Deja v-am mai spus că locul meu preferat este afară, la geam, în picioare.
La ora 13.30 a fost agitaţie la Coronarieni (unitatea în care sînt bolnavii în starea cea mai gravă, cu monitoarele pe ei). Un deces. Doctorul este destul de pămîntiu, trebuie să facă dosare, să dea explicaţii…
Ies pe hol, în locul meu preferat, pe la 14.30.
Acolo văd o doamnă abătută, cu lacrimi în ochi, sughiţînd printre oftaturi. Nu are mai mult de 55 de ani.
Mă apropii de ea şi o întreb: „Ce s-a întîmplat, doamnă, de ce plîngeţi?”
„A murit soţul!” şi izbucneşte într-un plîns sacadat, de neoprit. Căldura ochilor îi abureşte lentilele ochelarilor. Nu-i mai văd decît obrajii de pe care se scurge fardul luat la vale de sarea lacrimilor.
„Cum vă pot ajuta, doamnă, sînt pastor paroh, pot să mă rog pentru dumneavoastră?” îi spun, deşi nu eram îmbrăcat la „uniformă”, eram doar un biet amărît în pijamale, fără nici un fel de insemn al oficiului.
„Da, sigur” îmi spune şi cu un gest reflex îşi duce mîna la poşetă, „Cît costă?”
„Nimic, Doamnă! Nimic, rugăciunile nu costă nimic! N-ar trebui să coste… ”
M-am rugat pentru ea, ţinîndu-i mîna pe umăr. S-a deschis uşa liftului în spatele nostru şi zarva obişnuită de la coborîre s-a domolit, ca şi cum cineva ar fi avut un potenţiometru pe care l-ar fi dat mai încet.
S-a înseninat deodată şi a plecat să facă actele. O gramadă. Sus-jos. Certificate, inventar etc. S-a întors fără lacrimi.
M-a întrebat dacă mă pot eu apropia de mort să îi iau hainele şi lucrurile din inventar că ei „îi este nu ştiu cum”.
M-am dus. Am văzut destui morţi în cariera de pînă acum.
Au întîmpinat-o două însoţitoare ale altor doi bolnavi de la coronarieni cu priviri încruntate. S-au uitat la ea, s-au uitat la mine şi au început să cîrcotească:
„Nu l-a prea jelit…Ehe…daca-ar fi fost al meu. Cum adică să îi fie greu să îl vadă aşa mort?” spune o doamnă îmbrăcată în negru-croncănitor
Au venit brancardierii. L-au luat. Amîndoi rîdeau, făcînd glume fără simţire, obişnuiţi cu obiectul muncii.
L-a privit de departe… „El e!”
„Nu mai este el acolo, doamnă, e numai coaja. Nu pot eu să vă spun unde e, dar acolo sigur nu mai e. Cînd o să vină acasă sicriul şi o staţi lîngă el, să vă gîndiţi că nu mai e acolo.”
„Mulţumesc de slujbă, domnu preot!”
N-am ştiut ce să-i răspund: „Cu plăcere?”, „Şi altă dată?”, probabil cel mai bun răspuns acum este „Nu face nimic!”
Nu ştiu ce m-a întristat mai mult, comentariile de hol sau întrebarea doamnei „Cît costă rugăciunea?”
Oare cine-o fi învăţat-o cu rugăciunile contra-cost?
Marius Cruceru 
duminica dimineatza, la ora de rugaciune, am primit un plic de la o femeie care ne cerea sa ne rugam pentru fiica ei. in plic era si o bancnota de 10 lei. 😦
trist, da se poate aşa ceva… nu mă mir
Da, e trist sa vezi acest adevar…
Frate Marius, din pacate la intrebarea d-voastra finala raspunsul este mult prea simplu. Cei ce au fost langa ea in anumite momente ale vietii…sau ale mortii.
Intrebarea mea este: oare de ce nu a invatat-o nimeni inca faptul ca rugaciunile nu costa?
Si o intrebare retorica: si daca nu costa de ce e asa de scumpa totusi? Sau de ce nu ne este la indemana de foarte multe ori?
Fiti binecuvantati!
Rugaciunea este ca o cheie nu costa mult daca o ai dar nu poti fara
Un indiciu…:) de vina e traditia asa-zisei Biserici Mame (Biserica Orttodoxa) si a tuturor care fac ca ea…. care au facut o afacere din ceea ce trebuia sa fie lucrare pentru Domnul…. si ce va mai raspunde ptr asta oricine face acest fel de pacat!!!!!!!!!!
Da…revin la a doua intrebare
Da, e trist sa vezi acest adevar…
Frate Marius, din pacate la intrebarea d-voastra finala raspunsul este mult prea simplu. Cei ce au fost langa ea in anumite momente ale vietii…sau ale mortii.
Intrebarea mea este: oare de ce nu a invatat-o nimeni inca faptul ca rugaciunile nu costa?
Si o intrebare retorica: si daca nu costa de ce e asa de scumpa totusi? Sau de ce nu ne este la indemana de foarte multe ori?
Fiti binecuvantati!
Din pacate nu costa nimic rugaciunea. Probabil ca daca ar fi avut vreun cost i-am fi inteles valoarea, am fi fost gata sa platim. Din pacate suntem invatati sa consideram valoros doar ce are un pret.
Frumos articol.
Mulţumesc, Bloggersnack,
rugăciunea costă doi genunchi tociţi, timp, lacrimi
Rugaciunea are pret doar in masura in care ii intelegi valoarea. Aceasta valoare o intelegi prin teorie (ador subiectul controversei teorie/practica) din Scriptura. Iti ia ceva timp dar nu e imposibil.
Uite, de exemplu, conform analizei lui Hans Wolff, evreul nu putea facea distinctie intre teorie si practica. Pentru el, domeniile celor doua se suprapun. Asta o spune in contextul in care traduce „leb(ab)” prin „om rational”, nu doar prin „inima”. De asemenea, pentru Wolff, unul dintre sensurile lui lebab este cel de „decizii ale vointei”. Chiar daca Biblia foloseste cuvantul lebab (iar traducerile folosesc termenul de „inima”) acesta este organul intelegerii (discernamantului) si al vointei.
Interesanta idee, nu? Teoria si practica nu sunt domenii separate, ele se suprapun. Ce evreu sunt la faza asta!
Cine a învăţat-o? Practica a învăţat-o… La noi, la ortodocşi cel puţin, aceasta este practica. Se duc/aduc acatiste, sau Sf. Liturghii, însoţite de ceva banuţi. „Cât poţi să dai”, sau „cât te lasă inima” spun preoţii. Mai rău e când se practică şi un canon bănesc…
Probabil acesta e unul din motivele pentru care unii se îndepărtează de ceea ce înseamnă „comunitate”, sau preferă să se roage acasă sau în sine, ori atunci când biserica e… nepopulată. Cei mai mulţi spun că asta e semn de răzvrătire, de neascultare… Mie personal îmi este ruşine că uneori mai practic şi acest obicei. Mă simt de parcă aş face un troc… De parcă ruga din inimă nu-mi este suficient de puternică, de sinceră, de vie… Şi poate că nici nu este, dacă simt că „fac bine” adăugând şi ceva bănuţi la ruga pentru cei apropiaţi…
si la neoprotestanti se aduna „zeciuiala„ din venitul tuturor membrilor, stiai? 🙂 Ia sa zica preotul ortodox – fratilor, nu mai dati nimic la acatiste, liturghii, etc., ci atata faceti – lunar, din venitul vostru 10 procente sa le dati la biserica :)). Ce spui, esti de acord?
eu dau bani la biserica cat pot si cat cred si asta nu ma indeparteaza deloc de comunitate, fiindca sunt constienta ca intretinerea unei comunitati si a posesiunilor ei pamantesti necesita BANI. Plus ca asta este slaba mea jertfa pentru Hristos. Cand ne-om muta in rai, cu voia Domnului, n-o sa mai fie nevoie. Pana atunci sa jertfim pentru Dumnezeu si ceva concret, adica banii, timpul- din astea, nu doar vorbe si iar vorbe.
am zis si io ceva along the line da n-a trecut cenzura sau am uitat un buton ceva 🙂
anyway e buna si cate o voce contra ca prea seamana comentariile a coruri ingeresc-cheruby-serafimesti
nu te-am cenzurat, Sam!
Pur şi simplu nu ţi-a apărut comentariul, poate că n-ai apăsat butonul de send sau ceva de genul asta.
Sincer? Da, sunt de acord cu procentul „donat” pt treburile bisericesti…sau pentru comunitate. Nu si pentru rugaciuni. Parca despre asta era vorba in postarea de fata, nu? Despre cit costa o rugaciune… despre practica, traditia… sau cum vreti sa-i spuneti.
draga Irina, zeciuiala (oh, ce bine ar fi dacă s-ar da… ) n-are legătură cu rugăciunea.
În primul rînd pastorul nu mijloceşte în rugăciune pentru enoriaşi,nu în sensul în care acest lucru se face la ortodocşi.
sorry! Îmi pare rău că se întîmplă asta!
Dar ce fac cu banii care se iau pentru rugaciuni?
Nu stiu ce „se face” cu banii pentru rugaciuni (daca ma intrebati cumva pe mine). N-am indraznit sa-ntreb niciodata. Poate ca ar fi trebuit… Banuiesc ca sunt donati „comunitatii” care, in mod cert, oriunde, in orice colt de tara, are nevoie si de sprijin material… conform celor bine spuse/intuite de dna Irina mai sus.
Sau poate pentru infrumusetarea, mai nou, cu filigran aurit a bisericii. Sa ne incante ochiul duminicile. La ele sa te poti uita, dar la inima ba.
Oricum, sunt sigura ca masinile luxoase si multe la numar ce populeaza curtea bisericii sunt cumparate din salariu. Banii pentru acatiste si cei stransi/sau impusi prin canon au, cu siguranta, destinatia celor mai nevoiasi…
O completare pentru dna Irina: referitor la taxe, exista si la ortodocsi taxa anuala – pentru nevoile bisericesti. Firesti, de altfel. Si binevenite. Cit despre unii dintre cei ce „jertfesc” bani si timp (desi cei mai multi n-o considera tocmai o jertfa, nici macar o datorie), de obicei nu vorbesc despre asta in (spatiul) public.
Intr-o marturie a unui preot care s-a intors la Domnul, zice ca banii acestia ii ia peroti iar biletelele le arunca fara macar sa le citeasca ….
asta fac numai unii, dar avem şi noi faliţii noştri, nu te teme, Pavel Valeria!
Cine sunt? Spune-ti cu numele 🙂
Exista vreun blogar pe aici care cunoaste exemple de preoti catolici sau ortodocsi, duhovnici sau oameni simpli (de alta confesiune decat protestanta) despre care poate marturisi ca traiesc o viata de sfintenie? Eu rar am auzit astfel de marturii. Cunosc pe cineva care era ferm convins ca numai baptistii merg in cer.
Ar fi minunat sa citesc despre oameni intelepti si cu frica de Dumnezeu dar care nu sunt protestanti. Cunoasteti pe cineva?
Da – invatatoarea mea din clasa intai – o femeie simpla, si cu frica de Dumnezeu, care la serbarea de 8 martie, din 1999 (la abia catava luni de la Revolutie), ne-a invatat priceasna Datoria Mamei (http://www.parinti.com/Mama-contentpid-5067.html)… si care si acum, dupa mai bine de 20 de ano, mi-a ramas model de traire si sfintenie!…
Si fiul ei i-a calcat pe urme, ducand aceeasi mireasma de viata, in slujba de preot.
acel cineva sigur nu era ortodox „practicant” :)N-am idee cati baptisti vor fi in cer, dar de ortodocsi e plin deja , si se tot adauga :))
@Irina: clar ca asa-i! 🙂
cu certitudine ca exista ortodocsi care duc o viata de „sfintenie” in Hristos. eu unul am cunoscut pe cineva personal, ci doar din…povesti frumos mestesugite. apropos, ciprian, cum se defineste o viata traita in sfintenie?
irina, daca cerul e deja plin de ortodocsi, e clar ca noi nu mai avem loc. daca stii niste locuri in plus sa ma anunti. platesc unde trebe !!
:))
Dragilor,
din pacate Biserica Ortodoxa a fost mutilata de regimul comunist. Multi studenti care se duc la seminariile ortodoxe si la facultatile ortodoxe se duc acolo nu cu gandul de a face lucrare lui Dumnezeu, ci alte ganduri(am colegi de facultate care sutn atei si mi-au marturisit ca s-au dus la seminarul teologic doar ca sa aiba un venit sigur)… si asta ca si ortodoxa MA DOARE…
cat priveste trairea spirtuala in cadrul bisericii ortodoxe, exemplele de credinciosi adevarati, iubitori de Hristos sunt nenumarate, cititi doar cartile de convertire a unor dintre acestia si comunitatile care i-au intampinat(ex. Danion Vasile – Jurnalul convertirii; Inviind pe drumul damascului – MONICA FERMO, la care adaug duhovnici care au trait[parintele Galeriu, parintele Cleopa] si duhovnici care traiesc[parintele Savatie Bastovoi] – exemple de traire crestina)… mai adaug si miscari ortodoxe: Oastea Domnului, Rugul Aprins, ASCOR, etc…
problema cu ortodoxii de rand care nu au o comunitate in care sa inchina lui Dumnezeu, duminica de duminica este acea ca cred toate miturile existente(eu insumi am crezut multe dintre ele, dar am intalnit si multe comunitati deosebite): preotii SUNT DOAR bani, sunt nite betivani, preotii sunt niste curvari, etc….
nu incerc sa zic ca nu au existat cazuri de curvie si alte asemenea, dar cautatorul sincer va vedea dincolo de acestea…
si odata cu credinta in aceste mituri in momentul in care ii arati o astfel de comunitate nu te crede, si NU VREA SA TE CREADA…am intalnit ortodoxi la care le explicam: ca preotul asta e deosebit: nu vrea bani, nu bea alcool deloc, construieste din banii proprii o casa sociala si nu a vrut sa ma creada si atunci am lansat aceasi invitatie: „VINE DE VEZI” si evident: „NU A VRUT, PENTRU CA NU EXISTA ASA CEVA”…
Paul.
da, Oana, exista taxa anuala, tu de cate ori ai platit-o?ca noua parintele de la parohia noastra nu ne-a cerut-o niciodata.
nu inteleg ce vrei sa zici cu „bani impusi prin canon„ ca n-am auzit de asa ceva
De cind am aflat de ea, de taxa propriu-zisă adică, am platit in fiecare an. Si nu din obligatie, ati intuit bine. Am primit si chitanta. Nu despre taxa anuala era vorba in comentariul meu… Dar ati banuit bine, nu sunt „practicanta”. Nu mi-as permite niciodata sa ma consider vrednica a ma numi asa.
Canonul cu bani se practica in unele biserici ortodoxe. Am aflat intimplator, de la o enoriasa din faţa mea, ce plecase si mai tulburata de la spovedanie, si aceea intrerupta din 3 in 3 minute de telefonul mobil al preotului… se intreba de unde sa faca rost de „banii de canon”. Va asigur ca mi-as fi dorit sa nu aflu acest amanunt.
Desigur, dna Irina, stiti si dvs. foarte bine, stiu si eu, nu aceasta e regula. Dar pentru aceste „exceptii” (pe care mi-am permis doar sa le semnalez aici, pentru a nu lasa impresia ca traim cu totii intr-un ocean „roz bonbon” – fericiti si in vrednica ascultare…), pentru sau din cauza acestor exceptii, unii aleg a se indeparta de biserica noastra (daca imi permiteti) ortodoxa. Sau, mai grav, de biserica in general. Altii nu. Ferice de aceşti alţii…
Acesta era, de fapt, singurul lucru pe care am dorit sa-l semnalez. Ca exista si oameni, nepracticanti şi atât de slabi in credinta, veti spune, care se lasa influentati de practicile neortodoxe din biserica proprie… Probabil niste damnati. Numai bine, doamna Irina. Sa va pastrati vie credinta! Sunteti de admirat.
Am cunoscut personal multi asemenea preoti. Doi dintre ei, din pacate acum decedati, au fost si pastorii mei duhovnicesti cand traiam in Estonia.
Acestia erau parintele Vladimir Zalipski si parintele Vasile din biserica Sf. Nicolae din Kopli(o zona a or.Tallinn).
Despre oameni drepti am citit chiar nu demult „Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide.
Preoții. Ei au invatat-o.
Si mie mi s-a intamplat. Din pacate, si imamii-preotii musulmani au inceput sa le ceara bani turcilor pentru rugaciuni. Zilele trecute ne-a chemat o familie musulmana, foarte saraca, sa ne rugam pentru copilul lor bolnav. La sfarsit au incercat sa ne dea bani. Le-am zis ca eu nu-s imam.
Frumos articol!
mulţumiri!
In urma cu un an si ceva, la Ebay o rugaciune a costat doua sute si ceva de euro. Un pastor plin de ravna din nordul Germaniei a considerat ca si in felul acesta poate sa isi faca un pic de reclama si chiar a reusit. La vremea aceea presa de scandal a avut material din belsug!
Am să mă rog pentru el! Gratis!
Să-mi spui dacă i s-a întîmplat ceva!
Cui, pastorului sau celui care a castigat licitatia?
Cert este ca cei doi au ramas in legatura si au dat chiar si un interviu in Bild Zeitung, (ziar de scandal, dar cu cel mai mare tiraj) in care omul spunea ca rugaciunea a fost ascultata!
pastorului
de ce va mirati , ca si la manastirea cernica acolo unde chiar nu ar trebui sa fie ca doar este manastire , sunt taxe pentru cititul acatistelor …
si nu taxe mici….
sa le fie rusine….
bine ai venit!
nu mă mir!
Pai nici nu stiu de ce se mira unii. Este f bine stiut de catre toata lumea ca la ortodocsi serviciile (rugaciuni, nunti, botezuri, sfintire de case, copaci, etc) costa. Atat la preoti, cat si la manastiri. Au tarife stabilite. Nu contest ca nu sunt si exceptii.
Revenind la subiect, rugaciunea costa dragoste pt Dumnezeu. Daca n-o ai, nici timp pt rugaciune nu-ti faci.
ai incercat sa dai un acatist fara bani, sau cu cat aveai, si nu ti l-a primit preotul?
Draga Marius,
Multumim pentru (re)postarile din spital, fac cit 10 predici (la Iris) :-)))
asta înseamnă că prediciile la Iris au fost foarte foarte slabe.
Îmi pare rău, abia pe drum mi-a spus Natalia că n-a mers chitara şi nu s-a auzit decît bass-ul şi bateria.
forte prost!
rămîn dator cu melodia aia…
@Marius…ca sa nu se inteleaga gresit, doream sa spun ca relatarile dintr-o perioada de suferinta fac mai mult decit predicile din timp de „pace”.
Stai ca nu stii tot, s-a pierdut si inregistrarea din pacate.
nu ti fa griji, te-am inteles,
nu s-a pierdut, backupul este la mine
Exista oameni care duc o viata de sfintenie fara sa fie protestanti. Ma sperie sectarismul nostru, nu o spun la adresa nimanui, doar constat inca o data cat de aroganti suntem fara sa ne dam seama! Imparatia lui Dumnezeu inseamna mai mult decat un cult, credeam ca toti sunt de acord cu asta. Si da, am cunoscut personal un preot, fiica lui e buna prietena cu fiica mea, care a dus o viata curata si a fost un exemplu, si sotia lui la fel, dar din pacate el nu mai e printre noi. Mai stiu un preot tanar si plin de ravna, caruia ii este rusine de astfel de practici (rugaciuni platite etc). Iar profesoara de religie a fiicei mele, din scoala primara (am lasat-o sa faca ore de religie ortodoxa, fiindca in scoala respectiva erau foarte putini evanghelici), profesoara respectiva, cum spuneam, era o crestina adevarata, traitoare, care a venit si la sedinta cu parintii sa explice cat de importanta e relatia fiecaruia cu Dumnezeu.
Cat despre rugaciuni cu plata… e scandalos, dar adevarat. Pe de alta parte, asa cum spunea un comentariu anterior, noi nu o pretuim destul tocmai fiindca nu costa. Cred ca rugaciunea lui Marius pentru doamna respectiva a fost un dar pretios si fiindca a venit exact cand avea mai mare nevoie, dar si prin contrast cu alte acte religioase, care au costat bani.
sigur…exista dumnezeu? hai sa va vad parerile…eu unul nu cred
@dodo: exista deja o dezbatere pe tema asta cu unul numit dumnezeueateu.
@Dodo….nu stii in ce te bagi cind zici chestia asta.
Milimetri de tastaturi s-au uzat recent pe subiectul acesta pe care-l poti gasi aici:
Ce e mai ciudat e ca sunt unii care se declara urmasi a lui Cristos si lucreaza foarte organizat cind e vorba sa argumenteze pro Dumnezeu. Unii scriu virtos incercind sa vina cu argumente solide, in timp ce altii care stau pe tusa se roaga pentru tine. Cind aia care scriu obosesc, atunci intervin aia de stateau pe margine si se apuca sa scrie, si cei care scriau incep sa se roage pentru tine. Deci, orice ai face, vei fi binecuvintat!
văd că ţi s-a răspuns, Dodo, bun venit aici!
@Dodo…inca citesti comentariile de la linkul recomadat de mine? 😉 Sau inca nu te-ai hotarit asupra chestiunii…
Daca vii la mine in oras, si vrei sa inmormantezi pe cineva, afacerea e beton inclusiv pentru preoti.Trist, dar adevarat. O groapa de nici doi metri costa pe 1 ianuarie 2010, 300 ron iar peste vreo doua zile, vreo 350 ron. Pacat, Biserica Ortodoxa te baga in faliment prin slujbasi sai, multi de buna credinta dar altii care nu au nicio treaba cu bunul simt. Iti putrezeste mortu-n casa daca nu scoti „malaiul” oricat ai fi de sarac. Acesta este un adevar care trebuie spus clar si raspicat.
La voi e putin, la noi sa-ti ingropi un mort la cimitirul ortodox este 250 roni.
Ma scutura frigurile…
Frate Marius, ma bucur mult ca Plasmuitorul si Infaptuitorul a catalogat ca fiind ‘foarte bine’ sa traiti astazi in Romania. Cred ca fac parte dintr-o generatie privilegiata, inclusiv datorita acestui fapt.
Stiu ca va va rasplati pentru tot ce-mi daruiti.
Va multumesc.
Cred ca o sa supar multe persoane spunand ca Dumnezeu a invatat-o pe aceea femeie ca rugaciunile costa. In vechiul testament preotii si levitii DOAR DIN ACEASTA TRAIAU (din darile pentru templu si jertfe). Dar aceasta este o reglementare veche care a fost abrogata de Domnul Isus care a specificat ca ucenicii sa nu vinda ce ei au primit in dar.
Acum eu stiu ca dupa o rugaciune care cu adevarat poate schimbe o probabilitate mica si sa favorizeze un curs al evenimentelor altfel decat calea normala, persoana care o face o anumita perioada de timp nu mai e buna de nimic (din cauza epuizarii nervoase)… deci o rugaciune chiar are un pret foarte real… Dar a masura aceasta in bani este pur si simplu absurd… De aceea dau dreptate Domnului Isus ca ceva primit in dar poate fi dat doar in dar (cu precizarea ca darurile nu sunt pentru toti…). Si cred ca este muuuuult mai util sa invete fiecare sa se roage astfel incat sa fie auzit!
adevarul e ca rugaciunea ar trebui sa coste. nu bani, ci o viata traita in acest spirit de sacrificiu, de renuntare la sine, la timp, la orisice fel de pacat…
pe de alta parte, cine isi va pierde viata, o va castiga in final.
Bine ca am avut rabdare sa citesc toate comentariile. Exact asta am vrut si eu sa remarc: rugaciunea costa! E drept, valoarea ei, nu poate fi estimata in bani. Pretul rugaciunii il plateste omul care se roaga. Rugaciunea, este de multe ori o lupta. Cere timp, cere lacrimi…cere sacrificiu. E o jertfa, altfel spus.
Cu rugaciunile contra cost nu pot fi de acord. Rugaciunea inseamna mai mult decat o insiruire de cuvinte, nascute doar de pe buze. Radacinile rugaciunii sunt mai adanci. Sau asa ar trebui sa fie.
ai dreptae, Cristina, rugăciunea costă, dar nu bani!
Inca de dimineata presupuneam ca acestea vor fi postarile. E adevarat…traditia ortodoxa perpetueaza aceste obiceiuri iar oamenii sunt creduli cand e vorba despre asemenea lucruri bisericesti.
Dar as vrea sa ne privim si pe noi, protestantii si neoprotestantii si sa vedem daca noi am reusit sa transmitem un alt mod si o alta invatatura.
Iar relatarea fr. Marius este concludenta…ma intreb daca dupa ce s-a rugat pentru doamna, aceasta femeie si-a dat seama de diferenta de slujire? Putin probabil…inca nu lasam o mireasma atat de puernica incat sa aratam doar spre traditia ortodoxa…si vorbesc in primul rand despre mine si comunittaea in care slujesc.
Fiti binecuvantati!!!
si DA…exista slujitori ortodocsi care traiesc in curatie si sfintenie…un exemplu: parintele de la schitul Bran…daca aveti vreodata drum la Bran, jud. Brasov merita sa treceti pe la schitul Bran…este un parinte cu care puteti discuta din Scripturi. Un om extraordinar.
Nu am putea spune ca zeciuiala pe care fratii neoprotestanti este o forma „mascată” de a plăti activitatea păstorului, între care intră, cred, și rugăciunea pentru ea? Și pana la urmă nu ar trebui să vorbim despre datoria de a susține Biserica și sub aspect material?
Mircea, zeciuiala nu este numai pentru pastor.
pastorul nu se roagă pentru enoriaşi în sesnsul acesta.
Cred ca rugaciunea costa…doar credinta !
cum? doar credinta fara fapte? nu e ea moarta in sine?
si ei spun ca rugaciunea costa
David Brainerd, Edward Payson, E.M.Bounds, John Hyde, Bromwell, Jonathan Edwards, Samuel Pierce, Felix Neff, Robert M.Mc Cheyne, John Knox, John Welch, sunt cativa despre care poti spune cu placere: „s-au rugat”, asa cum se spune despre Ilie. Nu se mai gasesc oameni de calibrul acesta, deoarece ne retragem greu in odaita si incuiem greu usa dupa noi. Astazi rugaciunile sunt mici pentru ca oamenii sunt mici si de asemenea rezultatele sunt mici. Sunt multi oameni care sufera de anumite necazuri, ca si cazul prezentat aici de fr Marius, ce bine este de noi si de ei, daca avem genunchii batatoriti. Oamenii nu au nevoie de teorie, ei au nevoie de Dumnezeu. In special prin rugaciune le putem face cunostinta cu Dumnezeu. Astazi oamenii vor mai bine sa plateasca, chiar si rugaciunea, ptr ca vor sa creada ca o pot obtine usor. Rugaciunea costa intr-adevar, dar este atat de scumpa incat, acesta este motivul ptr care asa de putini o au.
Si totusi, daca o rugaciune costa, o slujba de dezlegare costa, un botez costa, o cununie costa …. etc, de ce oameni doresc sa ramana acolo? Oare faptul ca plateste nu-i dezleaga de obligatia de a-si asuma responsabilitatea?
Problema nu este chiar atât de simplă pe cât pare.
Rugăciunea ca atare nu are cum să coste, ar fi o aberație. Insa unii din cei care au postat mai sus se refera la ceremonii religioase, cum ar fi cununiile și celelate, care diferă, oarecum, de o rugăciune înălțată pentru un suflet chinuit. Nu cred că un creștin ar putea pretinde bani pentru un cuvânt de îmbărbătare sau o rugăciune rostită pentru cineva aflat în nevoie, pe holul unui spital de pildă, cum a procedat Marius.
Poate ar fi utilă o diferențiere între cele două. Nu știu cum stau lucrurile în mediul evanghelic, dacă tinerii căsătoriți de pildă, sau familia lor, oferă ceva bisericii, păstorului sau orchestrei care performează la nunta lor.
Mircea, nu oferă pastorului… e gratis.
eu cred ca a fost foarte clar la ce fel de rugăciune am făcut referire. Nu?
rugăciunile celelate costă altfel
@Mirceasz
Rugaciunea chiar costa, serios vorbind. E un pret de platit sa renunti la gindurile tale si sa te rogi pentru altcineva, e un pret de platit sa renunti la timpul pentru tine si sa-l acorzi lui Dumnezeu, si e un pret si mai mare pentru genunchii tociti in rugaciune care incep sa doara la batrineti. Stiu persoane de la noi din biserica, care au probleme cu genuchii si sufera ca nu se mai pot ruga in genunchi.
haideti sa clarific eu cum e cu banii la ortodocsi, ca se vorbeste fara sa se stie
o comunitate ortodoxa (parohie) detine o cladire de biserica, care trebuie intretinuta, si unul au mai multi preoti care trebuie platiti, deoarece statul nu le da cine stie ce
la noi nu exista obiceiul „zeciuielii„ , dar banii necesari se strang prin trei modalitati – o taxa pentru slujbele de inmormantare, cununie, botez , maslu, sfintire, etc. , din donatii pe care le fac credinciosii sau din bani pe care ii pune fiecare cand da un acatist sau o sf. liturghie – acestia din urma reprezentand o jertfa sau un dar pe care il facem noi, si nu plata pentru rugaciuni, cum gresit interpreteaza unii nedusi la biserica. Cine vrea poate sa puna acatist sau sf. liturghie fara bani, ca tot va fi pomenit.
Referitor la modalitatea de stabilire a taxelor de nunta, etc. – acestea se stabilesc ori de la arhiepiscopie, ori comitetul parohial le decide. Din comitetul parohial fac parte de obicei persoane care frecventeaza cu regularitate biserica cu pricina. Desigur, ortodocsii care trec din an in pasti pe biserica n-au de unde sa stie lucrurile astea si vorbesc in consecinta, adica fara sa fie corect informati. Iar neoprotestantii nu cunosc nici atat viata unei parohii, fiindca la fel, nu iau parte la ea.
ca o concluzie, Marius, femeia cu pricina n-avea nici o treaba cu Biserica, deduc asta fiindca te-a intrebat „cat costa„ ; apoi fiindca nu a sesizat ca nu esti preot- un credincios „practicant„ facea imediat diferenta 🙂 -cine poate zice cum si-ar fi dat seama are nota 10 de la mine :)). In plus, chiar daca te-a confundat cu un preot nu te-a salutat si nu ti s-a adresat corespunzator, deci iar, nu era „de biserica„ cum zicem noi :). Si daca n-are treaba cu Biserica nu e de mirare ca zice numai balarii pe care unii le iau de bune 🙂
„cine poate zice cum si-ar fi dat seama are nota 10 de la mine”
-dupa zambet
Nu, mai degrabă după „domnu preot” 🙂
Şi ar mai fi şi altele…
reformulez- dupa ce si-ar fi dat seama un credincios (ortodox) ca barbatul in pijamale din fata lui 🙂 e preot sau pastor np 🙂 ?
După mustaţă?
@Irina…dupa reverul (gulerul) care trebuie purtat tot timpul?
Pijama deux-pièces şi cravată, respectiv cămeşoaie de noapte?
Agnusstick, atunci chiar eram fără cravată… şi cu un monoitor cardiac lipit de piept.
după barbă! Barba nu face pe filozof, dar pe preot, da 🙂
si dupa barba, dar nu neaparat fiindca (din pacate) nu toti preotii poarta barba
in primul rand Marius s-a recomandat, a zis ca e PASTOR
in al doilea rand preotul ar fi zis „haideti sa ne rugam”
apoi ar fi facut cruce, ar fi zis macar rugaciunile incepatoare, si o rugaciune potrivita momentului – n-am fost acolo, dar ma indoiesc ca Marius a procedat asa 🙂
da, eu m-am trădat imediat şi aici în Ardeal lumea face deosebirile imediat din pricina diversităţii religioase mari, greco-catolici, catolici, ortodocşi, baptişti, penticostali, reformaţi etc. Sînt localităţi în care niciuna dintre confesiuni nu este majoritară.
Sigur n-am procedat aşa…
faptul ca se fixeaza taxe ca sa executi o slujba divina, indiferent cine le stabileste valoarea, este o rusine. omul percepe aceasta realitate asa cum se vede ea- slujba contra bani. una este sa dea fiecare benevol dupa darnicia proprie si alta sa i se impuna tot felul de taxe. asa se face ca familii sarace au reclamat pe la televiziuni ca li s`a impus o taxa imensa in raport cu propriile venituri.
irina, preotul mai obisnuieste sa stranga bani de la oameni intrindu`le in casa. pana acolo s`a ajuns…
@Michael…nu cred ca poti generaliza.
Personal am asistat la o nunta in Biserica Ortodoxa si unul din nasi a intrebat de vreo 4 ori cit trebuie sa plateasca, iar preotul NU a specificat o suma la nicio cerere a nasului raspunzind insistent ca atit cit il lasa inima pe nas.
Acuma, ca enoriasii o percep ca o taxa e altceva, dar preotul mi s-a parut de foarte buna credinta si ok. Foarte bine se poate interpreta ca si o darnicie din partea nasului si nu vad o problema in asta.
En fin, mi se pare ca Irina a pus foarte fain problema mai devreme si anume ca exista o gramada de ignoranti dintre enoriasii ortodocsi si evident ca se poate crea un curent de opinie mega-negativ.
Michael, un credincios „dus la Biserica„ nu reclama la televiziuni, in caz ca are ceva de reclamat, ci se duce la episcop.Eu personal sunt multumita de modul de organizare al Bisericii Ortodoxe si n-am nimic de obiectat.
ti-a intrat un preot in casa cu de-a sila si ti-a luat banii sau cum?
irina, ti se pare corect sa se ceara bani, recte tarife fixe au ba, pentru ca un preot sa oficieze o slujba? nu discutam despre generalitati, nici despre perceptia unor oameni nedusi la biserica, ci despre niste realitati stiute.
Draga Irina,
mulţumi de clarificări, postarea mea nu este intenţionat ofensatoare. A fost doar o constatare.
Da, se poate ca femeia să nu fi fost practicantă.
Dar nu ai cum să-ţi dai seama dacă un preot este în pijamale dacă este preot sau nu, menţionez că nu aveam cum fi la reverendă, eram pacient.
Superrrrrrrrrrrrr!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ce fericire ca nu sunt o lepra de ortodox, ca nu fac parte din adunatura alora care cer bani pentru rugaciuni, ce fericire ca sunt baptist cu pasaport sigur in Imparatia lui Dumnezeu! Ce fericire! Faptele mele vadesc lucrul acesta…
Cam asa ar suna intr-o forma mai neromantata articolul de mai sus, adica ” Ce bine ca sunt, ce mirare ca (mai ) esti”, si iata ca totul s-a dus sau poate s-a canalizat intr-o directie dorita, a fost o directionare controlata. Si stiti de ce? S-a dorit a se face diferenta.
Marius, de ce ai dat bani la doctor, ca doar sunt platiti de stat? si totusi comparatia nu este pe aceleasi coordonate. Spune-mi din ce ar trai o comunitate monahala daca rugaciunea lor trebuie sa fie(nu?) gratis. In ortodoxie insa (pt. cei ce au luat repede piatra), nimeni nu cere (sau nu ar trebui) nimic. Pt. slujba pe care preotul o face exclusiv pentru mine ( si asta nu inseamna doua cuvinte pe care le spun intr-o anumita imprejurare) pur si simplu ma simt datoare sa-l rasplatesc. E o chestiune care tine de jertfa, dar si de recunostinta mea fata de preot. Si e mai bine asa, sa-l stiu pe preotul meu in biserica la slujba decat facand altceva ca sa se intretina pe el si familia sa.
Poate sunt confuza, dar ceea ce e foarte important e faptul ca eroina povestirii tale a incetat sa mai planga … minunat prilej de divagatie!
Elena, nu înţeleg ce a anume te-a făcut să înţelegi postarea mea în acest fel. Nici măcar Irina, care este ortodoxă practicantă nu a perceput astfel rîndurile mele.
Aici n-am vorbit de paşaport spre cer şi alte chestiuni şi nici n-am condamnat pe vreun ortodox la moartea veşnică. De ce îmi pui în gură cuvinte şi idei care nu-mi aparţin?
Apoi. NU AM DAT BANI LA DOCTOR!
Revin: avem şi noi, baptiştii, problemele noastre, căderile şi prostiile pe care le poţi găsi foarte uşor. Dacă eşti ortodoxă practicantă, ştii foarte bine că aceste aspecte pe care le critic indirect aici sînt destul de întîlnite. Să încercăm fiecare dintre noi să facem ceva pentru îmbunătăţirea mediului în care trăim.
Mulţumesc pentru ironii, dar cred că meritau o cauză mai bună.
Exemplul 1:
…inca nu am auzit de pastor baptist care sa interzica un cortegiu funerar ortodox sa intre intr-un cimitir baptist. N-am auzit pentru cat:
1.pastorii baptisti nu cer bani pentru NICI o slujba
2.nu exista cimitire baptiste, doar ortodoxe
3.cazul real este cel al unui cortegiu funerar baptist care s-a dus sa ingroape un enorias al bisericii baptiste in cimitirul satului (cimitir ce apartine bisericii ortodoxe) dar care a fost „intampinat” de preotul satului care nu a ingaduit intrarea cortegiului si nici ingroparea mortului decat daca este predat preotului pentru a i se face slujba ortodoxa…baptistii i l-au predat si s-au dus acasa. Cel decedat a fost ingropat dupa „model” ortodox. Oh, da, preotul nu le-a spus foarte politicos ca nu le da voie sa il ingroape, if you catch my drifit.
Exemplul 2:
Intr-un sat din Zalau, pe deal, era construita o biserica ortodoxa veche, cu cimitir langa ea. Jos, la poalele dealului era cladirea veche a scolii din sat si langa ea era cladirea noua a scolii. Directorul i-a spus pastorului baptist din sat, ca daca vor pot ei sa ia cladirea veche a scolii. Primarul a fost de acord iar baptistii oricum aveau nevoie de o cladire noua pentru ca cea veche era din vaioaga si era pe punctul sa se naruie pe ei. Baptistii s-au angajat ca, pe banii lor, sa renoveze cladirea si curtea. Zis si facut.
Surpriza a venit ca o … supriza, cand preotul satului s-a angajat sa le aduca o basculanta cu lemne. Le-a adus-o (din cate stiu eu pe gratis) dar surpriza nu s-a oprit aici. Preotul ortodox, cand a sosit cu masina, s-a dezbracat pana la brau si a inceput sa lucreze cot la cot cu muncitorii de pe santier. Cand isi termina ce avea de facut acasa si cu enoriasii, se ducea sa dea o mana de ajutor. Mana aceea de ajutor a fost pretioasa pentru ca omul stia meserie, nu gluma. Totul a fost pe gratis.
Brusc, surpriza a luat o turnura trista. Enoriasii preotului l-au amenintat ca daca nu inceteaza sa-i ajute pe „eretici” vor cere schimbarea sa. Preotul a venit intr-o buna zi la pastor si la muncitori, si-a cerut iertare ca nu poate sa stea, dar trebuie sa isi pastoreasca turma. I-au multumit si i-au urat de bine. Din cate stiu, pana astazi, preotul se intelege bine cu pastorul si cu baptistii, si continua sa isi invete turma intru dragoste.
Ciprian, nu cred ca un preot ortodox a luat un baptist si l-a ingropat cu slujba ortodoxa in cimitir ortodox, dar daca a facut-o a incalcat canoanele, fiindca in cimitirul ortodx se ingroapa ortodocsi. De aia exista cimitir ortodox, catolic, evreiesc, deoarece fiecare e cu stilul si credinta lui, si nu se face amestecare. Nu e vina preotului din sat ca acolo au fost sute de ani ortodocsi si au aparut deodata cativa baptisti :). Asta trebuie sa rezolve cultul cu pricina, sa-si faca cimitir propriu.
Puteti crede ce vreti. Libertatea credintei e garantata de constitutie…desi daca ar fi dupa unii ortodocsi, orice critica a adusa impotriva bisericii „nationale” ar trebui pedepsita cu inchisoarea. Dragostea in toata splendoarea ei!
Cat despre povestea cum ca baptistii ar fi „neoprotestanti”, nu, baptistii nu sunt neoprotestanti. Baptistii nu sunt nici macar protestanti. Cel putin nu in felul in care sunt luteranii si reformatii, care au „protestat” impotriva Bisericii Catolice (vezi raspunsul printilor germani la hotararile Dietei de la Speyer din 1529 care relua sanctiunile Dietei de la Worms din 1521). Baptistii se trag din ramura separatistilor („veri” de-ai puritanilor) care s-au opus masurilor bisericii anglicane. Asta se intampla prin 1604 cu John Smyth. Din baptistii intorsi in Anglia (impropriu spus „baptisti”) au iesit baptistii generalisti (arminieni) si particularisti (calvinisti). Abia dupa 1641 se poate vorbi despre baptisti in sensul modern al cuvintului.
”Intr-un sat din Zalau…” , pai de la inceput cred ca e minciuna, Zalaul e oras. E ca si cum ai zice :”intr-un sat din Bucuresti”am auzit ca…
E simplu : nu poti ingropa eretici alturi de otodocsi, oricat ar fi de dura aceasta masura. Cimitirul pt ortodocsi nu e crematoriu, ci loc sfant in care fac rugaciuni, pomeni etc. pe care voi oricum le vedeti inutile. Asa ca vorba microbistilor:” lasa-neeeeeeeeeeeee, lasa-neeeeeeee!”
@ Elena…a trebuit sa ma pisc de 2 ori sa vad daca nu cumva sunt pe ceva sit gen gsp.ro sau prosport.ro la partea de comentarii pe teme becaliene….
Ereticul de mine te roaga sa ne spui 5 diferente dintre ereticii de pe acest blog si ortodocsi, argumentate teologic, ca poate asa voi ajunge pe calea cea buna si unica spre cer via cimitir sfint.
Ok, Elena, sper să nu fim îngropaţi în acelaşi cimitir. Pe mine nu m-ar deranja vecinătatea-ţi, dar nu vreau să suferi din cauza unuia ca mine tocmai bine merci moartă. 🙂
Doamne fereşte! Şi păzeşte!
Dintr-un sat din Oradea 🙂
Poate voia să spună Sălaj, se mai întîmplă 🙂
Pana nu iesiti din ingustimea vederii strambe n-aveti cum sa intelegeti. Nu te consider spurcat sau necurat(Doamne fereste!) e o chestie simpla: Daca n-am avut ”partasie”(cum ziceti voi, la noi e comuniune) in Biserica(ca Trup al lui Hristos) nu avem nici dincolo. Mortii sunt Biserica triumfatoare, noi cei vii Biserica luptatoare, in fond acelasi Trup in doua dimensiuni diferite dar intr-o stransa legatura. Asta e problema, nu alta cum s-au grabit repede sa comenteze unii.
@Elena…unii morti sunt Biserica Triumfatoare, iar altii sunt o adunatura (pentru ca nu pot fi numiti Biserica sorry) pierzatoare.
Prea ii baga Biserica Ortodoxa pe toti in Rai pe banda rulanta, ceea ce este in totala contradictie cu anumite principii din Biblia in jurul careia avem partasie cu toti.
Biserica Ortodoxa poarte o mare vina pentru modul in care traiesc unii oameni, adica fa ce vrei in viata, ca daca se intimpla sa mori neimpacat cu Dumnezeu, sunt altii care se roaga pentru sufletul tau si astfel ca rugaciunile celor ramasi pe pamint sa devieze sufletul inspre Rai. FAIL
Pt. Putinstiutoru
Daca porti acest nume, ai circumstante atenuante; insa in spiritul cuvantului Scripturii, eu stiu ca Dumnezeu ”toata judecata a dat-o Fiului” asa ca nu pot eu sa pun stampila pe fruntea nimanui ca-i bun sau rau (nici nu e treaba mea).
Cine ar fi crezut ca desfranata mai putea fi salvata atunci cand era gata de a fi lapidata . Noi astia ”prostii” care ne rugam pe cei raposati, mizam pe bunatatea lui Dumnezeu ”care nu voieste moartea pacatosului” si mizam pe faptul ca nimeni nu stie cu adevarat viata celuilalt. Mizam pe faptul ca dragostea pt. celalalt e irezistibila la Dumnezeu.
Si Avraam a facut lucrul acesta cand s-a rugat de Dumnezeu pt. Sodoma, iar Dumnezeu nu l-a tras de urechi. Hristos zice ca : Orice veti cere de la Mine voi face voua! pai daca orice, gandesc ca e Dumnezeu si chiar poate orice. Bine… asta credem noi ”prostii” de ortodocsi, proscrisii catre iad, incultii si nestiutorii, conservatorii si retardatii, dar stii ce … m-i draga aceasta nebunie in care sa sper continuu ca dragostea lui Dumnezeu nu se limiteaza la niste granite pe care le trasam noi.
Draga Elena, fiecare are un punct de vedere şi un punct … de orbire. Morţii nu sînt cei care rămîn în cimitir. N-avem cum să părtăşim în vecinătate de cavouri.
Noi avem o cu totul altă viziune despre cimitir. Cimitirul nu este parte din biserică şi nici din Biserică pentru baptişti.
Biserica triumfătoare pentru noi este în altă parte, în ceruri cu Domnul, nu în cimitir.
este o diferenţă radicală de viziune.
@Elena…imi pui in gura vorbe si atitudini pe care nu le gindesc daramite sa le rostesc. Am prieteni ortodocsi despre care nu-mi permit sa gindesc ca sunt prosti „proscrisi catre iad, inculti si nestiutori, conservatorii si retardati”. Incerc sa discut cu tine despre concepte si idei, nu despre oameni. Se poate oare?
Bine zici ca Avraam a facut bine ca s-a rugat pentru Sodoma, pentru ca cei care traiau in Sodoma erau vii si nu morti, deci inca puteau sa decida ei pentru viata lor in caz ca Dumnezeu le va mai fi dat un semn ca e cazul sa ia o hotarire.
Bine zici ca toata judecata a dat-o Fiului. Pai daca Fiul a decis ca un om care a murit va ajunge in iad, crezi ca rugaciunile apropiatilor raposatului mai pot face ceva? Au aceste rugaciuni puterea de a se substitui unui verdict al Fiului?
Daca raposatul a ales sa nu-L aleaga pe Fiu, desi a avut multe sanse si semnale de iubire in viata lui din partea Fiului, crezi ca dragostea Fiului baga pe cineva cu forta in Rai? Tu daca iubesti o persoana si stii ca va fi bine pentru acea persoana sa vina intr-un loc anume, dar acea persoana nu doreste sa vina acolo, ce faci? O aduci cu forta, sau pentru ca o iubesti ii respecti in cele din urma decizia?
Ca tot sunt eretic, atunci cind o sa mor, daca matusa mea orotodoxa se va ruga pentru mine sa inteleg ca voi ajunge in Rai? Ca doar Fiul in dragostea Lui n-o s-o refuze pe matusa mea, nu?
Pt. Marius (cu asta chiar inchei acest capitol)
Nicio clipa n-am avut credinta ca in mormant e sufletul celui raposat, vezi Eclesiast 12,7, dar mormintele acestea vor fi locurile din care trupurile vor invia transfigurate, de aceea nu le incineram ci le asezam spre rasarit in asteptarea invierii universale. Daca tot este un timp intre moarte si judecata finala, ce ma opreste pe mine sa mijlocesc la Dumnezeu pt. cei raposati? Noi toti suntem intr-o asteptare a nuntii Fiului lui Dumnezeu, o spune Crezul, nu eu, iar aceasta asteptare poate fi fericita sau nu dar pana la ultimul cuvant al lui Hristos de la Judecata finala eu tot mai cred in dragostea lui pentru noi , de aceea ma rog. Nu cred ca Origen apocatastaza, dar cred in folosul rugaciunii (vezi IIMacabei 12: 39-46)pt. celalalt(ceea ce nu implica neaparat izbavirea sigura de la iad).
Citesc acest blog pt anumite puncte de vedere foarte competente si cred frate Marius ca ai fi cel mai in masura studiind aceasta problema prin prisma Sf Parinti sa dai un raspuns care sa elucideze aceste pareri care se infiripa.
draga Elena,
Şi noi sîntem în acea aşteptare, dar perspectiva asupra trupului mort este alta.
Voi reveni în măsura timpului asupra subiectului. Escatologia şi starea intermediară este ultimul lucru care mă preocupă acum… din păcate 🙂
sper să ne vedem „la dreapta” 🙂
Pt Putinstiutoru
Ar fi un privilegiu pt tine daca matusa ta s-ar ruga pt.tine, dar stii ce … nu poate. Stiu ca ti se pare de plasat dar asta e. Fiecare pe drumul sau.
Atata vreme cat ramanem doar la idei si concepte cum zici tu, e cam zero, aici e problema. Credinta se traieste nu se filozofeaza. Cand ai scris comentariul … oare nu trebuia sa fii in biserica?
@ Elena….poate ca sunt bolnav de aceea nu am fost la biserica. Imi este ingaduit asta?
In legatura cu discutia pe idei si concepte, intentia era de a nu ataca oamenii asa cum tu ai atacat in primele postari.
Vad ca perseverezi in a evita raspunsuri la unele intrebari ale mele. Si lipsa raspunsurilor tale e un raspuns.
Vad ca il intrebi pe Marius si incerci sa afli o parere de a lui prin intermediul Sfintilor Parinti. Cu tot respectul pentru ei si pentru intelepciunea pe care acestia o au, parerea Sfintilor Parinti nu tine loc de Scripturi.
Nu in ultimul rind, o sa i dau in telefon matusii mele sa o intreb de ce nu se poate ruga pentru mine. Deja intru in panica atunci cind ma gindesc ca daca o sa mor inaintea ei, nu se va ruga pentru mine.
Imi cer iertare: voiam sa spun „un sat langa Zalau”.
Nu am mintit, oricat de frustrant poate fi asta pentru tine.
Ciprian Simut, doresti si nume xspui a unor oameni care traiesc in evlavie si smeriti, fara sa faca caz de trairea lor…sunt baptista, dar iti pot da destule nume de preoti ortodocsi, cu familii de cate cinci, sase copii, preoti destul de tineri,.pana in 40 de ani, care duc o viata mai ascetica decat multi dintre ai mei….
Are rost sa-ti dau numele…daca da..repeta-ti dorinta..sunt cam multi, dar o sa incerc..si nu numai preoti, ci prieteni sau colegi de teologie a fiului meu ortodox, care nu practica preotia.
Mi se pare absurd ceea ce spui…ca nu ai vazut asemnea oameni…..doar traiesti pe pamant.
: )) Poate ca nu. Si mai ziceti ca nu exista extraterestrii. : D
Cand o sa inceteze lumea sa puna cuvinte in gura altora? Si cand vor incepe altii sa scrie clar ce au in gand?
De unde si pana unde crezi ca am spus ca nu am vazut astfel de oameni?????????? Din contra: tocmai asta spun ca eu am vazut! Voiam ca si altii sa vina cu exemple pentru ca sa nu ramana unii cu impresia ca numai protestantii sunt „perfecti” (desi, le avem si noi pe toate).
Asa ca, va rog, inainte de a ma face absurd luati aminte la ce am scris.
Nici o rugăciune nu poate fi plătită, repet, sună aberant. Se pot plăti la „justa valoare” oameni ca preoții, dascălii sau medicii? Vorbesc la modul principial, nu de un preot din Cucuieții din Deal sau de dascălul din Pârlipăț sau doctorul sătesc de aiurea. Cred că trebuie să menținem la acest nivel discuția, pentru a nu cădea în generalizări sau în derizoriu.
Cu alte cuvinte putem cuantifica financiar ceea ce acești oameni fac pentru noi? Cred că nu. De aceea orice sprijin doresc să îl ofer pentru întreținerea lor e un dar al recunoștinței mele și nici unul din noi nu avem conștiința, mai ales în cazul preotului, că eu „cumpăr” sau „mă achit” de rugăciunea lui.
Marius, gestul femeii de a-ți oferi bani a fost o reacție firească a unui om care vrea să răsplătească, cum știe el – imperfect, ridicol sau nepotrivit, dacă vrei – un sprijin pe care tu i l-ai oferit într-un moment greu.
foarte frumoasa istorisirea. Chiar ca merita tinuta minte. O zi din viata de crestin!
Cum a fost sa va readuceti aminte de istorisirea cu aceasta doamna, … parca tind sa cred ca ati mai ridicat o rugaciune de mijlocire pentru ea inaintea lui Dumnezeu?
Oare cum va fi in cer sa ne vedem toate secventele din viata noastra, unele iertate si altele apreciate si rasplatite?
„cimitire sfinte” mi`a fost dat sa mai aud una buna. sa nu va spurcati cu toti nemernicii, preastralucitilor! Isaia 65:5
sint curios cum vor reactiona comunitatile religioase din Romania peste vreo 10 ani cand, probabil, va trebui sa incineram toti mortii: directiva europeana!
Ciprian S,
gresit spus”nu exista cimitire baptiste”in Caransebes spre exemplu, exista cimitir baptist, tot aici, baptistii care au condus la groapa un confrate,
deoarece avea locul cumparat la cimitirul ortodox, au fost opriti la poarta, de acolo preotul a facut slujba ortodoxa; da, preotii ortodocsi nu au voie sa primeasca in cimitir”rataciti neoprotestanti”este canon , o stiu de la fiul meu cel cu „acte in regula la ortodocsi” ;
ca si cand pentru mine este o cinste sa fiu ingropata langa nu stiu care mare betiv care a fost ortodox, caruia i se iarta pacatele prin pomeni si rugaciuni pentru morti; cand stiut este ca , daca nu te-ai impacat cu Dumnezeu pe pamant, nu o poate face NIMENI si NIMIC pentru tine; cu toate astea a „dormi” somnul de veci langa un curvar ortodox este interzis. 🙂
Si Domnul , desi nu a facut niciun pacat a avut mormantul in mijlocul bogatilor, „groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cei bogati, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire”
Asa ca si noi „acceptam” sa fim inmormantati chiar in cimitir ortodox, ca si Domnul , intre nelegiuiti si rai . 🙂
in schimb fariseii ortodocsi nu ne accepta….
Ce ne face deosebiti in ochii Domnului pe unii sau altii ?
Cred ca numai nasterea din nou .Insa nu ca si loc de ingropaciune, acel loc va arde, indiferent ce fel de oameni sunt acolo.
Langa Zalau, de exemplu, nu este cimitir ortodox.
Parerea mea este ca rugaciunea este platita de cand lumea. Si nu o spun eu, ci pe oricine intrebi de pe strada. Si asta deoarece oamenii au obisnuit preotii cu bani. Mi se parea mai normal ca omul sa vina la preotul de tara cu o gaina sa o dea de pomana, caci preotii mai au si salariu. Insa acolo cat sa le ajunga si lor sa puna ceva pe masa daca oamenii nu au bani. Mila din mila si suflet pentru suflet. Era convietuire si intr-ajutorare. Nicidecum „mita” pentru o rugaciune pe care poate preotul uita sa o spuna sau pierde foaia cu acatistul sau Sf.Liturghie sau pur si simplu le arunca din „lipsa de spatiu”. Este parerea mea. Sunt ortodox si cantaret de strana de ani de zile. Am vazut multe… nu ma pot da prea usor inapoi totusi de la cele spuse. Sunt adevaruri care m-au socat in timp… si inca se intampla!!!!
De cand lumea preotul traieste de pe urma satului, dar una e sa dea ca asa vor ei si alta e sa ceara bani ca sa se roage pentru enoriasi; este datoria lui de pastor sa mijloceasca pentru turma lui; nu asta este rolul preotului? Sau mai are vre-un rol?
Am fost la o manastirea Lainici in pelerinaj. Precum mi-am format obiceiul, cand stau la manastire cate o noapte particip la Miezonoptica(rugaciunea de la miezul noptii). Nu conteaza ca nu dorm sau ca sunt extenuat. Ma incarc cu rugaciunea acelor calugari. Imi iau puterea sa continui de la ei cum si ei isi iau unii de la altii, dar mai ales de la rugaciune.
Aveau multe pomelnice de citit si fiind si eu in preajma si vazand ca am cultura teologica si ca am practicat in biserica, am fost blagoslovit(binecuvantat) de unul dintre preotii calugari sa citesc si eu alaturi de ei pomelnicele. Am stat in genunchi ore in sir si plangeam ca un copil citind si rugandu-ma. Ma intarea. Nu aveam nevoie de motivatie. Simplul fapt ca am fost binecuvantat sa citesc si sa particip la rugaciune si simplul fapt ca am fost rugat ma intarea. Ma rugam pentru fiecare in parte. Nu conta ce scria, conta ca oamenii cereau ajutorul lui Dumnezeu si eu ma rugam pentru ei. Aveam, o data in viata, posibilitatea sa ma rog si sa plang pentru ei. Multi poate or sa considere ca nu aveam voie sa citesc. Nu sunt preot, pastor sau alta oficialitate. Insa am fost binecuvantat, am fost rugat sa particip si am participat cum am stiut mai bine. Atunci am vazut cat de mare este viata calugareasca. Am fost fericit toata ziua. Ma descarcasem si eram eliberat de toate inhibarile si problemele. Consider ca asa ar trebui sa fie si preotii nostri, fie ca se numesc pastori, preoti sau altfel.
Dar eu vin si te intreb dragul meu Dumitru, nu isi asuma o prea mare responsabilitate, ca sa poarte atatea poveri, cand ar putea omul sa se roage direct lui Dumnezeu? Nu ar fi mai usor si mai educativ ca impreuna cu preotul sa stea pe genunchi si eronasul ca poate asa nu ar pacatui atat cand ar vedea ce greu este. Daca ar fi invatati de „odaita” unde ar putea merge direct inaintea lui Isus; caci presupun ca ai citit in Biblie unde scrie ca Isus este singurul mijlocitor intre om si Dumnezeu; atunci ma gandesc eu ca preoti nu si-ar mai lua partea de bani cu care omul isi plateste rugaciunile.
Nu am vrut sa fiu rea sau ironica desi poate asa pare, dar ma intreb si eu asa …
Sa fiu sincer, asta oricum fac prin slujbele pe care le oficiaza. Insa mi se parea normal ca omul cum vine la spovedanie sa vina si pentru rugaciunea lui. Preotul alaturi de enorias sa il invete sa se roage si sa prinda drag de rugaciune. Insa o problema tot mai accentuata este lipsa de timp a enoriasilor. Asa ca prefera sa scoata bani din buzunar indiferent ca e criza doar ca preotul „sa se roage” pentru ei. Mi se pare absurd. Caci Dumnezeu nu incape in Biserica sau moscheie sau templu. Dumnezeu este peste tot. Si totusi Iisus ne spune sa ne ducem in cea mai ascunsa camera si sa ne rugam plangand. Si nu Se refera la o camera anume, ci la sufletul nostru, la interiorul nostru cel mai tainic si profund.
Eu zic ca daca enorisul s-ar ruga mai mult nu ar avea vreme sa pacatuiasca.
Ci tu cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau… Matei6:6 – Asta-i versetul cu odaita- vi se pare ca e inima? Mie nu .
Noi ar trebui sa dam socoteala inaintea lui Dumnezeu aici pe pamant, personal, ca sa nu trebuiasca sa dam socoteala la marea judecata …. nu?
Rugaciunea poti sa o faci oriunde. Incuieti usa(elibereaza-ti mintea de griji), intra in odaita ta(in suflet) si roaga-te.
O confuzie pe care o faceti: cuvintele scripturistice au mai multe intelesuri; nu sunt atliteram. Caci dasta se zicea ca Iisus vorbea in „slove si in scripturi”, spunea parabole si tinea Evanghelii. Toate erau cu subanteles. Daca Iisus a zis parabola celor 10 fecioare, nu s-a referit la cineva anume. Atentie marita la acest aspect!!!