Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
AMIN!! inca una…sa nu fie cafea!
de ce? Ajuta la neuroni!
11. să faci altceva decât lucru pentru care eşti pregătit şi angajat.
12. să-ţi ceară şeful să-i accepţi fumul de ţigară.
pe mine 4 si 10 ma dor cel mai mult, in plus 4 mi se pare cea mai frecventa.
Ati uitat atipitul din sedinte! 🙂
nu este posibil la cele la care se răcneşte.
Toate astea tin de capacitatea unui om de a capta atentia. Dezinteresul apare in momentul in care emitatorul nu are ceva aparte a spune. Intarzierea este anticiparea unei discutii de catre receptor care in mod cert nu-i face placere sau nu il intereseaza in mod cert. Tacerea dezinteresata apare in momentul in care emitatorul pune intrebari fara ca inainte sa isi exprime cu proptitudine ideile intr-un mod captivant. Ca sa ai dreptul sa pui intrebari, trebuie sa iti aduci mai intai in prim plan conceptul personal intr-un mod care sa capteze. Sa nu iei notite? Pai bineinteles ca nu iei notite din moment ce discutia ti se pare mult prea banala pentru a fi consemnata undeva(a se analiza scrierile Sf. Ioan Gura de Aur pentru intelegerea conceptului oratorial). Putem continua, dar mi se pare pierdere de timp. Singurul de vina in general este emitatorul. Receptorul capteaza sau nu informatia in functie de emitator. Codul in care se face transmiterea de informatii trebuie sa fie adecvat persoanelor cu care emitatorul interactioneaza. Iar stilul asemenea.