Am citit cu perplexitate un articol preluat de site-ul www.liternet.ro, pe care-l consult destul de des şi pentru care nutream o constantă simpatie.
Înţeleg că oricine poate scrie orice. Chiar mă gîndeam azi, după ce am văzut un autobuz tapetat cu versete din Biblie, creştin fiind, că n-aş renunţa la libertatea de exprimare chiar dacă la următoarea staţie aş vedea un autobuz tapetat cu versete din Coran.
Şi totuşi…
Există o literatură de frondă, de tupeu, o poezie contemporană care ar intra în mare criză de inspiraţie dacă orificiile corpului omenesc ar fi mai puţine şi zoaiele, balele şi alte lichide ar lipsi. Înjurătura şi sictireala, denumirile organelor genitale prezente în limbajul băieţilor de cartier devin literatură „cultă”, roman „cult”, nici mai mult nici mai puţin decît … „POEZIE”.
Fraze de-o banalitate înfiorătoare, rostite de orice ingineraş submediocru, între o cafea şi un şpriţ de terasă ieftină într-o fugă de la întreprindere sunt omologate drept gîndire liberă şi culmea tîmpirii colective este faptul că persoane cu o licenţă în litere şi ceva articolaşe bune prin ziarele de provincie fac temenele la fiecare bufniţă care iese din gura aurită a unor minţi pornofile sau puternic zdruncinată de droguri.
Am stat şi am citit rînd cu rînd interviul din Adevărul zis literar şi artistic (reprodus, cum spuneam, de Liternet) şi m-am dat de ceasul după-amiezii să văd unde-i adîncimea.
Am prieteni şi comentatori pe blogul personal care pot să facă jocuri de cuvinte şi calambururi mai isteţe şi mai inspirate decît acest autor de „romane”. O altă mirare mi-este să văd cît de jos au ajuns standardele editurilor româneşti în traducerea şi publicarea unor asemenea produse. Dacă am încerca să căutăm standardele după care se face selecţia pentru publicare şi traducere, am da cu uşurinţă de petrol. Asta cere publicul? Da, sigur, cele mai vizitate site-uri sînt cele pornografice. Ce-i nou? Dar de aici şi pînă la gomorizarea rafturilor de librării ar fi trebuit să fie un pic de distanţă.Vă rog să îmi explicaţi cum se poate pune în aceeaşi frază „Adevărul literar şi artistic”, „roman cult”, „noua Biblie” a societăţii contemporane şi ceea ce urmează să citiţi. Foarte interesantă viaţa acestui Irvine Welsh, dar, din toată viaţa asta de roman, chiar numai atîta învăţătură şi observaţii de viaţă se pot trage şi face?Iată portretul descris de liternet:
Irvine Welsh are 52 de ani şi este unul dintre cei mai importanţi autori scoţieni ai momentului. Atipic, Welsh a aplicat de-a lungul timpului o deviză unică, fiind convins că în viaţă – la fel ca în literatură – singura regulă e să nu urmezi nicio regulă. A renunţat la şcoală la vîrsta de 16 ani, apoi a lucrat ca muncitor. A cochetat însă şi cu muzica, fiind un adept al mişcării punk din anii 1970, apoi a cîntat în cîteva trupe rock. A devenit celebru şi aclamat internaţional în 1993, cînd, renunţînd la toate celelalte pasiuni, s-a apucat de scris şi a publicat primul roman, Trainspotting, o carte puternică despre subcultura drogurilor. O realitate pe care Welsh o gustase pe propria piele, fiind vreme de ani buni dependent de heroină, la fel ca majoritatea personajelor sale. Romanul a ajuns un fenomen, a fost reeditat de peste zece ori, iar în 1996 a fost ecranizat în regia lui Danny Boyle. Welsh a mai publicat: Jeg, Porno, Dacă ţi-a plăcut şcoala, munca o să-ţi placă şi mai mult. Scrierile sale sunt dominate de dependenţă, fotbal, realităţi crude, umor negru şi, mai ales, de nonconformism. Volumul de povestiri Varză reîncălzită este o înşiruire ironică de întîmplări aproape suprarealiste, care, oricît de extreme, nu reuşesc totuşi să tulbure ordinea banală a lumii.
Citeşte mai departe AICI.
Marius Cruceru 
Nu vad nimic nou in articolul dvs., in afara de dezgustarea inerenta descoperirii.
De multa vreme observ „trendul” descendent al „culturii” care ni se serveste gata mestecata in mass-media. Din pacate cererea de pe piata e acoperita de acest tip de oferta, si pentru cei care chiar vor cultura efortul de a filtra mizeria e in crestere.
Am observat cu surprindere un gest anormal de normal intr-o lume ca cea descrisa mai sus de articolul dvs.: TVR a renuntat la una dintre prezentatoarele angajate pentru aceasta vara, pe motiv ca prezentatoarea a avut „un comportament neadecvat şi nepotrivit din punct de vedere moral”.
M-am bucurat de articol. De motivul invocat cel putin.
Desi eu personal nu as fi admis angajarea unei astfel de persoane de la bun inceput.
Dar nu stiu cat de curand se va putea vedea si o epurare pe motiv de kitsch.
Pe cat de mult imi doresc sa cred in viitorul tinerilor, pe cat de mult doresc ca non-valoarea sa fie starpita, pe atat de mult imi doresc si o solutie.
nu spera şi nu ai teamă, Alexandra, eu cred că se petrec lucruri mult mai sumbre în tembeliziunile nostre decît ce s-a întîmplat cu această duduie.
Care-i alternativa?
Oameni talentaţi ca voi să scrie altfel de literatură, să facă altfel de film, altfel de poezie…
Marius, o precizare pt a evita o neintelegere: un roman poate fi numit „cult” atunci unii cititori nutresc pt el un sentiment exagerat de admiratie, insa in afara cercurilor de admiratori nu are mare rezonanta. Cartile cult, formatiile cult, filmele cult sunt proprii subculturilor de tot soiul si nu prind la „mainstream” din cauza faptului ca au un mesaj prea controversat (chiar daca unele dintre ele pot deveni ulterior „clasice”. Uf, pe mine m-a prins „Easy Rider”).
Irvine Welsh, de exemplu, nu se adreseaza decat celor interesati de miscarea punk. Care din cate stiu eu e destul de prafuita, iar in Romania inexistenta.
Draga Alin, foarte bună precizarea ta. Da, numai că eu nu mă refeream la nimic altceva decît la promovarea agresivă a unui anumit tip de literatură în defavoarea altui tip de literatură. Aceasta dă impresia că în cultura europeană, film, poezie, muzică, nu se petrece nimic altceva decît exhibarea genitaliilor şi isterii de toate speciile.
Cel puţin aşa se vede de dincolo de ocean …
Tocmai pentru că avem de-a face cu o literatură de subcultură… aceasta trebuie să rămînă acolo, fără a fi promovată în mainstream-ul ansamblului de fenomene culturale.
Mai este ceva, pur subiectiv din partea mea, sensibitatea la chestiuni ca „biserică”, „religie” etc. Îţi aminteşti chestia cu caricaturile lui Mahomed? Fiecare avem sensibilităţile noastre, nu-i aşa?
Este o lume cu susu’ in jos, ramai dezgustat si-ti doresti sa te incui intr-o chilie, sa te duci in pustiu sa nu vezi sa nu auzi. Cum mai pretindem sa nu ne pedepseasca Dumnezeu? O meritam din plin.
Am redactat acum câţiva ani un fragment dintr-un roman ce urma să fie publicat la Editura Nemira. Un prozator român contemporan. Un text mizerabil. Am încercat să-l igenizez puţin. Rezultatul: am fost respins pentru postul de redactor. Explicaţia: „Nu aţi respectat stilul autorului!”.
Păi da, cred că au procedat corect cei de la editură. Ai încercat să pui frişcă pe excreţii. Nu se poate!
Măi Pătrățosule, tu ai fi de acord să ți se rotunjească pătrățoșeniile tale?
Nu, tocmai de asta am spus: editura a procedat corect din punct de vedere profesional.
Că s-au apucat să pună în pllanul editorial aşa ceva, asta este altă discuţie..
şi apropo de pătrăţoşenii… cu atît mai mult n-aş fi de acord ca să ajung rotund aşa ca tine 🙂
tocmai ma duc din nou la sala cu fiul meu. Deja mi se văd din nou unele colţuri. Osos!
imi aduc aminte de un scriitor de romane sf ateist, care spunea ca ar fi cazul ca pe langa fiecare manastire din nordul moldovei sa se planteze in apropiere si o discoteca. in opinia unuia „nedus” la biserica ar putea exista o compatibilitate intre cele doua.
există deja!
N-ai mai fost demult în Bucovina. Aici biserică, mai încolo, discoteca.
În Iaşi, unde sînt cîteva mănăstiri chiar în centrul oraşului, distanţele sînt de bătut cu pasul.
Există în ţară cazuri în care s-au deschis discoteci şi tot felul de localuri chiar lîngă şcoli, lîngă biserici, deşi legea cere aprobarea proximilor.
pt Alin Suciu..
miscarea punk e foarte prezenta in romania.. nu stii foarte multe despre lumea in care traiesti 😀
Pt. R2-D2: Miscarea punk nu poate exista in Romania pt ca i-a trecut timpul peste tot in lume 🙂 In anii ’70-’80, cand miscarea a fost la apogeu, nu putea prinde in Romania pt ca ajungem iar la teoria formelor fara fond: punk-ul s-a nascut in urma frustrarilor din tarile capitaliste (a prins doar in Iugoslavia, unde pe vremea lui Tito exista un sistem destul de liberal).
Astazi gasim alte subculturi care au derivat din punk (ska punk, hardcore punk, pop punk etc), fiecare cu prostioara ei.
nu ma refeream la gen de muzica.. ci ca stil de viata!
păi da, şi aici sîntem în urmă cu 20 de ani, culturii româneşti îi ies coşurile mai tîrziu şi le stoarce mai mult decît în alte spaţii.
În alte culturi astfel de gripe trec mai uşor, la noi se cronicizează în forme astmatiforme.
Şi cineaştii au găsit metoda: cîteva actriţe celebre nud, o grămadă de înjurături pe centimetru de peliculă, un pic de pornografie soft şi gata filmul de succes.
Mi-este aşa de dor de un film românesc … senin.
Clar vine sfarsitul lumii.
păi asta a fost clar de pe vremea apostolilor, de ce ar fi mai clar acum decît atunci?
🙂
Stilul de viata a lui Irvine Welsh este o mizerie, da dovada de un om complet in intunerec. Pentru care cei care mai considera acest stil de viata(sau vreo nuanta a acestuia) marturia lui Kenneth Klaus este destul de relevanta.
Am intalnit genul de persoane care prefera un stil punk de viata, tot ce am putut sa constat era ca niste complexe dobandite in copilarie, un anturaj de speta foarte joasa, o inclinatie nativa spre mizerie morala conduc cu usurinta la un astfel de mod de a trai.
Pingback: Top 10 #8 « Claudiunitisor's Blog
De ce sa nu facem discoteci? si la manastiri s-a bagat dracul acesta:
http://www.agenda.ro/news/news/31869/festival-de-jazz-si-teatru-la-manastirea-partos.html
da` ce rau e in cafea si muzica de jazz? cunosc eu pe cineva, un pastor de la o biserica cu renume din tara, care afirma ca teatrul si filmul „sunt de la diavolul” pentru ca reflecta niste minciuni. ghetoul ne mananca!
da, tocmai am scris despre cafea.
Teoria unuia: cafeaua este neagră pentrucă s-a scăldat… celăllat … în ea.
Eu cred ca ultima carte citita de acest scatofil pe nume Welsh a fost abecedarul…
Din jeg nu poatea sa iasa altceva decat… „Jeg”.
Cand a aparut „Muntele vrajit” al lui Mann, intr-o Germanie unde se statea la coada pentru un cartof (care dimineata costa 10 milioane de marci si seara 2o de milioane), germanii au stat la coada si ca sa cumpere cartea… In mai putin de 3 ani cartea s-a retiparit in peste 100 de editii! Oamenii si-au luat painea de la gura ca sa-l citeasca „Muntele vrajit”. O, tempora!
Imaginati-va asa ceva in ziua de azi.
Scatofil?
Pe blogul ăsta cică nu se pun etichete!
Ultima carte citită… abecedarul? Ce e asta? Anatemizare?
Păi cei care înjură sînt mai onești decît cei care fac astfel de afirmații care anatemizează cu orice preț. Inclusiv cu prețul adevărului.
Welsh e unul dintre cei mai importanţi autori scoţieni ai momentului.
HA!
De parcă voi ați putea schimba ceva din realitățile astea comentînd aiurea pe blogul ăsta sau altundeva…
E clar de ce vă enervează topurile: uneori exprimă realități de care nu vă puteți atinge.
Ce să comentez la asta, cu ultima frază cazi in ridicol. demolează tot ce-ai spus mai înainte.
ha, ha, ha, e comic: „E clar de ce vă enervează topurile: uneori exprimă realități de care nu vă puteți atinge.” Ce să mai comentez la asta? Căldură mare, mon cher!
Unde-i topul care a intrat în discuţie aici? Baţi cîmpul de pixeli fără milă! Aiuritor! Dau vina totuşi pe căldură.
Păi tocmai asta este ideea, de ce un tip ca asta este unul dintre cei mai importanti autori ai momentului? Ca descrie cum vomită un drogat şi ce culoare au spumele din colţul gurii unuia care este în sevraj? Sînt sigur că unii dintre noi am putea-o face la fel de bine.
totusi:
De reţinut: „Welsh e unul dintre cei mai importanţi autori scoţieni ai momentului.”
1. important pentru cine? pentru scoţieni, pentru români, pentru cultura europeană? pentru cultura mondială?
2. Care „momentul” de care vorbeşti? Momentul scoţian, momentul românesc?
3. Ce înseamnă totuşi „important”?reeditări, traduceri? interviuri? vizibilitate?
pretinzi că te gîndeşti la toate implicaţiile cînd faci afirmaţii? Eu nu cred!
Iată o afirmaţie gratuită.
Ps.
Bine măcar că ai avut simţul ridicolului destul de acut azi şi cît a fost comentariul tău în aşteptare nu l-ai pus imediat şi pe blogul tău ca de obicei, cînd bănuieşti că te voi cenzura 🙂
Alin Cristea, e normal sa va placa Welsh&Comp, aveti deja destule texte in stilul lui (blogul asta e prea serios ca sa reproduc cateva citate).
Chestie de gusturi.
In 1989 s-a murit si pentru dreptul de „a comenta aiurea”, inclusiv pe acest blog. Pe blogul/blogurile dvs., mai putin.
Se vede ca v-am dat prea multa atentie.
Adio!
Am facut un exercitiu la retorică cu studentii…
Era să îi scot pe cîţiva afară vomitînd din sală…
Am descris scena în care un camion de mare greutate care vine din sens invers calcă pe cadavrul unui cîine aflat în putrefacţie şi lichidele din el sar prin geamul maşinii deschise în propriul tău habitaclu…
Doreşte cineva un şerveţel umed, o batistă ceva?
Dacă doreşte cineva îi pot pune la dispozie o monstră de astfel de text prin care putem să arătăm puterea descripţiilor de detaliu..
Orice scîrboşenie poate fi descrisă… şi chiar cu foarte mult talent. Merită? Asta-i întrebarea.
Despre estetica urîtului se poate vorbi foarte mult, dar în raport cu utilul.
Dar nu despre asta este vorba în postarea mea. Întrebarea mea fundamentală era cum nişte fraze atît de banale cum sînt cele 10 flatulaţii neuronale ale respectivului pot căpăta atîta atenţie? Aşa cum spuneam, Dea are mai mult stil, dacă se apucă la ironie… 🙂
Iarăși monstră?
Nu e nici în ghilimele, nici italice…
aici chiar trebuie să fie „monstră”.
“E clar de ce vă enervează topurile: uneori exprimă realități de care nu vă puteți atinge.”
:))
intangibila logica, da, recunosc!!!
păi nu asta spuneam şi eu!
Deci, să luăm topurile:
Propun spre analiză filozofică asupra unor realităţi de care nu ne putem atinge:
1. topul de muzică disco de pe Magic FM
2. Topul de la Miss Univers
3. topul maşinilor cu consum mic.
4. topul celor mai rapide animale.
5. topul celor mai stupide vorbe scoase de politicenii români.
6. Topul celor mai bogate state din lume.
Deci, cum să spun, mă enervează!!! 🙂
Am să rîd o săptămînă de fraza asta!
Eu credeam că atunci cînd este cald neuronii se destind şi fac legăturile mai uşor între ei… dar nu întotdeanua gîndirea mai rapidă este şi mai corectă. 🙂
dar… fiecare cu ce poate şi fiecare cu obsesiunile sale.
dacă unii poate topuri la astea le e gîndul.
. 🙂
. 🙂
asa ne mai amuzam si noi otirica.(cu T de la tapul cel cu doua coarne..nu stiu sa scriu cu diacritice). 🙂