Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Datorită regimului
comunist, învătământul religios si morala crestină au fost uitate sau împroscate cu noroi, determinând în mare parte pe oameni să devină indiferenti sau chiar atei.
Ignoranta, aceasta este izvorul păcatelor si răutătilor ce se înmultesc pe zi ce trece, cuprinzând mintile .
Cei cu adevarat crestini vor arata ca progresul ii duce spre Noul Ierusalim !!!
Ceea ce progresul imseamna in domeniul meu de activitate,constructii,fata de o perioada de 50 de ani in urma,este ca la acelasi volum de munca ca si timp produci mult mai mult din pricina sculelor mai performante,a procedeelor,etc. Fiecare din cei doi muncitori de atunci si acum sint la fel de obositi la sfirsitul zilei, diferenta e in cantitate.
Daca stam lipiti de princiipiile sfinte,progresul ar trebui sa ne ajute sa comunicam mai mult mesajul crucii de acum 2000 de ani, calitatea raminind aceeasi.Azi avem o varietate mai mare in a face binele, decit cei din vechime, rezultatele ar trebui sa fie pe masura.Secretul ramine in a nu schimba valorile de baza,doar metodele prin care le expunem.
Pakeha, nu la acel tip de progres se referă Chesterton,
merită să citeşti întreaga carte, Ti-o recomand cu mare căldură,
se găseşte şi pe internet gratuit in engleză
merită citită în limba în care a fost scrisă.
Te vei desfăta!!!!!
este o mica carte mare.
fundamentală, după părerea mea.
fundamentală. Nu se poate fără.
Cred ca aceasta este frumusetea muncii intr-o organizatie precum cea in care lucrez (World Vision). Incercam sa contrabalansam o focalizare excesiva a societatii intr-o paradigma de „succes”, „a primi”, „a avea”, „profit”, „EU” … intr-una orientata spre comunitate, spre oameni, spre viata din abundenta pe care ne-o promite Domnul Isus …
Subscriu intocmai cuvintelor pline de intelepciune ale lui GKC.