistenta daca voi vreti sa fiti rebele e treaba voastra… „Daca raul creste si inforeste este numai ca sa fie distrus pentru totdeauna.” Cand veti ajunge aproape de apogeu, caderea va fi dramatica si dispretul si rusinea pe care o veti purta multa vreme va fi pe masura….
@”Daca femeile ar pune accent pe virtuti si mai putin pe frumusetea exterioara sau pe lucrurile materiale ar fi respectate.”
in anumite situatii este foarte valabil. daca femeia umbla sa fie frumoasa(valabila si reciproca) pentru sotul ei – este un lucru foarte ok, in schimb multe femei(constiente de excitabilitatea barbatului pe cale vizuala) se aranjeaza cu scopul de a se simti in centrul atentiei barbatilor. Acest aspect este unul vicios, cu care un sot normal poate fi cel mult tolerant(pt ca vede ca nu are cu cine discuta) dar nu poate sa accepte in mod sincer.
legat tot de frumusetea feminina(si este un aspect ff larg dezbatut atat la nivel de vestimentatie/cultura etc) in inima ei nu pacatuieste atata timp cat scopul ei este sa fie decenta si sa fie totodata placuta si atragatoare sotului(valabil si reciproca).
evident femeile capata un soi de echilibru si incredere in sine in momentul care sunt privite patimas si intra automat in centrul atentiei barbatilor la serviciu, pe strada, etc, acest aspect fiind motorul in cele mai multe cazuri. Ok inteleg ca exista nevoia de echilibru de sine in raporturile sociale, dar oare acest tip de echilibru de sine venit pe aceasta filiera este bun in viziunea Lui Dumnezeu? Daca nu … femeia are multe alte calitati pe care si le poate dezvolta ca sa fie corecta si in fata Lui si in fata sotului, de ce se cauta doar atragerea privirilor patimase?(sunt persoane care nu au facut acest lucru niciodata si nu vor intelege , dar cele care il fac zilnic vor intelege 🙂 ) lipsa de inspiratie, lipsa de gandire spirituala?
Tare mi-ar placea sa-mi explici tu, draga Pomisor, cum ar putea fi sub autoritatea sotului o femeie care l-a ingrijit pe sotul ei cand a suferit de o boala grava, apoi el s-a facut bine si a plecat de la ea, mutandu-se cu o femeie mai tanara . A cerut si divortul. E un caz pe care il cunosc. Femeia respectiva a avut nevoie de tratament, consiliere si mult timp pentru a putea sa traiasca din nou o viata normala. Din fericire, Domnul a restaurat-o si acum e ea de folos altor femei care trec prin chinuri asemanatoare, ba e atat de deschisa incat le spune chiar si unele greseli pe care le-a facut ea, ca ele sa nu le repete. Pastorii stiu ce face ea. Exista cazuri speciale, care nu trebuie ascunse sub pres sau mitraliate cu versete rostite arogant, ci trebuie lucrat pentru vindecare, asta voiam sa spun.
Eu va pot spune o istorie reala pe care a spus-o Richard Wurmbrand. Era o familie de orbi care a trecut prin acelasi fenomen: sotul s-a gandit ca ar fi mai bine sa se desparta si si-a parasit sotia ca sa se duca cu alta femeie tot oarba si ea. Atunci prima sotie a vrut chiar sa se sinucida dar atunci i s-a aratat Domnul Isus si i-a spus ce sa faca: Sa se duca la sotul ei si sa ii spuna: „Eu doresc sa fi fericit de aceea nu ma supar daca tu vrei sa stai cu alta femeie eu voi spala pentru voi hainele si vasele, daca tu esti fericit, eu sunt multumita.” Evident la inceput nu a fost deloc incantata de sfat dar a ascultat de Domnul Isus. Si s-a dus si le-a slujit celor doi (sotul si amanta lui) catva timp pana cand sotului i-a venit mintea la cap si a alungat-o pe amanta…
Cazurile speciale trebuiesc rezolvate de Domnul Isus insusi… deci orice problema striga la noi: „Apropie-te de Dumnezeu!”. Dar ascultam? NU! Cautam rezolvari umane… doar sa facem ce trebuie nu facem…
De fapt problemele exista datorita faptului ca suntem foarte rai si foarte egoisti. Dumneavoastra ziceti ca rugaciunile sotului pot fi blocate daca sotia este abuzata (si adaug eu daca ea cere acest lucru…) si este foarte adevarat dar la fel de adevarat este ca daca voi aveti o atitudine de rebeliune nu aveti nici o trecere inaintea lui Dumnezeu…
Dumneavoastra luati apararea femeilor dar nu recomandati rezolvari reale ci metode omenesti. Nu vad sa dati sfaturi care sa fie de real folos. Eu am avut parte in viata sa observ destul de multi oameni, nu foarte multi dar destui. Am vazut si femei rele si bune. Nu incercati sa le ingramaditi in aceeasi oala pe toate ca nu este corect… Stiu ca exista femei carora si ingerii pot sa le spuna: „Plecaciune tie!” (fecioara Maria) dar… sunt foarte rare… (am avut sansa sa cunosc femei, adevarate doamne, carora nu era nevoie sa le faca nimeni publicitate, prezenta lor impunea respect desi erau batrane sau nu aveau cine stie ce frumusete exterioara.) Marea majoritate sunt inferioare pentru ca nu vor sa asculte de Dumnezeu… 😦 mai ales in perioada de astazi cand voi puneti accent mai mult pe exterior si pe interior foarte putin si cautati sa faceti doar ce va trece voua prin cap… 😦 Daca astazi Dumnezeu va ofera o lacrima si nu un zambet voi il refuzati ca sa aveti maine de primit o cana de lacrimi… Si daca o refuzati si pe aceea, potopul de poimaine de lacrimi nu veti mai putea sa il refuzati ca va va lua cu el…
Imi pare rau sa fiu foarte acid dar am suferit foarte mult de pe urma unor asa zise „fice de Dumnezeu” care nu aveau nimic din calitatile lui Dumnezeu ci traiau doar ca sa faca ce le place lor indiferent cat ar costa asta pe ceilalti…
Draga Pomisor, imi pare rau de dezamagirile de care ai avut parte. Aveam eu o vaga banuiala… Totusi, desi ma acuzi ca eu le ingramadesc pe toate femeile in aceeasi oala, ma tem ca tu faci asta. e suficient sa recitesti ce ai scris. Apoi, eu nu am luat in mod personal nimic din ce s-a scris aici, te rog sa nu faci nici tu greseala asta! Tu chiar nu te poti pronunta si nu poti da verdicte in legatura cu mine, fiindca habar n-ai cat de tare vreau eu sa fac doar ce-mi trece prin cap, cum spui tu, sau cat sunt de preocupata de aspectul meu exterior! Ai exagerat putin, dar nu-i nimic. Ai acumulat amaraciune, insa te rog, incearca sa ierti. Tu vei fi cel castigat. Eu voiam doar sa aflu, daca nu se supara nimeni, cam cum percep lucrurile astea unii din cei care trec pe aici. E un demers cam egoist, recunosc, dar pana la urma poate nu chiar egoist, fiindca nu o fac doar din curiozitate. Sper ca ceea ce aflu, cu ajutorul vostru, sa-mi fie de folos cand stau de vorba cu alte femei, in special. Oricum, Marius a zis ca-mi da voie si nu se supara.
Doamna Debora, datorita multor lucruri rele pe care le-am observat care mai sunt si destul de raspandite, in general nu am parere foarte buna despre femei… 😦 deci incep din start cu rezerve. Totusi imi spun parerea despre o persoana dupa ce o cunosc cat de cat bine. Mai sus nu vorbeam referindu-ma atat la dumneavoastra ci mai mult la persoanele pe care le cunosc si care m-au afectat personal prea mult (nu cred ca sunt pe acest blog)… De aceea am folosit pluralul si nu singularul…
Recunosc acest domeniu imi este foarte greu sa il tratez foarte obiectiv… 😦
AMIN, frate @Pomisor, chiar asa este!!!
Sincer mi-ar place sa nu am dreptate in acest caz…
uite ca eu am citit comentariul kilometric 🙂
nu, nu mă supăr, puteţi discuta în voie. Se pare că este destul de obositor pentru unii să citească materialele iniţiale, fără asta nu se poate discuta informat şi cu rezultate.
recunosc, cartea editata de Piper este foarte caramidoasă, dar merită pentru cine este interesat de subiect ca sa vedeti la ce s-au revoltat doamnele cu feminismul.
Pomisor, daca mai aveam cateva indoieli cu privire la ce a scris Debora, tu ai reusit sa le risipesti.
Eu sper totusi ca esti o feminista sub acoperire si incerci sa le faci barbatilor reclama negativa… 😀
Daca totusi esti un barbat crestin nascut din nou si, Doamne-fereste, mai si slujesti in biserica cu atitudinea si conceptiile astea, atunci nu mai am cuvinte…
„In spatele unui barbat de succes intotdeauna exista o femeie puternica.”
Femeia trebuie sa fie supusa sotului si atunci cand sotul ei este nemantuit?
Trebuie sa-i faca pe plac si atunci cand cand cu rea intententie este nemultumit?
Ex. Sotia intreaba dimineata:
_Cum sa fie ouale, ochiuri sau fierte?
_ Unul fiert iar celalalt ochi!
Se aseaza la masa.
_ Cum ti se pare micul dejun, cafeaua e nici rece nici calda, painea nici prea arsa nici prea neprajita, ai un ou moale iar unul ochi?! zice sotia fericita.
_ Pe asta trebuia sa-l faci ochi si pe asta fiert! raspunde sotul.
Bine eu poate am exagerat, dar stiu caz real unde cam asa se intampla. Este corect?
Face toate aceste lucruri pentru ca sotul nu este mantuit si sa-l castige pentru Domnul.
din pacate, sau din intamplare, multe femei din ziua de azi sunt mai degraba feministe decat feminine. uneori cele doua caracteristici se mai si intrepatrund. din fericire se gaseste in Biblie un ghid complet a cum trebuie sa fie o femeie, si a cum trebuie sa fie un barbat.
Chiar gasesti un ghid complet? Cred ca trebuie sa lasam Duhul Domnului sa ne invete, dar avem mult de invatat si unele de la altele. Proverbe 31 sau epistolele apostolilor Pavel si Petru au fost atat de mult rastalmacite, incat uneori poti deveni confuz… fiindca tu poti intelege una, iar altul sa-ti spuna ca n-ai inteles bine. Femeia din proverbe 31 e prea perfecta, eu n-o sa fiu niciodata ca ea, chiar daca sotul meu glumeste cateodata si-mi spune „femeia non-stop”. Versetul favorit al multora pare sa fie „Nevestelor, ascultati de barbatii vostri…”, ceea ce e adevarat si frumos, dar oare cati barbati se gandesc cu cutremur la faptul ca, daca se poarta rau cu sotiile sau le dispretuiesc, nu le vor fi ascultate rugaciunile? E ceva care iti poate da fiori, si totusi majoritatea trec usor peste asta!
Cred ca n-am fost suficient de clara, am vrut sa spun ca uneori ma descurajez ca n-o sa pot fi niciodata ca femeia din Proverbe 31, nu ca n-ar fi de dorit sa fiu ca ea…
Păi de ce să nu poţi fi?
Face toate aceste lucruri pentru ca sotul nu este mantuit si sa-l castige pentru Domnul.
…
si probabil crede ca sotul e prost si nu-si da seama de ce face ea lucrurile alea :)). Orice faci pentru sot trebuie sa faci din dragoste sincera si ca pentru Hristos, nu ca sa-l `castigi` 🙂
Cum poti sa-ti areti dragostea mai bine unui sot care profita de supunerea ta?! decat facandu-i pe plac??? I-ar dovedi ca-l iubeste mai mult fiind indiferenta???
Si cat de tare poti iubi un asemenea sot?
Naomi, la întrebarea asta am s-o rog pe Natalia să răspundă. Ea se ţine foarte departe de blog, dar poate că o conving!
Ar fi minunat! te rog, incearca s-o convingi sa faca o exceptie de data asta, spre folosul altor femei!
Am încercat! Nu s-a lăsat convinsă! N-o pot lăsa pe soţia mea în luneta unor vînători de purici ca Alin Cristea.
profita fiindca simte ca femeia doreste sa-l manipuleze. Motivatia actiunilor ei nu este corecta, si inima lui simte.
Apoi `supunerea` nu inseamna sa te negi pe tine insuti, sau sa permiti lipsa de respect a barbatului,ori abuzul. Sa faci tot ce iti cere el, ca o momaie fara personalitate, nu inseamna supunere.
Nu trebuie ca ea sa fie indiferenta, dar nici o mamaliga.
cat de tare poti iubi un asemenea sot?pai nu stiu, cand l-a luat cat de tare il iubea?
Cam asta imi doresc : sa ajungem sa implinim ce scrie in Scriptura fara sa devenim niste momai, cum zici tu. Nu trebuie sa fim spalate pe creier pentru a fi sotii supuse, ci sa avem mintea innoita prin Hristos. Atunci supunerea va fi din inima, va fi o alegere zilnica a noastra, izvorata din dragoste si in acelasi timp din dorinta asumata de a asculta de Dumnezeu. Si nu inseamna nicidecum ca trebuie sa toleram abuzul sau depersonalizarea. Iar un barbat care nu asculta de Cuvant (adica indiferent fata de Dumnezeu, Irina, la asta ma gandesc, nu la trecerea de la ortodocsi la alt cult :)] va fi cucerit de purtarea sotiei prin dragoste, nu prin slugarnicie absurda.
Debora, cred ca acest tip de gandire `daca fac asa si pe dincolo, sotul va fi cucerit/ adus la Biserica`este gresit, fiindca pune motivul actiunii acolo unde nu trebuie. Indiferent ca sotul va fi cucerit sau nu noi, ca femei trebuie sa ne facem partea noastra. De multe ori sotul nu e `cucerit` deloc, din contra, asta e realitatea :).Fiindca asta nu depinde de sotie, ci de voia lui Dumnezeu si a lui.
Sa-i faci un ou prajit si unul fiert, doar doar il vei manipula pe bietul om sa ajunga unde vrei tu, si sa pui asta in carca lui Dumnezeu e de rasu-plansu(ma refer la cazul expus mai sus)
@Irina, povestea cu oul, am spus, a fost exagerata.
Acel sot dispretuieste si considera tot ce tine de sotia lui -prostie, ratacire, nebunie si totusi sora in cauza este langa el, ii este supusa si rabdatoare (pentru ca acest sot este si betiv). Are 17 ani de „trai” cu acest sot si nu se plange, este acolo laga el gata sa-l asculte. Dragostea ei pentru el vine de la Dumnezeu altfel nu ar putea face ce face. Sunt doi copii si o Biblie care ii cere sa faca pe „momaia” si „mamaliga”
Oricum nu poate sa inteleaga numai care are astfel de experiente, banuiesc.
Irina, este aşa de bine să fii manipulat de o femeie înţeleaptă! Trăiască!
un manipulat!
Marius, o femeie inteleapta nu+si manipuleaza niciodata barbatul.Doar cele viclene fac asta.
frumos spus, mie-mi convine 🙂
Naomi, daca sotul este si betiv femeia traieste cu copiii intr-un mediu abuziv. Traiul cu un alcoolic duce la o boala numita codependenta. Biblia nu cere nicaieri sa stea femeia cu betivul in casa,ca sa sa distruga si copiii, nu doar pe ea. Copiii ii cer sa stea cu sotul alcoolic?ma indoiesc sincer.
Ati ramane suprinsa sa vedeti cum isi iubesc acesti copii tatal. Sora nu i-a invatat niciodata sa-si dispretuiasca tatal ci chiar le-a impus respectul. Cand erau mici a asteptat mult sa se intample ceea ce sugerati dvs dar copii au fost cei care au impiedicat-o sa-i acorde divortul. Acum ii multumesc ca nu i-a lasat fara tata si nu spun ca le-ar fi fost greu sau ca au dus lipsa de ceva, bineinteles greul a cazut pe sora care a stat punte peste toate. Eu cred ca rasplata acestei femei va fi mare si nu o va numi nimeni momaoe sau mamaliga; defapt a sost TARE, mai tare decat poate cineva crede.
Naomi, nu am pomenit nicaieri de divort, ci sa nu stea in casa cu el, daca e abuziv. Dar nu mai inteleg cum sta treaba cu respectivii, ba barbatul e betiv, dispretuitor, cu rele intentii, samd, ba e painea lui Dumnezeu si toti il iubesc de nu mai pot. In fine, oricum nu conteaza, femeia cu pricina stie mai bine de ce face un ou fiert si altul prajit, fiecare cu durerile lui.
Pai aici sunt si eu nedumerita! Spuneti ca poate fi o trauma pentru copii si eu vad in aceasta familie contrariu.
Sotul este asa cum l-am descris (in ultimi ani s-a mai potolit) nu este „painea lui Dumnezeu”
Intrebarea mea era: „Cum poti sa-ti areti dragostea si cat de tare poti iubi un asemenea sot?”
Irina, voiam doar sa mai spun ca ideea cu „castigarea” sotului nu e a mea sau a lui Naomi, ci a Sfantului apostol Petru. El spune ca , chiar daca sotii nu asculta de cuvant, sa fie castigati prin purtarea sotiilor lor, cand ei vor vedea felul lor curat de trai – I Petru 3:1-2. Am vazut ca si in Biblia ortodoxa e folosit acelasi termen. In rest ai dreptate, ele trebuie sa faca asta din dragoste pentru sot si pentru Hristos, chiar daca nu au siguranta ca ei vor fi „castigati”. Ei au vointa libera si hotarasc pentru ei insisi; ele insa vor sti ca au facut cat au putut. Acuma cat poate fiecare, asta e greu de cuantificat. Doar cele care trec prin asta stiu cat e de greu. Cele care avem soti credinciosi ar trebui sa multumim mereu lui Dumnezeu pentru ei. Stiu ca tu ai un sot bun , am aflat de pe blogul tau, pe care il citesc de mult timp. Chiar daca nu o spui des, transpare printre randuri:).
Iar in 1Corinteni 7:12-16, Pavel zice ca sotul necredincios este sfintit prin nevasta credincioasă si copii lor vor fi sfinti. Daca se despart copii lor vor fi necurati.