Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Filosofii clasici (de exemplu Platon si Aristotel, dar si altii) considerau democratia ca fiind cea mai nefavorabila forma de guvernare.
Sa nu se inteleaga gresit – democratia ateniana (pe care o criticau Platon si Aristotel) nu este acelasi lucru cu democratia parlamentara de azi!
Apropo de democratia ateniana: uneori ma intreb daca alegerea prin tragere la sorti a functiilor din stat nu ar fi mai eficienta decat votul universal?! 🙂
Nu cumva calculul probabilitatilor ar alege mai bine decat poporul roman?!
Corect, dar principiul e acelasi: power to the people.
Unii ar spune ca frumusetea democratiei este tocmai votul universal.
Calculul probabilitatilor? Hm, power to math! Nu cred ca e corecta concluzia: prin metoda actuala oricum au iesit incompetenti si hoti, deci schimbam metoda. Romanii inca se lasa amagiti de cuvinte. Dar cred ca este un proces normal pentru ca inca nu am gustat din toate partidele. Cred ca abia de acum incolo poate incepe procesul de inteleptire al votantilor. Ma gandesc la faptul ca pe Iliescu l-am numit securist si fost comunist, pe Constantinescu l-am votat ca antiteza a lui Iliescu, el fiind om cu carte, ne-am intors la Iliescu pentru ca am vazut esecul PNTCD-ului in materie de economie, la urma l-am ales pe Luceafarul dreptatii, omul marii, Basescu, care a dezamagit, zic eu, mai mult decat toti ceilalti la un loc. Eu ma gandesc ca pentru popor el a reprezentat poate cea mai mare promisiune si cea mai mare nadejde intr-un viitor mai bun. Totusi, poporul si-a cam pierdut puterea de reactie. Nu ii taxeaza asa cum ar fi in stare.
De aceea spun ca abia de acum incolo incepe maturizarea electoratului. Dar, ma gandesc ca as putea gresi amarnic!
Mie mi-e teama ca ceea ce traim este abia inceputul dezastrului…
Nu cred in maturizarea masselor. Numai persoanele se maturizeaza. Germanii in 1933 au fost imaturi?!
Acum e rau, dar maine poate fi si mai rau…
Murphy, nu logica, explica ce se intampla pe la noi!
da, ai dreptate. totusi, eu inca mai sper sa evitam dezastre precum actuala guvernare. cel putin i-am incercat si pe ei.
Ptr ca omul e rau si corupt in sine insusi, democratia va face rau….teocratia este forma cea mai buna ptr om, pe baza Bibliei.:)
Platon critica ceva ce poate si el ar fi ajuns sa faca ca si om.:)
asta e filozofia….ajunge in acelasi punct….de nerezolvare a problemei existentiale a omului.. rezolvare care depinde doar de Dumnezeu!
Napoleonus, imi explici te rog ce inseamna pentru tine teocratia si cum s-ar putea ea aplica in ziua de azi ca o forma de guvernare?
buna intrebare!
Edi Constantinescu discuta in cartea sa „De ce Dumnezeu nu joaca zaruri cu Uiversul?” despre relatia stiinta-religie, si despre conflictul dintre crestinism si stiinta moderna (fizica cuantica, experminetele de la Cern, teoria big-bang).