Acest text a fost trimis pentru buletinul de rugăciune al Bisericii Baptiste Iris:
sursa http://www.tineretiris.ro
De trei ani încoace sînt onorat să particip la ceea ce printre tineri deja se numeşte „Fenomenul Iris” sau „Evenimentul Iris” sau pur şi simplu „Serile Iris”.
Este o mişcare pe care cu greu o pot înţelege, dar cred că îşi poate găsi răspunsul numai în mişcarea pe care Duhul o face, Duh care bate dinspre-cotro vrea şi încotro vrea.
Tinerii din Biserica Iris şi-au deschis casa şi inima pentru a primi tineri din alte biserici din oraşul Cluj-Napoca şi din judeţul Cluj.
Aceşti tineri mărturisesc fie direct, faţă către faţă, fie prin mediile de comunicare moderne că au fost slujiţi de aceste serii de miniconferinţe.
A fost impresionant efortul celor din comitetul de organizare, celor din echipa de design, celor din echipa audio-video.
Pentru ultima serie, cea dedicată familiei, televiziunea Credo a venit alături de noi. Şi din partea dînşilor a fost un efort financiar şi un buget de timp foarte mare.
Tot ceea ce se întîmplă în aceste seri ajunge la mii de persoane pe cale audio, acum şi prin televiziune.
Toate acestea ne aşează pe umeri o mare responsabilitate.
sursa http://www.tineretiris.ro
De aceea:
– Cred că trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce a fost pînă aici. Lauda să fie a Lui. Nimic din Gloria Sa să nu fie răpit.
– Trebuie să ne rugăm pentru cei implicaţi. Deja unii dintre cei care au luptat alături de noi pentru aceste seri au suferit din partea celui rău tot felul de atacuri.
– Să ne rugăm pentru cei care au auzit Cuvîntul şi sînt credinicioşi: să fie întăriţi în credinţă.
– Să ne rugăm pentru cei care au venit din curiozitate, dar nu au primit încă pe Domnul. Să ne rugăm pentru convertirea lor.
– Să ne rugăm pentru cei care nu au participat niciodată la aceste seri în sală, dar au fost pe internet şi au vizionat prin programul de televiziune tot ce s-a întîmplat aici. Sînt unii prieteni de-ai noştri în străinătate, singuri, descurajaţi, fără alte resurse de creştere spirituală şi fără o comunitate a Duhului, să ne rugăm pentru stabilitatea şi creşterea lor spirituală.
– Să mulţumim lui Dumnezeu pentru conducerea bisericii şi pentru viziunea de a face din Iris un loc de pelerinaj spiritual nu numai pentru tinerii din biserica locală, ci şi pentru cei care au venit din alte biserici.
– Să mulţumim lui Dumnezeu pentru inspiraţia de pînă acum şi să Îl rugăm ca El să şteargă din memoria noastră, prin Duhul Sfînt, tot ce nu este sau n-a fost după voia Sa.
şi … rugîndu-ne acestea să rămînem cu irisul ochiului spiritual… deschis spre Lumina de sus…
De obicei lumina închide irisul, dar în cazul acesta am experimentat Irisul deschis spre Lumina”
Pastor Marius David Cruceru
Marius Cruceru 
wuuau si video, nu stiam, exceptional !!! este o veste deosebita
da, va fi pe credo tv. Va fi un spot cu anunţul exact. Îl voi da şi eu pe blog.
Pingback: Tweets that mention Cu Irisul deschis… spre Lumină | Marius Cruceru -- Topsy.com
Vad ca biserica este plina! Ma bucur! Good job!
Biserica este plină – ăsta este un parametru de evaluare a succesului (good job)?
Acolo unde biserica nu este plină să înțelegem că e vorba de eșec?
Ce ironie! Să se folosească această formulă tocmai la adresa bisericii al cărui pastor, Beni Fărăgău, a învățat mulți ani că nu succesul contează, ci credincioșia!
asta ne arata ca nici Beni nu prea a avut succes, altfel ar fi stiut mai multi sa aprecieze corect.
de fapt, in ziua de azi daca faci slujba Domnului si nu esti primit bine e in general semn bun 🙂 sau 😦
DAni, cineva spunea că nu există succes fără succesor.
PAre biblic, este în spiritul Evangheliei.
Nu mai vorbiti despre fratele Beni Faragau, barfitorilor 😦
Nu despre Beni Fărăgău vorbim, ci despre Biserică!
Bîrfim Biserica!
Bîrfeşti cînd cineva nu-i de faţă, dar Dînsa este de faţă… într-o anumită ipostaziere a Ei.
1. Cine este interesat de succes? Sau de un astfel de succes?
2. Pe de alta parte… o biserică goală într-un oraş mare poate arăta tot felul de lucruri, aşa cum o biserică plină arată alte lucruri. Eu cred că de data asta arată slujirea celor din loc şi priceperea lor, dedicarea şi profesionalismul lor. Excelent si nota 10 pentru ei, daca facem media cu ce am facut eu, iese undeva la nota de trecere.
3. Cu biserica plină-goală ca indicator sau „vector” este ca si cu blogurile, daca pot folosi asa o vulgara asemanare. Scriem ca sa citim si sa comentam, deci un blog citit si comentat s-ar putea sa fie mai blog decit unul necitit si necomentat, dar nicicum nu este acesta (cititul si comentatul ) un semn al unui blog de succes.
Ce inseamna blog de succes?
Ce înseamnă succes?
Ce înseamnă blog?
BTW: Beni Faragau pe unde se duce n-are locurile goale. Uneori întîlneşte minţi goale.
Eu cred că domnia ta pătrățoasă ai tradus multe greșit.
Cine a vorbit despre vreun blog? Nu poți să rămîi la subiect? Era vorba de o formulă, cea cu good job, pe care am considerat-o neinspirată. Ar putea fi foarte bine reformulată.
Era vorba, de fapt, de faptul că „Duhul bate dinspre-cotro vrea şi încotro vrea”.
Era vorba, de fapt, de faptul că „deja unii dintre cei care au luptat alături de noi pentru aceste seri au suferit din partea celui rău tot felul de atacuri”.
Așadar, nu era vorba de nici un blog.
DAR era vorba de CUM evaluăm.
Din cîte văd, iar nu ai parametri de evaluare, ci DOAR întrebări (și mușcătură pătrățoasă).
Nici despre Beni Fărăgău nu era vorba. Ci despre CUM evaluăm succesul. Sau credincioșia.
Din nefericire, există o prea mare apetență pentru succes, pe care destui lideri confesionali îl consideră ca semn evident al reușitei.
În cele din urmă, de fapt e IAR vorba de confirmarea legitimității autorității (în sens confesional-ideologic) pe care și-o doresc liderii, mai tot timpul agitați și MODERNI, în sensul că își continuă și iar continuă proiectele (neîncheiate).
Cum rămîne cu atunci cu „bătaia Duhului”? În Oradea a suflat cu zeci de ani în urmă. Poate că acum bate la Iris… Poate bate în sălile caselor de cultură pe care le umple Vladimir Pustan…
CUM evaluăm „bătaia Duhului”? Aici era discuția.
Adică: să știm unde bate Duhul, ca să îi acordăm atenție.
Iar al doilea lucru de reținut era faptul că acolo unde Duhul bate, bate și dracul. E linia întîi!
Cîți sînt pregătiți pentru linia întîi?
Cît timp căutăm succesul, sau DOAR prin succes evaluăm, nu sîntem pregătiți pentru linia întîi.
Și, de fapt, nici nu sîntem chemați toți, deodată, să fim în linia întîi.
Așadar, fiecare să-și dezvolte discernămîntul pentru a-și da seama în ce linie e chemat să fie.
Și să-și mai cumpere dicționare, ca să traducă bine anumite expresii (ale vieții). Ca să nu fie kitschos…
Daca lupata pe cale credintei este individuala poate fi vorba de linia a doua? Toti suntem pe linia dintai numai ca nu toti ne luptam dupa reguli de aceea satan pe uni ii lasa mai moale.
şi mai e ceva.
Să asemănăm totul cu funcţionarea unui organ.
Un picior.
Piciorul meu merge, adică se mişcă. Muşchiul este sănătos, oasele încă beton, îşi face treaba.
Adică „good job” for him. Asta nu înseamnă că are şi succes.
Sper că eşti de acord cu diferenţa.
Eu cred că ai tradus complet greşit „good job” cu „succes”.
Adrian vorbeşte una, despre buna funcţionalitate a unui Trup.
Tu vorbeşti de cu totul altceva. Adică cam cum am vorbi despre Biserică şi bloguri în aceeaşi propoziţie 🙂
Nu, nu este un criteriu de evaluare al succesului.
Asa cum nici biserica goala, volumul necitit (cunosc scriitori care fac un titlu de glorie din faptul ca sunt necititi!) sau site-ul unde nu intra nimeni nu este un criteriu al succesului. Stiu ca noi, romanii, cultivam euforia dezastrului.
Am vrut sa spun ca Marius a facut o treaba buna daca a reusit sa stranga atatia tineri. Nu e putin lucru.
Lui Marius ii iese cam tot ce face. Mie nu-mi prea iese mare lucru (desi ma straduiesc sa fac cat mai bine).
Daca nu prea am pentru ce sa ma bucur in dreptul meu, ma bucur in dreptul lui (si al altora). Ce sa facem daca unii au succes si sunt populari?!
Asta-i tot, nu are rost se ne incruntam si sa facem semiotica unui biet anglicism.
In definitiv, e bine ca au fost asa de multi tineri.
Postarea nu a fost scrisă din punct de vedere al „euforiei dezastrului”, ci din punct de vedere al reușitei unei mișcări despre care se presupune că este inspirată și coordonată de Duhul Sfînt.
Accentul trebuie să cadă așadar pe Comunitatea Duhului, ceea ce Marius Cruceru a și încercat acum, în 9 iulie, scriind: „Biserica şi-a îndeplinit funcţiunile de Trup.”
Care Biserică?
De ce nu s-a realizat așa ceva la Biserica Emanuel din Oradea? Ar fi venit și mai mulți tineri. Ar fi fost VERY good job?
Oricîtă tendențiozitate mi s-ar imputa, dincolo de aceasta rămîn aceste întrebări care ne frămîntă: cum să evaluăm lucrarea Duhului? Cum să participăm la lucrarea Duhului? Mă refer acum la „bătaia Duhului”.
Ne-am dezvoltat aptitudini de recunoaștere a bătăii Duhului? Dacă sîntem atît de sensibili la organizare!
„Lui Marius ii iese cam tot ce face.”?!?
Aoleu, ceva nu e bine aici. Sper că în formulă! Solicit reformulare.
Dacă nu v-a povestit (de amintit a amintit pe undeva), să vă povestească ce simțămînt al nereușitei a avut cînd a trebuit să reia lucrarea de doctorat de la capăt.
Acest simțămînt al nereușitei e necesar uneori în viață. MAI ALES în viața de creștin.
Ca să bată Duhul! Ca să nu se iasă cam tot ce facem…
Îl iubim pe Inimă Mare pentru că ne-a dezvăluit o parte din universul lui interior, din gîndurile lui semețe (la mine astea le numesc Thymos), din frumusețea unei persoane relaționale. Pentru asta îl iubim pe Marius, nu pentru reușitele lui!
Duhul e PERSOANĂ! Vrea să fie iubită în mod relațional, nu în mod managerial. Nu doar pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este.
DUHUL este Cel ce este!
Ni se zbate inima cînd înțelegem că Ființa Supremă e în apropierea noastră.
La fel și dracul. Care rage!
Nu am ce sa reformulez. Era acolo un „cam” mic cu (posibile) efecte mari. 🙂 Nu am spus „tot ce face”, ci „cam totul”. Marius ne poate quantifica acest „cam” procentual, eu doar am observat. Ce se intampla pe acest blog, chiar si dialogul nostru de acum, nu este o demonstratie a acestui „cam”?!
Hai sa fim sinceri si sa acceptam ca „se intzeledze tot tze dzic!” 🙂
Nu intotdeauna (de fapt, cred ca extrem de rar!) putem afla ce este cu adevarat o persoana, in strafundurile fiintei ei (aici are acces doar Dumnezeu). De cele mai multe ori, il construim pe „este” din ceea ce am constatat ca „face” persoana respectiva.
Un crestin este (ar trebui sa fie) ceea ce face si face (ar trebi sa faca) ceea ce este, dupa modelul Domnului. Dihotomia dintre ‘a face’ si ‘a fi’ pare straina gandirii crestine de la origini.
Suntem (‘a fi’) pentru ceilalti suma gesturilor, cuvintelor si actiunilor noastre (‘a face’). Altfel ajungem sa ne invartim inevitabil si interminabil in jurul intrebarii aristotelice fara raspuns: „ce este X qua X?”
Sa nu transferam prea usor pe ‘este’ din „Duhul este cel ce este” la „ce este X” (unde X=Marius, in cazul nostru), pentru ca doar Dumnezeu ESTE, pe cata vreme X doar EX-ISTA. ‘Este’ din „Eu sunt cel ce sunt’ nu este predicat logic pentru ca fiinta dumnezeiasca este nepredicabila. Nu ma indoiesc ca stiti aceste lucruri. ‘Este=Exista’ pe care il folosim in raporturile umane este foarte inrudit cu „a face”.
Ma mir cat de departe a putut sa ajunga discutia noastra de la un simplu si pragmatic „good job!”…
ce s-ar face blogul asta fara oameni ca voi, care ajung de la un good job la atitea detalii 🙂
draga Adrian, i am intilnit si eu pe aceia care in numele unui pseudo elitism considera ca tocmai lipsa este adaugire.
repet insa n-a fost vina mea ca s-au adunat acesti tineri extraordinari.
si apoi eu stiu mai bine ca nu imi iese tot ce fac. ce rau ar fi
am infringerile mele.
popularitatea si succesul pot fi inselatoare.
la un moment dat si Mintuitorul a avut succes….si p.opularitate.
tot nu sint de acord ca GOOD JOB insemna SUCCES 🙂
Numai Dumnezeu cu mila. Tocmai de asta îţi spuneam că mă mir. Este slujirea celor din echipa de organizare care au facut faorte bine toate preparatiunile.
Au dat emailuri, au facut diseminare. Organizare exceptionala.
Tocmai spuneam: Biserica şi-a îndeplinit funcţiunile de Trup. Good Job!
Mult s-a schimbat biserica Iris din Cluj! Am fost şi eu prin 68 pe acolo, dar totul era, parcă, în semi întuneric, parcă şi fraţii şi surorile erau cam posomorâţi. Acum, cel puţin cum reiese din Video, te umpli de bucurie văzând feţele radiind de fericire, de bucuria Domnului, ale tinerilor şi tinerelor, care umplu nu numai băncile de jos, dar şi de la balcon (nu crede că biserica era atât de încăpătoare, să aibă şi balcon acum 42 de ani).
Ce m-a impresionat însă a fost mesajul mai mult decât… superb! Să tot asculţi. N-am auzit o predică (mă rog, prelegere, vrednică de cel mai strălucit curs universitar) din I Corinteni 13. Te felicit, frate Marius, pentru mesajul cu exemple practice, luate chiar din viaţa personală – o adevărată mărturie la adresa scumpului nostru Mântuitor şi la ce poate face El, dacă e lăsat să trăiască în noi.
Aştept să pot deschide mesajul din iunie sau iulie. Cer iertare cititorilor acestui blog, dar îngăduiţi-mă, niţel, la vârsta la care mă aflu, plecat cam de multişor din patrie, e o adevărată desfătare să aud limba românească, rostită ca în România, vorbind cuvintele Domnului!
Mulţumesc, frate Marius, şi tuturor celor care răspândiţi lumină, şi prin blogurile dvs, care pot fi adevărate predici!
Doru Motz
Multumesc, Doru Motz, nu merit cuvintele generoase. Stiu eu mai bine unde am ratat, dar Domnul acoperă.
Pingback: Cu Irisul … deschis pe Credo TV | Marius Cruceru