După ce am văzut tot felul de comedii de genul: „La sfîntu Pixel”.
O nouă trăznaie!!!!
Sînt curios ce spune domnul prof. Augustin Ioan de chestia asta.
The Sunday morning service at Fellowship Church in Dallas, Texas, was humming along with hymns and prayers when something unusual happened.
The lights in the sanctuary suddenly dimmed, and members of the church hushed as they peered at a pulpit shrouded in darkness. The parishioners then erupted in cheers and whistles as Ed Young Sr., the church’s senior pastor, emerged from the darkness with a microphone in hand.
„Please be seated, be seated,” Young said as he grabbed the Bible. „How are you guys doing today? Doing well?”
Young delivered his sermon, but he couldn’t hear or see his congregation respond: He wasn’t physically there.
Young’s parishioners were instead looking at a high-def video image of their pastor beamed into their sanctuary from a „mother” church in Grapevine, Texas.
Young is part of a new generation of pastors who can be in two places at one time. They are using technology – high-def videos, and even holograms – to beam their Sunday morning sermons to remote „satellite” churches that belong to their congregation.
Aceasta este o nouă modă: cu televizorul pe amvon, predică fratele pastor Cutare Cutărescu, mare învăţător, gropnic exeget. Care este problema? O perspectivă reducţionistă asupra „pastoralei”. Pastorul nu este împovărat numai cu predicarea de la amvon. Atunci îl televizăm pe Ravi peste tot locul. Şi dacă moare Billy Graham, avem înregistrările.
Care este legătura pastorului cu enoriaşii, poate acesta să îşi adapteze mesajul la nevoile comunităţii? Şi mai sînt o mulţime alte întrebări de ordin practic fără să intrăm în domeniul teologic. De fapt toată această situaţie se naşte din pricina unei eclesiologii şchioape, lipsită de fundament exegetic şi dogmatic, o eclesiologie pragmatică, seeker sensitive, de genul „clientul nostru, victima noastră”.
Putem să ne mirăm şi să ne revoltăm, dar sarcina generaţiei noastre este de a articula o eclesiologie solidă, înrădăcinată în realitatea românească, altfel… pe mîine poimîine veţi primi o invitaţie la o biserică gonflabilă pe la Călăţea.
Marius Cruceru 
Provocatoare dilema a modernitatii noastre … subscriu din toata inima la ultimul paragraf. Suntem deficitari, atat teologic cat binenteles practic, la capitolul eclesiologie – Biserica este vazuta de multi ca o adunare de oameni care subscriu aceluiasi crez. Se uita realitatea cuvintelor Mantuitorului, „… voi zidi Biserica Mea …”, precum si faptul ca El este Capul … in cel mai fericit caz El este perceput ca moderator de sedinta sau manager de proiect.
De aceea sunt tot mai goale Bisericile noastre?
Totusi este si buna „biserica” asta, pentru cei bolnavi care nu au posibilitatea sa se deplaseze la Adunare.
Educatia isi spune iar cuvantul, ni s-a dat o jucarie dar nu ni s-a facut instructajul, modul de utilizare fara sa ne ranim.
Stiinta este prapastioasa dar Dumnezeu ne-a dat intelepcine sa luam ce este bun si sa nu ne atingem de ce este rau, parerea mea.
Modernizarea isi are avantajele si dezavantajele ei. In fond modernizarea este o transpunere in realitate a unor dorinte mai mult sau mai putin constientizate. Unii au facut un exercitiu de imaginatie, cum ar fi sa fiu Dumnezeu pentru o singura zi, cum ar arata biserica mea, comunitatea daca as fi Dumnezeu pentru o zi.
In bisericile unde capacitatea celor ce trebuie sa expuna mesajul Sfintelor Scripturi este situat la o cota foarte joasa, nu stiu daca televizarea este cea mai rea solutie posibila.
Intotdeauna mi l-am imaginat pe un pastor ca pe un profesor foarte bun, un profesor care stie sa se ocupe de elevii slabi, elevii nemotivati, elevii mediocrii, elevii buni si cei de elita. Atata timp cat un pastor nu are o capacitate de a gestiona bine lucrurile, functia lui este mai mult onorifica decat functionala.
Desigur elementul cel mai sanatos este sa ai pastori capabili atat ca pedagogi, cat si ca pastori. Elementul negativ (dar din pacate foarte tolerat) este cel al pastorului patron – erijat in persoana cu privilegii si responsabilitati limitate SRL-> PRL(pastor cu responsabilitati limitate)
Pentru ca masurile intarzie sa fie luate, o solutie mai ok ar fi totusi televizarea unor predici bune, macar cateva categorii de enoriasi ar merge acasa cu un mesaj util, bine calibrat.(mai bine ceva decat …………) .
Sensibil subiectul, dar cred ca ai nostri enoriasi sunt mai duhovnici si abia asteapta sa vina o sarbatoare mare sau ziua de duminica pentru a merge la biserica, dar in acelasi timp cred ca vorbesc despre o generatie mai „in varsta”… . Este o „jucarie” si nu avem manualul dar exista un „ghid” al valorilor morale si acesta ar trebuie sa fie undeva in educatia fiecaruia.
Apropos de eclesiologie…
Mi-am amintit o chestiune legata si de practica baptistilor in organizare. Nu vad ca se face diferenta intre un bord de conducere si presbiter in sensul Scripturii. Comitetul, in viziunea evanghelicilor este format din presbiteri, diaconi si pastori. Dar, ne spune Scriptura cand cineva nu mai poate fi presbiteri? Daca nu mai e in comitet nu mai e presbiter? Nu ar trebui sa se diferentieze acestea doua: faptul ca cineva e presbiter si faptul ca face parte dintr-un comitet ales pe o perioada oarecare? In plus, alegem presbiteri sau membrii in comitet? Sau, trebuie sa fii in comitet pentru a fi presbiter? Si daca se schimba numarul de ani pentru care cineva poate fi in comitet, conform statutului, cineva care a stat 4 ani e mai presbiter decat cineva care a stat 2?
Apoi mai e chestiunea presbiter-pastor. S-ar merita o comparatie si un studiu aprofundat.
toate taxonomiile functiilor sunt lipsite de sens cand toata activitatea bisericii se rezuma la
– mers la biserica
– pastorul e doar moderator de show
[- va canta corul
– va canta sora Rebeca
– va recita fratele Ioan
– va canta corul
– va canta corul
– e ora 11:30
– va predica fratele Ghita
– e ora 11:50
– pastorul-moderator face rezumatul predicii care oricum e spagheti
– va canta corul
– ne vedem la orele 18 cu acelasi program, aceiasi oameni 🙂
]
– mergi acasa de la biserica
te duci la pastor ca ai o problema(spirituala, familiala, etc) discuti cu el – se erijeaza intr-un mustrator categoria grea – poti pleca acasa ca te-ai lamurit cu toate si cu totul.
daca rolul pastorilor, presbiterilor, diaconilor etc – se rezuma la atat – imi pare rau – dar cea mai buna solutie este televizarea unei predici BUNE – cel putin ai hranit intelectul si probabil si spiritul
sa`mi explicati cum ar trebui sa arate o biserica perfecta. pe puncte.
Tocmai ti-a fost descrisa mai sus … 🙂
Punctul 1: să nu fie oameni în ea.
Punctul 2: să nu fie neoane.
Punctul 3: sa fie pastorita de mine !
nu, sigur n-ar fi perfectă. Şi eu sînt om, deci n-am ce căuta acolo!
Pai … la ce era buna holograma aia, daca nu la asa ceva?
Sa fi prezent si absent dintr-un loc, in acelasi timp, un vis!
Dyo, aceasta idee cu prezenţa şi absenţa, locul, spaţiul sînt discutate atît în liturgică, cît şi în arhitectura bisericească.
Sînt sigur că prof. Augustin Ioan ar fi foarte interesat de acest lucru.
Michael,
ti se pare ca acest tip de biserica raspunde problemelor spirituale ale oamenilor? scuze dar daca tot programul e doar un cantat de cor si predica slaba – atunci cand studiez Scriptura caut pe net o predica buna si ma edific de 10x mai mult.
legat de faptul ca un pastor este si o persoana care trebuie sa stie sa aiba grija de enoriasi si de problemele lor spirituale, daca nu este capabil atunci tot mai bine e macar o predica televizata 🙂
o singura data am cunoscut un pastor – foarte bun exeget, predicator, implicat in vietile spirituale ale celor din biserica lor – era fantastic omul, Dumnezeu deschisese zagazurile cerului si l-a binecuvantat pentru calitatile pe care le-a pus in el. nu toti se pot ridica la un nivel atat de inalt, dar majoritatea nu incearca sa faca nici un pas spre ceea ce se considera a fi un pastor
in ca nu m`am dumirit despre cum arata o biserica perfecta. nici despre pastorii perfecti n`am o
parere prea grozava.
Pastori buni am înîlnit, un singur Pastor Perfect, dar este de-a dreapta Tatălui.
ca o idee ar fi interesant de citit articolul
http://www.scionofzion.com/pastors_rule.htm
@Michael, Biserica perfecta, desavarsita este cea condusa de Duhul lui Dumnezeu, prin oameni bineinteles. Cand pastorul este sub autoritatea Duhului, va sti cum sa o conduca. Si nu numai pastorul ci si „enoriasi”au nevoie de puterea Duhului.
Ex. Nu poti pretinde sa ai impartasanie cu Domnul si cu frati cand tu te-ai ridicat de la tv si nu de pe genunchi inainte sa vi la Biserica.
In concluzie Biserica este formata din oameni, cum sunt „enoriasi” asa este si Biserica, punct. 🙂
Slava Domnului ca există şi astfel de pastori. Să ne complexeze pe noi, ceilalţi şi să fixeze standardul.
Asta se intamla acolo unde conduce omul, nepunticiosul de el. Dar unde Duhul Sfant este la conducere, este slujba nu program, este cercetatre nu atipeala … si cu ajutorul Duhului Sfant Biserica se inmultea
exact Naomi,
omul are interese completamente diferite de Dumnezeu.
– pe Dumnezeu il intereseaza ca Biserica sa se zideasca,
– madularele sa isi dezvolte talantii
– sa slujeasca in folosul altora
pe om il intereseaza:
– bunastarea financiara, fara un efort consistent fizic sau intelectual
– a avea cat mai putine responsabilitati
– sa i se inchine lumea in piete, pe strazi, etc
Iata ce scrie Rudolf Ebertshäuser in cartea sa „Cresterea bisericii sau seducerea bisericii?”
„Din miscarea„Emerging Church” fac parte de cele mai multe ori absolventi mai tineri de formatie intelectualã ai unui institut teologic, care vor sã meargã în calitate de pastori sau fondatori de bisericã pe o nouã cale pentru a se putea adresa oamenilor „postmoderni”, mai ales generaþiei de la 16 la 30 de ani. În plus, ei însisi sunt marcaþi de filozofia si conceptiile moderne despre lume si viaþã ale societãtii seculare.
Ei au pãrãsit deja în parte fundamentele credintei
biblice si s-au deschis pentru meditatie, conceptii ale New Age, ecumenism si alte religii.
Bisericile de tip Emerging Church nu pun atât de puternic accentul pe cresterea numericã, dar si ele considerã ca hotãrâtoare o adaptare consecventã la cultura si modul de gândire secular. Aceasta înseamnã preluarea culturii nelegiuite pop si rock, folosirea filmelor video, dansului, teatrului, artei moderne si internetului. Ele sunt orientate puternic spre „experientã” si „trãire” si cred cã-i pot ajunge pe cei
ce stau departe de bisericã în special prin trãirea unei
„comuniuni autentice”. De cele mai multe ori au o orientare misticã, adicã cautã o experientã religioasã influentatã de pãgânism a „prezentei lui Dumnezeu”, care se poate primi printre altele prin meditatie si liniste. Ele preiau multe practici catolice înselãtoare, cum ar fi folosirea în cadrul serviciilor religioase a tãmâiei, lumânãrilor si icoanelor, pânã la meditatie si „închinare” înaintea icoanelor.”
Vedem ca se infiripa si la noi tendinte spre Bisericile de tip Emerging Church
Nu cred ca la Emerging Church s-a gandit Marius cand a scris acest post (sau gresesc?). Oricum in analiza lui Ebertshäuser avem de-a face cu o opinie conservatoare asupra unui fenomen care se vrea cat se poate de relavant modernitatii noastre – fara a imbratisa tot ce predica ei, recunosc ca au niste calitati care merita a fi recunoscute, cum ar fi accentul pe relatii, pe o partasie vie … aici am mai putea invata cate ceva…
Stiu ca nu asta a fost ideea, dar m-am dus cu gandul in viitor si mi-am imaginat cum vor fi Bisericile noastre daca vor merge tot in ritmul asta.
E mai usor sa ai partasie in prezenta raului pentru ca lupta se da in partea cealalta. Va spun din experienta. Nu putem invata de la cel rau acelasi lucru pe carre il putem invata de la Dumnezeu.
Si in Bisericile noastre este pastasie vie, daca nu in toate asta este altceva.
Se pare ca amestecam lucrurile aici; pe deoparte vorbim de tehnologia care, vrem – nu vrem, va invada si spatiul eclesial – pe de alta parte, vorbim de practici care au existat dintotdeauna (aproape!) in biserici, inovatii, adaugiri etc.
Genul acesta de plangeri cu privire la starea Bisericii mi se par patetice; ele ignora un fapt cat se poate de biblic: Capul este Cristos. In mod normal noi nu are trebui sa ne tot plangem atat unul altuia ci sa intrebam pe Cristos, Domnul Bisericii: „Doamne, ce faci cu Biserica Ta? Nu vezi ca o ia razna? Numai noi vedem acest lucru? Tu nu vezi ceea ce pentru noi este evident?”
Poate sa scriem cu totii o petitie si sa o semnam cu simt de raspundere: „niste crestini indignati”.
Nu realizati ca in timp ce cartiti impotriva Bisericii, care nu apartine nici unuia dintre noi, cartim de fapt impotriva lui Cristos? Cine suntem noi sa ne permitem a o vorbi de rau? Unde gasiti asa ceva in NT? Nici macar fata de Corint nu a avut Pavel o asa atitudine …
Nu toti care merg la o biserica sunt crestini… Costache Ioanid a scris o poezie frumoasa despre acest fenomen: http://www.resursecrestine.ro/poezii/22584/robi-si-fii
Nu este treaba noastra sa judecam pe ceilalti fiecare sa isi cerceteze propria viata este cel mai bun lucru pe care il poate face. Sa aiba grija ca el insusi sa fie ce trebuie pentru ca… in cer se intra ca individ nu ca biserica…
incercati liquid church.
it’s just another brick in the wall.
We don’t need no education, do we?
what we need? Discipleship, not education…
eclesiologia, nici nu stiu cum sa-i spun, post-moderna (mai suntem inca in postmodernism?) are si forma asta…de liquid church.
it’s a big wall.
Da, Dyo , sunt deacord cu dvs noi nu am fost pusi judecatori, asta cred si eu Biserica este condusa de Domnul dar sunt locatii unde nu-i prezenta lui dumnezeu si tot ce se face este un spectacol, aici este pericolul ca nu ne mai dam seama ca Domnul a coborat de mult din „caruta” noastra. Biserica nu se inmulteste, bancile sunt tot mai multe goale. Tinerii din dorinta de a face altceva mai „viu” cad in capcana vrasmsului. Putini sunt tineri care au o educatie religioasa sanatoasa care sa fie in stare sa conduca poporul Domnului, trebuie sa recunoasteti asta. Si atunci ne intrebam de ce ?
Nici unul dintre noi nu a facut un studiu sociologic pentru a estima daca sunt putini sau nu acei tineri pe care ne putem baza.
Daca totusi e adevarat ca ei se pierd – se pare ca e oricum un fenomen clamat la scara mai larga – atunci este pentru ca ne ocupam prea putin de copii nostri in primii ani de formare; nu este o cultura puternica a familiilor sanatoase, care isi educa copiii in frica de Domnul, prin bisericile noastre.
Problema, dupa cum vezi, nu este in ce se ofera la nivel formal ci la nivel calitativ: invatatura, model, ucenicizare (cine mai face asa ceva astazi?), partasie, inchinare … Pentru asta nu sunt de vina emergentii, care in felul lor (gresit poate) cauta si ei raspunsuri ca si noi, ci noi cei care intelegem sa stam inchistati, inchisi, imobili, defensivi vis a vis de ceea ce se intampla prin lumea in care traim.
Chiar, cine mai face ucenicizare prin bisericile baptiste de pe la noi? Si, mai ales, cum se intampla asta?
Da, va dau dreptate, din familii sanatoase rezulta o Biserica sanatoasa, dar totusi daca lucrurile o iau pe ulei si vedem ca nu este bine asa sa stam totusi pasivi si sa spunem asta e?!
Poate si faptul ca acceptam cu seninatate decaderea, aruncand vina de la unul la altul este o piedica ca rugaciunile noastre sa fie ascultate.
Conform noului Statut din 2008 , termenii de pastor si presbiter(si episcop) sunt sinonimi adica desemneaza una si aceasi functie. Sigur din motive organizatorice exista pastori\presbiteri\episcopi coordonatori si asistenti.
Toti astia fac parte din comitet , care cuprinde si diaconii(diaconii pot fi cooptati in comitet din cate am citit in statut dar nu e absolut musai , depinde de biserica locala).
Echivalarea pastor-presbiter mi se pare corecta , oricum si inainte cand erau considerate functii diferite tot acelasi lucru faceau si pastorul si presbiterii(predica, Cina Domnului , Botez , binecuvantari , carmuirea bisericii, inmormantari) .
Diferentierea nu era la nivelul atributiunilor care pot fi facute sau nu de pastor respectiv presbiter ci doar la nivel lingvistic . Adica doar unii erau ,,strigati” pastori si doar unii presbiteri .
In noul statut e una si aceasi functie.
Nu prea e clara treaba cu episcopul , sigur in sens larg al termenului pastorii-presbiterii sunt episcopii bisericii locale(adica supraveghetorii). Daca luam termenul in sens istoric vedem ca episcopul nu conduce niciodata doar o singura biserica locala , ci mai multe biserici de pe o arie geografica. Asa a fost din vechime , literatura istorica si patristica e plina de episcopi adica de slujitori ai Bisericii care coordonau activitatea mai multor adunari dintr-o arie geografica anume , de obicei o cetate. Chestia asta se vede inca sec.I-II d.H. , de exemplu Polycarp unul din ucenicii apostolului Ioan a fost episcop al Bisericii din Smirna , a scris si o scrisoare caree s-a pastrat.
El avea mai multi presbiteri , asistenti , el fiind un fel de lider al lor.
Cam cum e la noi presedintele de comunitate .
Deci termenul de episcop s-ar potrivi mai bine presedintelui de comunitate care coordoneaza si reprezinta interesele mai multor biserici de pe o anumita arie geografica.
Fratele Cruceru a incercat intr-unul din articolele sale sa ne convinga ca presedintele de comunitate nu e echivalentul episcopului din bisericile traditionale(ortodoxa si catolica) . Personal nu prea am fost convins de argumentele dumnealui. Mie mi se pare ca e cam aceeasi ,,Marie cu alta palarie”. De fapt si la atributiunile pe care le au nu exista diferente prea mari. Singurele diferente sunt modul de alegere: la ortdocsi sunt numiti de Patriarh cu acordul Sf, Sinod , la noi sunt alesi pastorii si delegatii ,,laici” din bisericile locale , la Adunarile Generale ale cultului. Iar raspunderea pastorului nu e in fata persoanei presedintelui ci a comunitatii ca intreg (prezidata de presedinte).
Oare pentru „niste calitati” putem trece peste adevarul pe care acestia nu-l detin?
raman tot mai uimita!
Nu de la Hristos trebuie sa luam modelul?
De unde stiti dvs ce adevar detin ei? E frumos sa tot zicem ca luam modelul de la Cristos … cum se face asta? De ce ne grabim asa de tare sa categorisim oameni fara sa-i cunoastem, sa pretindem ca noi „detinem” adevarul – de parca Cristos ar putea fi „detinut”! – si sa trimitem pierzarii oameni pentru care El a murit?
Eu sunt cel cu adevarat uimit … si chiar nu mai inteleg nimic … ne-am inchis in auto-suficienta, nu mai vrem sa primim nimic de la nimeni, ne-am imbogatit, ne merge numele, suntem mari si tari … deschideti doua-trei bloguri „evanghelice” si veti vedea de ar trebui sa ne crape obrazul de rusine, sa ne smerim si sa nu mai aratam cu degetul inspre nimeni …
Dyo: „Nu cred ca la Emerging Church s-a gandit Marius cand a scris acest post (sau gresesc?).”
Marius a și gîndit cînd a scris acest post?
Eh … cred ca, in acelasi timp, citea in alta fereastra un articol de pe Evanghelica, corecta un referat al unui student intarziat in timp ce un enorias isi varsa off-ul inaintea lui, mai agauga cate un cuvintel la noua sa carte si … se gandea, da, se gandea oare cu ce o sa mai vina Alin Cristea la fileu? Wish granted…
You couldn’t help yourself, man, not for a tiny sentence …
Pe de alta parte, daca fara sa gandeasca a scris asa, oare la ce sa ma astept atunci cand isi pune mintea la contributie? 🙂
Un adevarat Napoleon 🙂
Întrebare proastă! „Marius a și gîndit cînd a scris acest post?”
Răspunsul este PARŢIAL!
Deci:
1. nu neg, este posibil să scap şi posturi la care să nu gîndesc, sau să nu trebuiască să îmi strivesc prea tare neuronii. Youtubizările şi pozele cu apuse sau răsărite pot fi astfel de postări.
2. dar aici este un alt caz: este SEMNALAREA UNUI ARTICOL scris de ALTCINEVA, adică altă persoană, adică alt cap, adică alţ set de neuroni. Da, nici aici nu este solicitată prea mult creativitatea autorului. Sînt solicitate alte capacităţi şi abilităţi blogăreşti.
3. Probabil nu ţi-ai dat seama de conţinutul şi tensiunea chestiunii din cauza faptului că, aşa cum ai mărturisit şi cu alte ocaziuni, nu prea pricepi limba engleză.
Soluţie:
1. înainte de a-ţi da cu părere despre uzura neuronală a cuiva, vezi despre ce este vorba, e link, e recomandare, e redistribuire, e sharing… Bloggingul are o mulţime de metode, tehnici… adică e divers. Este important să nu batem cîmpul cu afirmaţii aiuristice.
2. înainte de a comenta la o postare, citeşte despre ce este vorba.
3. dacă nu pricepi, mai ales dacă este în limbi străine pe care nu le stăpîneşti bine, las-o baltă!
Dyo,
Naomi reda:
„Ei au pãrãsit deja în parte fundamentele credintei
biblice si s-au deschis pentru meditatie, conceptii ale New Age, ecumenism si alte religii.”
despre cei care fac parte din biserica mai sus, carora le laudati
relatiile dintre ei, fara Temelia pe care trebuie sa stea,
nu eu le-am gasit”defectele”; je regrete !
Cum puteti fi de acord cu New Age etc..si sa spuneti ca eu ii arunc, acolo unde „s-au dus ” singuri,
nu trimisi de mine. 🙂
Pare-se ca daca imbratiseza New-Age nu cunosc adevarul,nu ?
(„detinerea adevarului,autosuficienta.”…nu sufar de autosufieienta atata timp cat cred ca Domnul mai are mult de lucru cu mine dar cred ca , cunosc Adevarul>)
Eu asa am invatat ca trebuie sa ma departez de cei care traiesc in neoranduiala ,dar mai ales de cei care sunt de partea Anticristului?…Dumneavoastra nu?
Asta nu insemna ca eu ii trimit pierzarii pe acestia, care si-au ales singuri calea.
Cat despre Biserica, ii spuneti lui Noemi ca nu avem voie sa discutam despre Biserica a carui Cap este Hristos:; dar nici nu a facut-o !nici eu.
je regrete beaucoup!
Faceti confuzie, Biserica lui Hristos va avea din fiecare un numar bine stiut doar de El.
Vorbim de adunarile noastre, de unde daca nu ne sfintim, Domnul va lua pentru Biserica Lui doar 1-2-7.ce ziceti?
Noi nu vorbim sa „ne aratam stiinta” ci dorinta, daca vreti durerea, ca si fratele Marius, care sufera ca a aflat ca o biserica a cazut.
Nu vrem”stiinta” ci STIINTA LUI DUMNEZEU!
Nu „detinem” Adevarul, cautam sa-L traim, intr-o lume unde New -Age si alte..au invadat lumea.
Nu pot fi de acord cu nimic ce aste Anti-Cristic!
Nu ne dam mari frate….Unul singur e Mare!
Domnul sa va binecuvanteze cu harul Sau maret!
(si pe mine, si pe ceilalti)sa fim gasiti buni la urma pentru Imparatie!
Ps.
pentru blogurile asa zis evanghelice, pe care nici macar nu le deschid, imi pare rau, dar nu port absolut nicio raspundere.
Aduceti in discutie lucruri amestecate: ca sa fim corecti New Age si Emerging Church sunt chestiuni din filme cu totul si cu totul diferite. Vorbiti in necunostinta de cauza, Naomi citeaza dintr-un autor care evident nu adorit altceva decat sa-i desfiinteze pe emergenti cu orice pret. Nici eu nu le cant in struna dar nici nu pot fi de acord sa aruncam cu invective si calificative peste lucruri pe care nu le cunoastem.
Ne ambitionam sa doboram tinte gresite, asta e problema …
In rest … ati ales ce ati vrut din comentarile mele si le ati amestecat ca nici eu nu mai stiu ce am scris. 🙂
Foarte draguta, ultima fraza, fr. Dyo. Am ras de numai :))
Sint un admirator perfid al majoritatii care se declara crestina . Sunt la fel de sceptic asupra puterii acestei majoritati , unde este cantitate sigur se pierde calitatea !
In rest , m-ar interesa daca toti cei de fata , de pe acest blog mananca animale moarte , mortaciuni mai bine spus , sau supun alimentele tratamentului termic ?
In functie de raspunsurile (sincere) la aceasta intrebare , mai dicutam despre spiritualitate si aderenta la crestinism ! !
Hai , la revedere !
Ce legatura are mancatul din animale moarte cu crestinismul? Apostolii in Fapte 15:29 au interzis crima, imoralitatea, idolatria si consumul animalelor sugrumate (de fapt consumul de sange, prin sugrumare sangele animalului ramane in corp si astfel va fi consumat si el). Aceste 4 pacate (si variantele lor) sunt „pacate de moarte”… Dar pe lista nu se gaseste consumul de animale… De fapt daca tin bine minte Domnul Isus a consumat peste (un animal) chiar si dupa inviere: Luca 24:42,43.
Faptul ca nu mancam animale de vii nu este totusi un semn de civilizatie? 🙂
Acum ca torturam termic alimentele … mai avem unele reminiscente barbare in sange …
Am cunoscut astfel de apostoli ai vegetarianismului crud, aveau si o revista in Cluj, ELTA. Multa ratacire, oameni buni, multa si prost gatita …
eu tind să devin vegan, dar încă nu m-am hotărît ferm, ce părere ai, să renunţ la carne?
poate mă fac mai deştept!
dar tot n-am priceput legătura dintre animale moarte, aragaz şi blogul meu, plus spiritualitate, creştinism şi ficatul de porc.
Iertati-ma ca intervin intr-o discutie care nu ma priveste, insa, dupa parerea mea, acestea sunt rezultatele logice ale renuntarii la liturghie, la randuiala slujbelor a tainelor si a laudelor zilnice asa cum s-au cristalizat acestea in primul mileniu crestin.
Ca acestea se intampla in protestantism nu e de mirare.
Poate nu ai vazut inca icoane hologramate, imagini ale Mantuitorului cu neon sau leduri in fundal sau sfinti de plastic … eu am vazut … sunt cel putin la fel de ridicole. La ce a ajutat liturghia in protejarea spatiului ortodox de kistch-uri si lucruri slabe?
Se mai intampla, desi eu nu am vazut prea multe; insa ce se intampla in cadrul protestantismului american are o constanta pe care aberatiile/bizareriile liturgice din BO nu o au. „Icoanele” fara suport fizic nu sint icoane. Acestea sint privite drept abuzuri de marea parte a bisericii, pe cand cele mai de succes biserici protestante americane isi modeleaza slujbele pe modelul „reality/talk show”-urilor etc. Aici nu mai vorbim de un abuz vazut ca atare, ci de ceva devenit norma.
Sunt de acord, in general, cu observatiile privind crestinismul evanghelic american. De-acolo au cam venit toate bizareriile de care ni-i groaza si noua aici in Romania. Si noi privim drept abuzuri ale crestinismului ceea ce tine de tele-evanghelisti, prosperity gospel si ale aiureli de genul acesta.
Icoane MAde in China
Aici tind să fiu de acord, tocmai am văzut recent ce înseamnă renunţarea la orice formă de solemnitate.
Unii protestanţi sînt interesaţi de liturgică, inclusiv eu.
liturghia nu ne parvine din primul veac crestin.
A spus „primul mileniu” ceea ce, sa recunoastem, este adevarat …
ba da, din păcate pentru folcloristica noastră teologică, Michael, ba da.
dupa pastorul televizat, urmatorul pas ar fi „meniul de biserica la pachet” sau „drivethrough church”:
http://www.youtube.com/watch?v=n4QFKS4LzS4&feature=player_embedded
exacrabil acest video – chiar in gluma facut
multe biserici servesc la noi in tara al meniu- muzica corala(eventual imbinata cu alt gen de muzica) 80% din program si o predica spagheti sau mesaj de evanghelizare isn’t that nice? ajuta la cunoasterea „exagerat de buna a Scripturii si totodata la rezolvarea problemelor spirituale” cu care ne batem 🙂 – nu e cazul de nici o imbunatatire
E un exemplu cinic … ne doare pentru ca exprima niste adevaruri pe care le mai rostim si noi, din cand in cand, mai in gluma, mai in serios, sperand ca totusi suntem departe de asta …
Nici macar nu sunt idei originale, doar ca prezentate in felul acesta sunt ca niste palme … in ce masura le meritam … asta e o alta mancare de peste …
ma mir de un fenomen, cei mai multi pastori si cu cei din comitet isi fac datoria de parca totul e facultativ, nu tu calitate, nu tu interes, dar asteptari ca sa li se inchine prin piete(„ooo fratele Pastor …paceeee frate Pastor, ce mai faceti?, Domnul sa va binecuvanteze!!), asteptari salariale.
noi toti la locurile de munca ori scoatem calitate ori suntem demisionati, ma intreb de ce nu li se pune un standard de calitate, pt ca daca ii lasam pe frati la calauzirea Duhului – nu fac nimic. – suna cinic – dar mie imi suna a lipsa de responsabilitate totala
Amin!
Totusi, pastorii sunt (re)confirmati prin vot. Exista modalitati prin care adunarea ii poate sanctiona pe cei ce nu isi fac datoria.
votul ii absolva de responsabilitate?
la multe biserici – muzica corala(cu mici secvente de alt gen de muzica) a ajuns la 80% din program. de ce? pentru ca predicatorii, pastorii sunt comozi, o predica trebuie pregatita, necesita efort, rugaciune, etc.
la o biserica pe care o stiu foarte bine si nu este una oarecare in Cluj(si fenomenul reprezinta intr-o anumita masura o generalizare a peisajului) , pastorul a intins programul de muzica(lauda si inchinare) astfel incat predicile nu necesita mai mult de max 30 min. de ce? pentru ca bisericii ii place muzica 🙂 .
da trebuie si muzica de lauda si inchinare, are un rol f important, dar cand asta isi extinde atat de mult aria de manifestare, iar predicile devin din ce in ce mai light sau doar evanghelizare, mi se pare o lenevire masiva a pastorilor.
unii spun de ce mai multa predica? mda – cei neobisnuiti cu analiza biblica pot sustine ca ii oboseste, dar m-as intreba care este radiografia lor spirituala? cred ca interesul pt studiu si aplicare a Cuvantului este unul dintre cele mai importante aspecte. rugaciunea, studiul biblic, au un rol vital, daca pastorii s-au lenevit a cui este problema?
oricum peisajul global indica faptul ca pastorii nu sunt responsabilizati, nu li se cere o calitate in ceea ce fac, astfel lenea ii cuprinde foarte mult.
am spus de mai multe ori ca un pastor mi-l imaginez ca pe un profesor bun, care stie sa se ocupe de fiecare categorie de elevi, de la cel mai slab pana la cel mai bun, sa ii motiveze, sa ii faca sa progreseze, ori atata timp cat acestia sunt niste profesori incompetenti, nimeni nu ii responsabilizeaza, nimeni nu ii intreaba de calitate, ma intreb totusi de ce mai sunt platiti oamenii care oricum nu sunt responsabili in ce fac? noi ca si angajati avem o responsabilitate, ei de ce nu au ? pt ca sunt alesi?? aaa , pai asta mi se pare fair intr-adevar 😀
draga Romuluss, şi muzica poate deveni obositoare, aşa cum predicile pot deveni obositoare, foarte bune şi unele şi altele.
Trebuie păstrat echilibru în toate.
Nu, votul nu absolva ci, macar teoretic, responsabilizeaza. Cunosc cazuri de pastori care au ramas fara turma in urma votului.
Pentru chestiuni de program, durata inchinare, rugaciuni, predica … exista un comitet, care are si el un cuvant de spus, nu-i asa?
este trist cînd se întîmplă asta, Dyo, dar unii pastori numai aşa se trezesc.
Exact, la patru ani cel puţin.
Exact, Dyo, este problema bisericilor ca nu îndrăznesc să îşi pună pastorii la vot. Statutul le dă acest drept. Se pot organiza în aşa fel încît, chiar dacă pastorul nu doreşte să fie evaluat prin vot, enoriaşii pot face asta.
daca tot asa vom dormita, nu ne vor mai trezi nici miile de palme…
tristete…