Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
”ma voi incapatana sa te laud ca un rob,ca sa vad ce imi faci ca Stapan”….mi se pare superbbb!….si cred,personal,ca aceasta lauda este mai mult o disciplina a mintii si inimii noastre…o lauda din partea unor robi rascumparati!
Domnul cu noi!
Multumesc, Andreea!
contează că vine de la tine.
Odata a vorbit Dumnezeu, de doua ori am auzit ca „Puterea este a lui Dumnezeu.”
Este ca o juruinta …. ca o fagaduita din care se desprinde spaima si curajul, frica si intelepciunea. Se simte dorinta de unuficare a nimicimi cu Atotputernicul, frica de necunoscut topita in marea dragoste eterna. Neimplinirea care tinde spre desavarsire….
Frumos!
Excelent! Păcat că n-aţi continuat cu mai multă consecvenţă seria de psalmi…
am continuat, dar mi-e ruşîni…
nu sînt poet,
n-am fost niciodată şi nici nu voi fi.
din pricina urechelii muzicale pot crea anumite fraze ritmate şi cam atît, cu ceva idei.
De idei nu duc lipsa ca orice ideiot 🙂
Multumesc de aprecieri, Natan,
contează că vin de la stilist ca tine.
Realmente.
mi-ai mai dat curaj.
Poate că le scot de la naftalină şi pe celalalte Psalme.
M-a pastruns umezeala Psalmului…pina la oase…
înseamnă că a avut efect. Asta a fost una dintre idei.. L-am reluat din cauza ploilor care ne pasc …. şi ne-au păscut
,,Cum să îţi spun ceva ce nu Ţi s-a mai spus, Doamne!”
Asta e…
Asa se scuza multi.[din toate timpurile]
-nu mai [vreau sa ] iubesc
-Nu mai scriu
-nu mai cant
-nu mai compun
-nu mai predic
-nu mai fac bine
-nu mai lupt
-nu mai iau atitudine…
…nici macar sa incerc acolo unde altii au renuntat.
etc.
,,Ţi s-a scris şi Ţi s-a spus, des şi-adesea”
Mitică, nu-s eu din ăla… să NU MAI,… eu prea prea ..
facand slalom printre zecile de reguli ale poeziei japoneze haiku
mai sarind cate una .. (ca romanul)
dedic Domnului
Haiku 1
Zambetul Lui..
lacrima de soare
in negura noptii