Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Din ce material e facuta vara dvs si de unde stiti ca nu se mai fabrica?
un material care nu se mai găseşte! este dintr-o generaţie de tampon între bătrînii noştri şi generaţia noastră, o generaţie care şi-a păstrat fără complexe apucăturile şi limbajul de ţăran, dar s-a adaptat tehnologiei moderne. Cum s-a pierdut materialul? Unii s-au orăşenizat în mod fals, devenind nişte snobi fără ştaif, alţii au rămas cu cele rele din lipsa de educaţie, fiind şi mîndrii de lipsurile lor.
Oare meritam sa ne apropiem de sfintele-I picioare?
Oare meritam sa luam harul Lui in fiecare zi? Nu! Atunci de ce il mai luam ?
Harul nu il luam, el ne este dat; este darul nepretuit a lui Dumnezeu.
Daca eu il refuz – nu sunt fortat sa accept!
Este o diferenta intre a obtine ceva(a procura) si accepta si a lua ceva ce iti este dat. Un cadou eu il accept si il iau dar nu am muncit pt cumpararea lui, daca il refuz nu imi mai intra in posesie.
Harul este „muncit” de El, ne este acordat nou, noi il acceptam si intram in posesie, ne hranim cu el si astfel supravietuim.
Pilda vitei, noi suntem in vita, seva curge prin vita(curge pt ca asa vrea vita) in mladite, dar noi lasam sa curga si prin noi(pentru ca acceptam).
Dar cum putem sa nu acceptam? Darul este dat, este aici fie ca vrem fie ca nu. Putem probabil sa nu beneficiem de utilitatea lui dar ii aici, nu ? eu asa inteleg.
@”Oare meritam sa ne apropiem de sfintele-I picioare?”
Trebuie sa ne apropiem de El in fiecare zi sa luam harul Sau – altfel nu putem face nimic despartiti de El
”Oare meritam sa ne apropiem de sfintele-I picioare?” la propriu.
La figurat, ma catar pe bratul Lui ori de cate ori imi este greu, Ii spal cu lacrimile mele picioarele si cu parul meu I le sterg ori de cate ori gresesc ….
De ce nu? DE ce nu? cu mireasmă să le ungem, cu părul să le ştergem…
fara har…am mai putea exista? din moment ce zilnic gresim?
Pingback: Isus Cristos, acest … ”Terminator”, pupa-I-aș tălpili .. | Marius Cruceru